Cum aţi petrecut sfârşitul de săptămână? Unii dintre noi sigur au fost în şa, pedalând, pieptiş pe pante asfaltate tare înclinate. „Are 22%”, îmi arată Graţian Dinu Bolog, preşedinte al CS Gratzu Timişoara, fotografia cu indicatorul rutier, explicându-mi că „sunt doar două în România, unul aici, pe urcarea spre Luncanii de Sus, celălalt în Maramureş. Pe alte pante le-am spus colegilor de club <dacă nu mă dau eu jos din şa, n-aveţi nici un motiv să vă daţi voi>. Sunt pante tari dar le poţi urca în şa… În week-end am rulat 298 kilometri în 3 zile, de vineri până duminică”. Şi pe-acolo, în Munţii Poiana Ruscăi, din pitorescul Timiş deluros-montan, se antrenează cicliştii cu sediul pe fosta platformă Timcon, şi care, între participările la diverse întreceri, au bifat recent organizarea unei noi ediţii a „Cupei Cetăţilor”, la Pădurea Verde.
Iar din cumulul taxei de participare la competiţie, CS Gratzu a donat întreaga sumă, 1.100 lei, pentru 16 rucsaci complet dotaţi cu rechizite în vederea noului an şcolar, distribuite copiilor de la Centrul de readaptare şi reabilitare psihologică din Timişoara, din strada Căpitan Damşescu. „Este un centru pentru situaţii de urgenţă, din care copiii sunt ulterior plasaţi în alte centre. Sunt acolo de la copilaşi de grădiniţă şi până la şcolari mari”, ne explică Bolog pe seama iniţiativei CS Gratzu, care aşadar nu doar a capacitat semeni din Timişoara să pedaleze pe buclele traseului din Pădurea Verde, ci a şi găsit o bună trebuinţă sumei încasate.
Suntem în sediul clubului, o fostă hală industrială de pe Circumvalaţiunii, reamenajată, cu tot ceea ce ţine de puterea pe două roţi, şi Graţian Dinu Bolog, un entuziast care în 15 octombrie va împlini 31 de ani, tocmai editează o înscriere online în vederea participării unui membru al clubului la o competiţie ciclistă. Iar când înscrierea este confirmată, Bolog revine la fişierul cu tabelul tot mai stufos, cu membrii CS Gratzu. Îl întreb care este interesul stârnit în rândul participanţilor de ocazie şi dacă mai cooptează membri, şi preşedintele clubului sportiv e foarte entuziast: „Oooo, păi la concursul <Cupei Cetăţilor> nu jumătate dar un sfert dintre ei tot m-au întrebat când are loc următoarea ediţie. Iar ceea ce este îmbucurător, participanţii interesaţi de ediţii viitoare nu provin dintr-o anumită categorie de vârstă, fiind vorba şi de copii, şi de cei mai în vârstă. De fapt, am avut concurenţi de la 3 la 67 de ani. Până acum organizam concursuri fără taxă de înscriere, dar deşi ediţia din acest septembrie a <Cupei Cetăţilor> a fost una în care am perceput 30-40 de lei, pentru care beneficiai de un sandwich, napolitane, energizante, apă, o diplomă de participare, plus marcajul traseului, siguranţa în concurs, asistenţă şi arbitraj, în total s-au înscris 257 de ciclişti, dintre care s-au aliniat la start 112”.
La care Bolog scrutează lista numelor, oferindu-mi exemple de membri ai aceloraşi familii, pasionaţi de mişcarea în aer liber, pe două roţi. Mara şi Marc Bodea, de 15 respectiv 17 ani, Artur şi Raul Iuga, la secţiunea Xtra kids, sau Adrian, Andrei, Darius şi Denisa Radu… Fabian, Harald şi Patrick Singer. Ori Ion şi Sandra Vereş. Ce frumos!
„Pot contoriza interesul oamenilor faţă de ciclism şi iniţiativele noastre prin faptul că după concurs s-au mai înscris 12 noi membri în clubul nostru, şi chiar ieri un băiat de 14 ani, care a văzut ceea ce a însemnat concursul, i-a plăcut, şi a venit la înscriere însoţit de mama sa, care a fost poate un pic cam cruntă vizavi de faptul că fiul ei trebuie să slăbească. O facem de hobby, este o secţiune importantă a clubului, având însă şi o latură pragmatică, de evaluare a progresului. Membrii trec la început printr-o perioadă de acomodare, de o lună, iar apoi vin testele de evaluare fizică”, creionează Bolog lărgirea comunităţii CS Gratzu.
Totuşi, CS Gratzu nu e doar loisir, în cazul celor 36 de membri activi ai clubului sportiv, care reprezintă culorile grupării la diverse întreceri, cerinţa de bază ţinând de rigoare. „Nu avem pretenţii de la toţi membrii clubului, unii fiind cu slujbe sau mai plinuţi, şi pentru care mişcarea în sine e suficientă. Altfel însă, efectuăm pregătire şi iarna, chiar dacă în antrenamente mai puţine, dar măcar cele de menţinere şi cele de munte, cu rucsacii în spate. De exemplu cinci dintre noi, cei care mergem la proxima competiţie, Maros, în Ardeal, ne antrenăm indoor pe rulou. Bicicleta se montează pe un aparat care îţi frânează roata, şi pedalezi, simulezi mersul pe şosea. Avem două programe de antrenament, dobândite din experienţa anilor de pedalat, unul de 90 de minute, altul de 180 de minute. Urci treptat, cu 10 minute de pedalat în ritm normal, apoi unul de sprint şi 9 normal, două de sprint şi 8 normal, şi tot aşa, până inversezi proporţiile. Pentru Maros suntem 5 dar echipa completă e de nouă, căci mai avem stafful tehnic, cu maseur, mecanic…”, explică Graţian Bolog, de 4 ori campion naţional de downhill, povestind de pe la începuturi: „Am lucrat la Surmont Shop, din Piaţa Traian, şi am tot avansat în cunoştinţe iar cel mai bine este de explicat clientului prin exemplul personal… Astfel am ajuns să particip la concursuri cu colegii de la magazin, pentru prima oară la Cluj, la finele anilor ´90, la un cross-country. Am luat locul 8”.
De la acel debut şi până la titlurile sale naţionale de downhill, s-au scurs sute şi mii de ore de pedalat, pe „rulou” sau pe carosabil, iar în acest răstimp a crescut şi numărul membrilor CS Gratzu. „Avem acum 228 de membri. CS Gratzu este organizat ca un ONG şi există o oarecare circulaţie a membrilor, în sensul că mai facem înscrieri dar mai şi renunţă”, explică Bolog, un membru fondator al CS Tibiscus, împreună cu Augusta Anca şi Marius Tiberiu Karnyanszky, actual preşedinte al celuilalt club ciclist din Timişoara.
La nivelul de performanţă, CS Gratzu se poate mândri cu un membru înscris în 1 septembrie 2010, care aşadar a serbat un an în şa cu gruparea timişoreană, dar care nu se uită în buletin: „Mai avem un domn care e foarte, foarte bun,în vârstă de 46 de ani, şi care merge brici. Florin Tulea a obţinut locul 2 în Campionatul Austriac de căţărare, iar în această fotografie, de la ultima noastră ieşire, un antrenament pe pante, mai sunt Alexandru Buşe, Szabo Halasz Arnold, care are doar 14 ani şi am avut probleme în a fi crezuţi de organizatori că este atât de tânăr, Darius Radu, şi el la 15 ani. Sunt competiţii la care nu sunt permişi sub o anumită vârstă. Suntem de la mulţumitor spre foarte bine la unii, cum e cazul lui Florin Tulea, care a fost remarcabil încă de când s-a înscris în club, acum un an”.
În cazul membrilor care reprezintă clubul la competiţii, se merge însă ceva mai departe… „Există o clauză de reziliere a contractului între membru şi clubul nostru, căci regula e regulă, nu poate să fenteze. Am făcut o testare constând dintr-o alergare de rezistenţă şi sprint la stadionul <Dan Păltinişanu>, la care unii membri n-au corespuns… I-am exclus din club, în baza clauzei de reziliere. Reprezentăm 3 mari nume în oraş, Bega Grup, Procar Skoda şi noi, iar când mergem la un eveniment , trebuie să reprezentăm Timişoara cu bărbia sus… Nouă înşine ne cerem performanţa, chiar dacă nu o solicită sponsorii”, spune preşedintele CS Gratzu. Aşadar nu e de joacă dar uşile rămân totuşi deschise: „Avem 30 la sută care revin în club”.
Testele pe şosea sunt fie spre Şag, „merg în faţă, iar cine mă depăşeşte ia zece, cine se rupe la mai mult de zece metri în urma plutonului, trebuie să persevereze”, fie pe unul din traseele de week-end, cum a fost cazul Lugoj – Poieni Strâmbu: „A fost un test de intrare în echipă în care a venit cu noi, l-a trecut cu brio, reuşind să pedaleze pe o distanţă de 12 kilometri la 46 kilometri la oră, menţinând ritmul”.
Bolog este entuziasmat că iniţiativa sa are tot mai mulţi adepţi, făcând totodată comparaţia între un loc pe podium obţinut în România şi unul peste hotare: „Este ca un boom tehnologic. Ciclismul s-a dezvoltat foarte foarte mult în ultimii ani şi totul ţine de experienţa dobândită, eventual şi în întreceri internaţionale. Oricum, le-am spus băieţilor mei, că un loc 1-3 în ţară echivalează cu unul după jumătatea ierarhiei în străinătate. Avem în România rutierişti şi pentru clasări înalte afară, ca Tudi Oprea sau Lucian Logican, care rulează şi 300 kilometri pe zi, cu 4 ore la sală, mai bagă kilometri, iar la sală, intens şi asiduu, dar adevărul este că nu sunt mulţi”. Referitor la celălalt club timişorean, CS Tibiscus, din spusele fondatorului său, acum preşedinte la CS Gratzu, detectez o rivalitate sănătoasă, sesizând în privinţa numeroaselor locuri întâi obţinute de rivali în ţară că „suntem prieteni cu toţii, mai punem lumea la cale, dar nivelul lor de pregătire nu neapărat se ridică la aşteptările la nivel internaţional iar procentajul de riders din România e mic… Unii vin după 6 ore şi restul, care se dau mari campioni, vin după 8 ore”.
„Am fost în Campionatul Austriac de hill-climbing şi doi băieţi de-ai noştri, care aveau rezultate medii, au ieşit acolo pe ultimele locuri. Au observat şi ei că străinii aveau biciclete de 4000 – 5000 de euro, faţă de 500-1000, cât s-ar cam investi la noi. S-a văzut clar unde e investiţia şi capacitatea, plus că respectivii străini erau la vârste spre 45-50 de ani. România este la un nivel bun dar restul trebuie să mai lucreze mult şi totul se face prin exerciţiu şi repetiţie”, a mai reliefat Bolog diferenţele.
În fine, îl mai întreb pe Graţian Dinu Bolog de unde microbul, şi îmi destăinuie că „tata mă ducea cu bicicleta din Odobescu, unde locuiam, până în Mehala, la bunica, şi poate de-acolo…”, arătându-mi că e nevoie de un tâmplar, ceva: „Vrem să extindem rafturile, că nu mai avem loc de cupe şi trofee! Uite, medalii în toate părţile… Deja am înghesuit cupele, medaliile stau una peste alta…”
Cât despre numele clubului, explicaţia e mai simplă decât pare. Gratzu vine de la Graţian, numele iniţiatorului: „Practicând de foarte mult timp sport, având cunoştinţe nenumărate, foarte multă lume mă ştia în această privinţă, ne-am întrebat de ce să nu-i dăm un nume care-l cunosc toţi. Şi nu de exemplu Voinţa…” Iar CS Gratzu şi Bolog sunt serios implicaţi în proiectul „Verde pentru biciclete”, unul cu impact în Timişoara, totul plecând tot de la contactele sale şi un apel telefonic… „Domnul Emil Cristescu m-a sunat în dorinţa de a mă acapara în proiectul <Verde pentru Biciclete>. Cunoştea cât de bine mă descurc şi imediat sunt 10.000 de înmatriculaţi. Asta în 3 ani”. Iar unul dintre ei este şi autorul acestor rânduri, cu un număr undeva sub 1.500…
Puterea pedalei este în creştere iar CS Gratzu are de-a face cu această expansiune de forţe.
http://www.informal.ro/2011/07/inspiratie-2-roti-2-oameni-si-un-traseu/
Oooo, 12 km cu 46 km/h. Cum era traseul? In coborare? Vant de spate de 20 km/h? Sau l-ati legitimat pe noul Cancellara?
Ma apuca rasul cand vad cate minciuni mai pot aparea si in ziua de azi legate de acest pseudo-ciclist, auto intitulat „campion national”. El e campion national asa cum si eu am castigat Turul Frantei.
Voi toti cei care participati la aparitia unor astfel de reportaje sunteti la fel de inapti precum „multiplul campion”, prin faptul ca nu verificati adevarul celor spuse de individul respectiv.
Stimate cititor,
Îmi însuşesc critica şi responsabilitatea este numai a mea, ca autor al celor scrise. Desigur, sunt inapt şi vă mulţumesc frumos pentru aprecieri, bucurându-mă că măcar v-am făcut să râdeţi, fie şi amar, dar aş face totuşi o singură remarcă. Relativ la ignoranţa şi lipsa de educaţie vizavi de lumea sportului existente în societatea noastră, a comenta în acest mod la adresa unei persoane care practică totuşi sportul, indiferent de nivelul valoric, mi se pare puţin nedrept, pentru simplul motiv că toţi cei care au o înclinaţie către mişcarea în aer liber, fie pe baze profesioniste, fie ca amator, fie campion, fie nu, trebuie aplaudat, admirat, felicitat şi stimat. Iar rolul acestui reportaj, pe care nu l-aţi înţeles, era de a reliefa sportul de masă ca beneficiu pentru comunitatea locală, http://www.sporttim.ro nereferindu-se neapărat doar la sportul de performanţă şi numai la performeri, ci la localnici, semeni de-ai noştri ce practică sportul, cu speranţa de a îmboldi şi un cititor prin aceste pilde. Ce-aţi mai avea atunci de spus la adresa majorităţii românilor, care nici nu şi-ar putea ţine la o adică echilibrul pe bicicletă? Cel puţin a pus o activitate pe roate şi îndeamnă suflarea locală la mişcare, este umila mea părere. Personal, am fost de ani buni şi sunt membru al unui club amator de atletism din străinătate, iar absolut toţi membrii săi, fie şi cei mai lenţi, au fost mereu sprijiniţi, integraţi, susţinuţi, aplaudaţi şi iubiţi ca oricare campion al clubului respectiv, fără vreo urmă de superioritate. Dar probabil din înălţimea şiţului Dumneavoastră sau a posibilelor Dumneavoastră performanţe vă uitaţi cum vă cade bine la acei mai neperformanţi muritori dintre noi. Inapţi.
Totusi, cu articole de acest fel alimentati ego-ul unui personaj care, din punct de vedere sportiv, este un ZERO. Este periculos, chiar si pentru mase, sa iti creezi false ierarhii si valori – ce exemplu poate sa dea unui copil venit sa se inscrie la club un om care nu participa (si evident, castiga) decat la concursuri organizate de el???
CS Gratzu nu exista din punct de vedere sportiv, nu este afiliat FRC, nu a produs nici un sportiv de valoare, are performante doar pe net. Aaaa, si probabil la atras sponsorizari, cu ajutorul articolelor de acest fel.
In jurnalism, obiectivitatea si adevarul sunt pietrele de temelie. Acest articol nu serveste nici uneia, nici celeilalte. Este o relatare a unor afirmatii facute de un om bolnav, rupt de realitate, afirmatii pe care nu le poate proba in nici un fel. De ce nu faceti un reportaj „pe bune”, in care sa ii cereti dovezi? Cum e aia cu „primul participant in Turul Frantei”??? Nu apare nicaieri ca ar fi participat, iar primii au fost prin ’36.
„Avem acum 228 de membri. CS Gratzu este organizat ca un ONG şi există o oarecare circulaţie a membrilor, în sensul că mai facem înscrieri dar mai şi renunţă”
Hmmm… eu nu reprosez autorului articolului nimic, ca doar a pus ghilimele, dar daca ma uit pe site-ul clubului vad ca acolo e o lista cu membri cu 33 de nume, pana la 228 e drum cat 12 kilometri…