În an de Mondial, Federaţia Română de Volei se trezeşte să actualizeze nişte rezultate interne după peste… o lună

S-a disputat, în primele zile ale acestui an, şi turul III al preliminariilor europene, pe care reprezentativa masculină a României nu l-a atins, iar luni va avea loc la Varşovia tragerea la sorţi a grupelor turneului final al celei de-a XVIII-a ediţii a Campionatului Mondial al băieţilor, dar dacă străinii, printre care şi medaliaţii vecini sârbi, sunt deja în focuri pentru acest 2014 de top, în schimb căscata Federaţie Română de Volei a rămas datoare vreo 5 săptămâni şi jumătate, şi în orice caz de pe un an pe altul, cu nişte banale rezultate din întreceri divizionare interne, ca un mic şi la prima vedere irelevant indiciu, dar de fapt semnificativ în privinţa contraperformanţelor tricolore şi la fileu.

Într-adevăr, pe când 20 de selecţionate europene ajunse în turul III preliminar se duelau în 3-5 ianuarie pentru alte 6 locuri ale bătrânului continent la Mondialul polonez din septembrie 2014, FRV încă picotea probabil satisfăcută în pauza unui sport prin tradiţie de sală şi pretabil aşadar şi spectacolului în sezonul rece, satisfăcută fără doar şi poate de poziţia a 38-a în ierarhia mondială masculină la fileu, căci altfel nu s-ar explica de ce a lăsat-o până pe ieri-alaltăieri, şi în mod sigur până după prima etapă din 2014, disputată week-endul trecut, pentru a anunţa şi actualiza pe site-ul federal nişte banale rezultate din ultima rundă a eşalonului secund masculin pe 2013, ce datau de fapt din… 14 decembrie! (* Ierarhia la zi în Divizia A2 Vest, însoţită de ultimele rezultate şi etapa din 25 ianuarie, pe coloana dreaptă)

Desigur, locul 38 în lume la volei băieţi nu este deloc o tragedie pentru o naţie în care medici, un pilot de top şi un cadru medical militar în devenire erau lăsaţi să îngheţe cu orele de un aparat de stat genocidal, unii găsindu-şi sfârşitul în sihăstria Apusenilor, aşadar altele ar fi cumplitele drame, dar iată că şi alţii sunt extrem de lenţi şi întârziaţi în a reacţiona la un eveniment, ce-i drept cu repercusiuni deloc fatale, dar sugestive despre interesul autentic manifestat de Federaţia Română de Volei faţă de propriile-i întreceri. Dezinteres.

Desigur, FRV ar putea invoca faptul că a fost preocupată pe început de an de încercarea – eşuată – a  fetelor României de a accede via preliminariile din Turcia la Mondialul feminin din Italia, dar acest mic-mare miserupism poate explica de fapt multe. Am cugetat, tot încercând în van să avem confirmarea altfel previzibilelor rezultate înregistrate în miez de decembrie în seria dominată de echipa cu cel mai bun palmares la zi al sezonului intern în voleiul nostru masculin, U Timişoara cea cu victorii pe linie şi doar un set pierdut, că poate federalii ne-or fi lăsat, ce mai pierdere, dar nu. Anul de Mondial i-a trezit!

Ce mai actualizare! Păi haideţi atunci să ne punem în temă, cum FRV sigur n-ar face-o, căci şi-ar deconspira lîncezeala retrogradă…

România e aşadar a 38-a în ierarhia mondială a băieţilor, la egalitate cu Slovenia şi Portugalia, cu câte 16 puncte, în urcare cu o unitate faţă de precedenta ierarhie, din iulie 2013, dar abia după alte 12 federaţii europene; a treizeci şi opta dintr-un total de 143 în clasament.

Mai sus ar fi fost dacă “tricolorii” s-ar fi aflat între cele 10 europene de la Mondialul cu fix 100 de partide găzduite în 6 oraşe din Polonia, însă România şi-a curmat drumul deja în turul secund preliminar, prin octombrie, la Almere, în Olanda, unde al patrulea eşec şi ultimul din 5 examene în respectiva grupă a fost înregistrat în faţa gazdelor, 0:3 în 71 de minute, lotul învinşilor reunindu-i atunci, pentru conformitate, pe Ciortea, Ţebieş, Tofan, Moisă, Şoloc, Bala, Bartha, Matei, Borota, Spînu, Laza şi Gavril-Pavăl ca libero.

Reprezentativa naţională e mai mereu o oglindă cât de cât fidelă atât a forului tutelar intern cât şi a competiţiilor din care-şi trage seva, iar nici locul 60 în ierarhia mondială juvenilă de 118 a junilor României, cu două puncte şi în coborâre cu o unitate faţă de precedentul clasament, nu e dătător de speranţe în perspectivă.

Şi-atunci? Simplu. Vizionăm Mondialul pe micul ecran. Un turneu final inaugurat în 1949 şi dominat până în 1982 de fosta URSS, cu 6 titluri mondiale în palmares, urmată de Italia, cu ultimul în ´98, şi Brazilia, cu o troikă succesivă, cu câte 3, va reuni 24 de selecţionate la start, după ce la debutul preliminariilor se aliniau 148, un număr record şi cu 35 faţă de precedenta campanie, dintre care 39 din Europa.

Aşadar şi voleiul e în mare expansiune, în ritmul globalizării, iar ambiţia celor lipsiţi de tradiţie şi know-how de a prinde cât mai repede tainele competitivităţii la fileu ar trebui să pună în gardă mai ales o federaţie căscată, care-ar şi putea lua notiţe în acest sens, apropo de declinul unora şi paşii înainte ai altora, de la omologii forului FRH de exemplu.

Iar eliminările românilor contrastează puternic cu bronzul cucerit la Mondialul din 2010 de vecinii sârbi, care câştigau atunci finala mică în dauna gazdei Italia, vicecampioană europeană la zi, pentru a nu mai spune că şi vecinii bulgari vor fi prezenţi în Polonia.

N-au sârbii şi bulgarii pe jumătate cât populaţia României dar sunt eficienţi şi-n voleiul masculin, pe când FRV păstoreşte o întrecere divizionară internă a băieţilor care abia adună, cu chiu cu vai, 29 de cluburi de seniori, din 23 de oraşe din ţară. Cam restrâns cercul pasionaţilor autohtoni la fileu dar, ce-i drept, într-o ţară în care nu-s resurse pentru salvarea de la moarte a unor semeni competenţi şi calificaţi însă din plin pentru toate mofturile unor nesătui fuduli, de unde să mai pretindem şi un bun manageriat pentru finanţarea adecvată a unui frumos sport!?

Aşa că putem noi rămâne cu rezultatele în cui cu săptămânile, că federalii polonezi o pot pune de exemplu de-o organizare în amintirea unui titlu mondial cucerit de leşi în urmă cu 40 de ani, peste Atlantic.

Vom vedea ce va fi în septembrie, după ce podiumul în 2010 era Brazilia – Cuba – Serbia, iar până atunci să sperăm că FRV va fi mai pe fază. Pentru conformitate, şi în ierarhia mondială feminină România e tot pe 38, în cădere la ultima actualizare, iar la fileul fetelor situaţia e chiar mai subţire în pomenitul eşalon secund, cu doar 12 cluburi în întreaga ţară, faţă de 18 în cazul bărbaţilor.

Atât se întreprinde, de atât dispunem, Timişoara rămânând măcar în acest sezon de liga a doua cu satisfacţia platonică oferită de galben-albaştrii profesorului Grădinaru, autori ai unicului parcurs perfect până la ora actuală în întreg voleiul divizionar de la noi pe 2013-2014, setaveraj 33:1, şi care poate fi doar îmbunătăţit în week-end, cu ocazia deplasării la ProVolei Arad. Ca o ultimă remarcă, în seria estică a Diviziei A2 domină Steaua, cu un singur joc şi 7 seturi cedate, rămânând de văzut dacă liderii se vor şi regăsi împreună, la toamnă, la startul elitei A1, ce va fi urmat de puţin Mondialului fără România.

Poate că un prim pas l-ar constitui o mai mare atenţie la detaliu, iar în timp şi România ar putea eventual nu doar visa şi contempla la televizor la un râvnit Mondial. Dar mai e mult până departe, cu asemenea întârzieri. FRV, popularizează-ţi cum se cuvine întrecerile, sau lasă-i pe alţii.

 

 

Acest articol a fost publicat în Volei și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


7 − patru =

 


Ultimele articole din categoria Volei: