Bronz bănăţean, Ella Zeller – Toma Reiter, la Mondialul nipon

După ce am scris despre cele 5 titluri mondiale cucerite de Ella Zeller-Constantinescu, lansată la RGMT Timişoara, continuăm prin creionarea profilului partenerului ei de dublu mixt, un multiplu campion naţional, timişoreanul Toma Reiter, prezent la… cinci Mondiale. Cei doi cucereau medalia de bronz la Campionatul Mondial de la Tokyo, în 1956, un alt loc 3 acolo, drept cea mai bună clasare postbelică a tenisului de masă masculin românesc, obţinîndu-l pe echipe, la băieţi, împreună cu Matei Gartner.

Rîndurile de mai joc sunt parte a istoricului „Tenisul de masă în România după anul 1945”, aşa cum a fost publicat în ultima ediţie a Suplimentului istoric al revistei Suflet Nou, ce apare bianual sub egida Asociaţiei Culturale „Suflet Nou”, la Comloşu Mare: „Toma Reiter s-a născut în anul 1928 în Timişoara, într-o familie înstărită de evrei. Părinţii săi erau proprietarii unei mari farmacii situate pe Corso. A început să practice tenisul de masă în sala de sport a Liceului Israelit, unde se pregăteau şi jucătorii seniori consacraţi de la Clubul Sportiv Kadima. În timpul anilor 1940-1944 activitatea a fost întreruptă la acest club datorită legilor rasiale, jucîndu-se numai neorganizat. Începînd cu anul 1945, începe să se impună la diverse concursuri oficiale de juniori, activînd în cadrul unor echipe locale între care şi ILSA. Cucereşte titlul de campion de juniori al Timişoarei în 1947 şi 1948, şi cel de seniori. În vara anului 1948 pleacă la Cluj pentru a urma cursurile facultăţii de chimie-biologie, la Timişoara neexistînd o facultate cu asemenea profil. Paralel cu studiile universitare de specialitate, activează ca jucător de tenis la AS Universitatea, AS CFR (rezultată din fuziunea cu „U”) şi la KKASE, clubul angajaţilor comerciali. A cucerit două titluri naţionale pe echipe, unul la dublu masculin, cu T. Magyar, şi Cupa României. După 1950 îşi continuă studiile la Bucureşti şi joacă pentru Constructorul şi Spartac pînă în anul 1958.

Pe plan intern, între 1950 şi 1958, a cucerit 19 titluri naţionale la probele individuale (două la simplu în 1953 şi 1955, 7 la dublu băieţi în tandem cu T. Magyar, cu Paneth de două ori, cu Harastoşi, cu Matei Gartner de două ori şi cu Otto Bottner, unul la dublu mixt, cu Ella Zeller, în 1956). Cu echipa, înafară de cele două titluri cucerite cu formaţii din Cluj, a mai cucerit cinci titluri naţionale cu echipele din Bucureşti la care a mai activat.

A ocupat locuri fruntaşe la numeroase concursuri internaţionale. A fost campion al României, Chinei şi Belgiei. A cucerit medalia de bronz, locul III, la un mare concurs internaţional organizat în cadrul Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor, din 1951, de la Berlin, şi aurul (locul I) la Varşovia, în ´55.

A participat la 5 ediţii de Campionat Mondial: 1953 (Bucureşti), 1954 (Londra), 1955 (Utrecht), 1956 (Tokyo) şi 1957 (Stockholm). A fost selecţionat şi s-a pregătit intens cu lotul naţional pentru Campionatul Mondial din anul 1952, de la Bombay, India, dar înainte de a pleca a fost dat jos din avion din pricini obscure.

În 1953 s-a clasat printre primii 16 jucători ai lumii. În 1954 şi 1955 a ajuns pînă în sferturile de finală. Cel mai de seamă succes al echipei masculine a României la Campionatele Mondiale după 1950 a fost cucerirea în 1956, la Tokyo, a medaliei de bronz (locul III) pe echipe (Reiter, Gartner) şi medalia de bronz la dublu mixt, împreună cu Ella Zeller. A fost singura clasare pe podium a jucătorilor de tenis de masă băieţi din istoria acestei discipline sportive (în afară de titlul de vicecampioni mondiali din 1936 de la Praga), celelalte multe medalii fiind cucerite numai de jucătoare. La ultimul Campionat Mondial la care a participat în 1957 s-a clasat cu echipa pe un onorabil loc 5, în condiţiile puternicei ofensive a jucătorilor asiatici. A fost distins cu titlul de Maestru al Sportului.

După retragerea din activitatea competiţională a profesat ca şi cercetător în specialitatea de biochimie. În paralel a contribuit la pregătirea sportivilor din loturile naţionale de tenis de masă ca antrenor-jucător şi antrenor secund. În anul 1954 a publicat, împreună cu Victor Marcu, prima lucrare privind tenisul de masă din România după război.

Ulterior a emigrat în Belgia, unde a profesat ca şi cercetător la o mare firmă de produse farmaceutice. A peregrinat apoi prin America de Sud. S-a reîntors în Europa dar n-a mai profesat la acelaşi înalt nivel. A decedat de peste un deceniu. A fost un mare sportiv al Timişoarei şi României”. 

Numele lui Toma Reiter este menţionat şi pe un blog de specialitate, http://tenisdemasalumeasporturilor.wordpress.com/istoric/, iar anticariate online oferă cartea „Tenis de Masă”, publicată de Reiter în 1954, împreună cu Victor Marcu.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Exclusiv, Tenis de masă și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


sase − = 2

 


Ultimele articole din categoria Exclusiv: