Voleibaliştii Timişoarei au revenit după numai un an în elita Diviziei A1, la capătul unui sezon în liga secundă – competiţie foarte modestă în plan valoric şi restrânsă numeric, în care, cu o excepţie, au câştigat detaşat, caz valabil şi în turneul de promovare de sub Tâmpa.
Net superioară valoric nivelului slab al Diviziei A2 de volei masculin, CSU UVT a constatat după fiecare promovare din deceniul trecut în elita „A1” că este insuficient „echipată” pentru a face faţă cât de cât onorabil pe prima scenă, unde înfrângerile s-au adunat claie peste grămadă una după alta.
Vezi Ponturile la Pariuri de Azi (+15 ani de experienta in pariuri sportive)
Gruparea clubului sportiv al Universităţii de Vest, prea bună pentru eşalonul secund, insuficient de bună pentru a evita să reajungă în Divizia A2 Vest.
În care elevii lui Sorin Schiesz au parcurs un sezon de „defilare”, în compania altor doar 4 formaţii în seria vestică, din Arad, Oradea, Oţelu Roşu şi din Sălaj, depăşite la zero cu excepţia care confirmă regula, 2:3 cu SCM Zalău, studenţii universitari mergând de pe primul loc la turneul 1-4 de promovare în elită.
Patrulater în care şi-au continuat victoriile, urcând pe prima scenă încă înaintea zilei finale de întreceri a fazei play-off în liga secundă, 3:1 cu ProVolei Oradea şi 3:0 cu CSM Râmnicu Sărat, duminică în care galben-albaştrii au trecut cu 3:1 de gazda CSM Corona Braşov, câştigătoare la zero în primele întâlniri şi promovată la rândul ei în elită.
Numai şi numai 9 cluburi a deţinut liga a doua în campionatul abia încheiat cu triumful studenţilor de pe Bega, cinci în vest, din Arad, Oradea, Oţelu Roşu, Timişoara şi Zalău, şi patru în seria estică, din Braşov, Râmnicu Sărat, Bacău şi Bucureşti, şi anume CSM, ceea ce spune totul despre cât de străvezie este întrecerea, slabă sub orice critică.
Spre exemplu, s-a ajuns ca ProVolei Oradea să participe la barajul de promovare deşi pierdea de 5 ori în 12 apariţii în modesta serie vestică, într-atât de scăzut fiind nivelul.
O problemă de fapt pentru întreg voleiul românesc, care nu deţine aşadar o structură piramidală divizionară puternică, sprijinindu-se pe „baza” unei a doua ligi, totodată şi ultima, ce nu poate alimenta şi realimenta cu cluburi puternice elita „A1”.
Ceea ce nu ştirbeşte absolut deloc din meritele galben-albaştrilor îndrumaţi de Sorin Grădinaru şi Sorin Schiesz, promovaţi pe merit, dar crează o problemă tocmai unor grupări precum cea timişoreană, prinsă de ani buni, de peste un deceniu, între ciocanul şi nicovala celor două paliere, prea bună şi pierzându-şi timpul prin eşalonul 2, insuficient de bună şi chinuindu-se rătăcită prin subsolul primei scene.
Să ai nevoie de nici 20 de jocuri într-un întreg sezon în compania unor oponente modeste valoric pentru a obţine o promovare, măsura reală a nivelului necompetitiv şi mediocru în care e lăsat a se zbate eşalonul 2.
Iar când n-ai un volei divizionar puternic în profunzimea sa, cu ligi competitive, nu doar două divizii şi în orice caz cu mai multe cluburi decât „bruma” actuală, n-ai cu adevărat volei, decât de ochii lumii. Cu atât mai mult cu cât, spre vârful elitei, e jucat şi de o pleiadă de străini.
