Între doar 10 prim-divizionare, nou-promovata CSU UV Timișoara nu mai are deloc grija retrogradării, dar altele în schimb

Voleiul divizionar masculin din Timișoara a suferit mult și în acest deceniu pe seama străveziei sale finanțări, prezent fiind în consecință în numai două ediții de campionat ale elitei, încheiate cu implacabile retrogradări în 2012 și 2018, însă CSU UV nu va mai avea emoții măcar în privința revenirii în obscuritatea seriei vestice din liga secundă și la finele sezonului ce bate deja la ușă, în virtutea faptului că numai 10 cluburi s-au înscris la startul noii campanii a ligii fruntașe, ceea ce anulează implicit din fașă și existența oricărei lupte pentru rămânerea în primul eșalon.

S-au mai consemnat de-a lungul acestui deceniu retrageri pe parcurs din campionatul Diviziei A1, sau mai rare debuturi competiționale cu numai 11 cluburi la start în loc de 12, număr tradițional al participantelor, însă n-a mai fost sezon demarat cu doar zece grupări, caz al noii ediții 2019-2020.

Meritoriu, între cele numai zece cluburi se numără de astă dată și CS UVT Timișoara, care și-a câștigat pe teren, în turneul patrulater de baraj de la Buzău, promovarea în elita masculină, cu dreptul de a participa la întrecerile elitei, iar dacă Universitatea de Vest va asigura în plan administrativ continuitatea acestei prezențe și din toamna anului viitor, atunci galben-albastrul de pe Bega va lega campanii consecutive în ”A1”, o premieră după mulți ani.

Timișorenii s-au înălțat la fileul elitei băieților într-un moment de evident recul competițional pe scena primei divizii, la ora nedoritei premiere ca ediția 2019-2020 să ia startul cu două cluburi mai puțin decât de obicei, neplăcutele realități astfel evidențiate din întrecerea internă fiind mult mai elocvente decât recenta revenire a selecționatei de seniori a României la turneul final al Campionatului European, ce se încheie duminică.

Realități de care se lovește din plin și nou-promovata ”universitară” în galben-albastru, ce va fi nevoită să navigheze în aproximativ aceleași marje bugetare și alături de cele 9 prim-divizionare, precum o făcea în seria vestică a ligii secunde, deși noul calendar competițional implică mai multe partide dar și câteva deplasări mai lungi.

Tot limitările susținerii financiare o împiedică și să-și întărească lotul, fără achiziții până la ora actuală dar cu posibilitatea apariției unei completări, două, în cursul lunii viitoare, de debut a sezonului, la capitolul despărțiri figurând în schimb Lucian Bădiceanu, timișorean trecut la colegii de întrecere din Divizia A1 de la CSM Câmpia Turzii, dar și Dragoș Bălulescu, retras din activitatea competițională.

În aceste condiții, efectivul este similar celui cu care s-a izbutit promovarea, reunindu-i pe Dragoș Unguraș, Traian Gemănariu, Răzvan Răcășan, Sergiu Călin, Robert Vîrlan, Sergiu Rodina, Cristian Damian, Lucian Moica, Erik Reitmayer, Cristan Maier și mai tinerii Sebastian Micu – absolvent de juniorat anul trecut, respectiv Cătălin Cauc, junior de 17 ani cooptat de pe plan local în ideea creșterii unui ridicător, iar lista celor din teren ar putea fi completată la o adică și la nevoie de antrenorul Sorin Schiesz, pe care l-ar mai tenta să intre în joc într-un ultim sezon, al retragerii, ceea ce ar fi foarte posibil dacă umărul îi va da pace.

