”În tir, şi la talere în special, e un dezastru mai mare ca niciodată, de la campioni mondiali daţi lumii, la 5 sportivi. Dar dacă Novak ăla îşi premiază tatăl cu peste 100 de mii de euro, de unde să mai dai şi la tir!?!” O spune un fost sportiv, timişoreanul Remus Stan – din generaţia 1966, care a concurat din 1983 până în 1992, din 1992 activând ca instructor sportiv. ”Am fost instructor sportiv, am urmat şi absolvit Şcoala de Antrenori, devenind antrenor.”
Stan insistă în sensul că tirul ar avea aderenţi şi popularitate, implicit viitor, prin a explica faptul că dacă la vânătoare eşti limitat la a te restrânge la un anumit număr de trageri, în schimb în sportul competiţional, într-un cadru organizat, mai ales odată ce devii un trăgător performant, ai parte de un număr mult mai ridicat de trageri, aspect în sine care hrăneşte pasiunea pentru tir.
Disciplină sportivă care îşi are aria de selecţie în general între copiii de vânători, cei mai predispuşi a îmbrăţişa această ramură, doar că, esenţial în opinia lui Stan, prin regresul din ultima vreme, ”n-are cine să se ocupe de ei, cine s-o şi facă!? Ceva rezultate au mai fost… dar nu la talere! Urmăresc de pe margine, că e dezastru, nu mai e nimic. Nu mai vine nimeni din urmă, doar s-au agăţat de Dancoş, care ţine secţia în picioare.”
Fostul sportiv şi antrenor la CSM Timişoara este de părere că tinerii ar veni cu plăcere la tir, să înveţe, să se antreneze şi pregătească, dar o asemenea emulaţie nu se poate ivi din senin, şi nici la ceea ce se întâmplă de ceva vreme în tirul intern, cel local putând fi un studiu de caz, drept exemplu nefericit.
Stan semnalează că se înfăptuiau ”ciordeli” şi-n trecut, rememorând vremurile când preşedinte de club era Duşcă, trecut şi pe la CJEFS, şi că neregularităţile au reapărut după decesul prematur al lui Paul Stiniguţă, fost conducător al Clubului Sportiv Municipal plecat dintre noi în ianuarie 2011 – o pierdere pentru sportul local, cu al cărui înlocuitor, Lucian Reclaru, antrenorul secţiei de tir a ajuns într-un punct limită.
”Conducătorul de la CSM n-a vrut să modifice postul din cadrul secţiei de tir a clubului, din instructor sportiv în cel de antrenor, tocmai pentru a lăsa o portiţă într-o mişcare cu bătaie lungă, refuzul de a modifica postul de instructor în cel de antrenor având de-a face cu posibilitatea de a efectua ulterior manevrele dorite. Căci nu mai puteau atunci, dacă alocau un post de antrenor, să înlocuiască titularul postului doar cu instuctori.”
Stan a renunţat la activitatea la CSMT în 2014, în principiu pentru că nu era de-acord cu furtul de muniţie. ”Dar măcar sunt liniştit, nu mai îmi sparg capul degeaba şi fără rost. Nu pot însă să nu constat dezastrul, privind de pe margine. Însă nu doar la CSM Timişoara e dezastru, ci în ţară în general. Deşi preşedinta de la Federaţia Română de Tir, Mihalache, a fost taleristă.”
”Nu era registrul de evidenţă, unde să se menţioneze când, cum cumpără. Mi se spunea, căci oamenii vorbesc, mai asistă la unele lucruri, constată, observă iar apoi umblă vorba, că a fost şi a cumpărat cartuşe, mi se destăinuia altcineva, <păi am cumpărat 300 de cartuşe de la el>. Asta e, avea o magazie paralelă, vizavi, unde eu unul n-am avut acces. Şi vindea la preţ mai bun. La mine în magazie era ca la farmacie, sectoristul putea constata asta când se înfăţişa de fiecare dată pentru aplicarea vizei de deţinere şi utilizare de arme şi muniţii, aşadar eu pot să respect, el nu. Se verifică seriile, armele, dacă-s în stare bună, dacă nu-s periculoase. Se au în vedere toate amănuntele din lege şi, dacă totul e întocmai, se aplică viza în permis.”
Stan oftează când spune că ”nu mai e nimic la CSM, doar atât, că au adus un sportiv de la Baia Mare, care a fost coechipier în lotul naţional de juniori cu Mark Stoian în perioada în care am fost antrenor al lotului, e vorba de Daniel Dancoş. E foarte bun ca sportiv. Dar CSM Baia Mare l-a dat afară, căci începuse să-şi sape antrenorul care activa acolo de 40 de ani, iar cei de-acolo n-au fost de-acord cu treaba asta, nu puteau fi de-acord cu aşa ceva. Iar tu, CSM, îl iei pe unul care s-ar ocupa cu aşa ceva, căci nu e ca şi cum nu s-ar şti.”
Însă, prin cooptarea unui sportiv, nu se face şi primăvară. ”Cine să se ocupe de ei!? Sunt 2 puşi acolo, dar nu ştiu pentru ce. Norma mea de instructor a fost împărţită în două, acestor instructori, dar pur şi simplu se vede că nu ştie, n-are nici o legătură, că-i instructor sportiv, cum o fi fost făcut. E un antrenor principal la talere, care ocheşte 4 într-o manşă de 25, şi unul la pistol.”
”Unde făceam antrenamentele, a crescut iarba. Când eram antrenor, au fost la măsurători delegaţi federali, era încă o treabă serioasă. Ori ăştia au ajuns până şi să se certe cu vecinul, un fost vânător locuind lângă poligon. Noi ne împrietenisem cu dumnealui, mai stătea în tribună şi ne privea, dar cine ştie ce-or fi făcut, la cât de prost s-a ajuns să se tragă, or fi picat multe alice în grădina sa…”
Cât despre întrecerile pe plan local, ”sigur n-au mai organizat nimic, căci s-ar fi auzit. Nici Memorialul, nici Cupa CSM. Iar când s-a mai ţinut totuşi ceva, au fost mai puţini decât într-o serie, asta a fost tot. A mai fost unul organizat de FRTS, dar doar cu câţiva sportivi.”
Situaţii similare pe la ”bastioanele” din ţară, ”Baia Mare are acum linişte, dar nu mai e nimic nici acolo, nici copii nu mai vin, la Steaua cam bate vântul la talere, Alexandria mai avea ceva…”
Cel mai grav în opinia lui Stan în ceea ce priveşte tirul bănăţean la secţia de profil de la CSMT ţine însă de nerespectarea unor prevederi legale, unele aspecte ”dând cu virgulă. Referitor la păstrarea armelor şi muniţiei, eu, ca persoană fizică, am dulap metalic omologat, prins în perete şi încoiat în mai multe puncte. La CSM nu sunt prinse, şi nici omologate”.
”La magazia de arme şi muniţii nu se respectă unele lucruri, căci trebuie să ai dulap omologat – ori acolo e altceva, chiar dacă are o uşă straşnică de fier. Sunt lacăte chinezeşti cumpărate de mine, însă dulapurile de metal sunt de garderobă, ca din fabrici, nu există blocatoare de siguranţe, de blocat trăgaciul. E un stadiu primitiv. Uşile sunt bune dar încuietorile sunt vulnerabile, ce-i drept au totuşi un sistem de supraveghere, cu alarmă. Însă nu-i nimic omologat în magazia aia.”
”La glonţ, puşcă cu aer comprimat, mai e ceva cât de cât, dar la talere nu mai au lot de juniori. Doar cât să ia banii, pe hârtie. Nu ştiu să mai fi venit ceva din urmă. La talere sunt foarte puţini trăgători, iar buni, şi mai puțini; gemenii Islai, tatăl lor a fost trăgător de pistol. La gloanţe, antrenorii sunt mai serioşi, din generaţia mea de foşti sportivi. Cărbunaru nu mai are de unde să selecteze, nu mai au materiale, slabă activitatea la talere, aşa o percep, subţire, aproape inexistentă. Şi în 1995 aveam campioni mondiali, pe Ioan Toman – care-a plecat de-aici la Steaua, Csorba Attila, Marin Matei, Toman devenea vicecampion al lumii în 1997…”
Dar câte n-au ajuns la ”fier vechi” în ţara lui „Deşteaptă-te române”!?!