Iar apropo de juniorul preluat în componența seniorilor, o altă bătaie de cap a unei mici grupări ”studențești” divizionare fără posibilități financiare este aportul redus al ”pepinierei” locale de a alimenta prim-divizionara constant și consistent cu vârfuri de generație din valurile viitoare. Practic, nu există o bandă rulantă dispusă în acest sens dinspre CSȘ Bega cu direcția CSU UVT, în absența unei colaborări dar mai ales în lipsa stimulentelor reale către tot ceea ce înseamnă în general fenomenul voleibalistic local, juvenil și de seniori, realitatea ținând și de aspectul că tare puțin ”vine din urmă”, grupele băieților în secția de profil a Clubului Sportiv Școlar fiind subțiri numeric și calitativ.  

În acest context, perspectivele sunt limitate iar supraviețuirea financiară în elită este cuvântul de căpătâi, alinierea la startul Diviziei A1 pentru o menținere între primele 10 cluburi din țară fiind o reușită în sine, în condițiile în care mai multe grupări au tot aruncat prosopul în acest deceniu, chiar cu pedigree, și din Constanța sau Ploiești, și ceva mai puțin ambițioase pe moment, ultimele două abandonuri consemnându-se în dreptul unor nume sonore din capitală, și chiar de la nivelul play-off al locurilor 1-6. Comparativ, Timișoara ar trebui să fie mai mult decât mulțumită și recunoscătoare că formația sa masculină de volei, reprezentând orașul dintr-o perspectivă de centru universitar, ține steagul sus în elită în ciuda unor evidente dificultăți, recunoscătoare în sensul în care comunitatea face mult prea puțin, sau mai bine zis ca și nimic la modul general peste ani, pentru a pretinde cumva ceva în schimb.

Una peste alta, galben-albaștrii vor fi din nou nevoiți să facă față rigorilor elitei în condițiile cu care sunt obișnuiți deja, și pe care le-au testat aproximativ în același efectiv și în urmă cu două sezoane, pregătindu-se de start încă de la început de septembrie, dar fără partide amicale în program, o altă bătaie de cap pe agenda celor implicați. CSU UVT își va măsura probabil forțele săptămâna viitoare cu cei de la CS ProVolei Arad, dar a fost nevoită a declina alinierea în turneul de verificare de la Craiova, ce i-ar fi prins bine, în condițiile în care Dragoș Unguraș s-a confruntat cu o accidentare la umăr iar 2 tineri componenți, Vîrlan și Călin, au fost convocați în selecționata de beach-volley, după un sezon de volei pe plajă în care au fost cei mai buni din țară. Iar și doar câteva absențe se resimt din plin într-un colectiv restrâns numeric la limita sa inferioară. 

Probleme mari și mici, antrenorul principal Sorin Schiesz subliniind că fie și așa ”universitarii” se vor strădui să facă o figură cât mai bună. ”Sunt dificultăți în voleiul divizionar, unele formații s-au retras, se mai putea întâmpla și altora, iar cu excepția celor câteva cluburi din față, care beneficiază de bugete permițându-le să aspire la primele locuri, celelalte participante caută în special să supraviețuiască. Asta este realitatea, iar în acest context și naționala României s-a prezentat mai mult decât onorabil la turneul final Euro 2019, deși a fost luată la întrebări după înfrângerile cu Franța și Italia, dar diferențele sunt mari. Ne-a reprezentat peste realitățile din țară. Iar puțini pot aprecia pentru că nu prea știe nimeni toate aspectele, fapt valabil și pentru noi, la cluburile mici. Totul se înfăptuiește cu foarte multă înțelegere din partea jucătorilor, dintre care mulți lucrează…”

Fie însă și așa, CSU UVT abia așteaptă să sară din nou la fileul prim-divizionar, cu atât mai mult cu cât a trecut aproape o jumătate de an de la ultimul lor meci oficial, din 14 aprilie 2019, câștigat decisiv pentru asigurarea promovării, 3:0 cu Rapid la finele patrulaterului de baraj de la Buzău, la capătul căruia bănățenii au săltat în elită de pe locul 2 în turneu, după gazda SCM Gloria, intrată cu victorii pe linie cu 3:0.

Voleiul masculin din Timișoara a revenit astfel pe scena pe care-i stă bine, pe care mai promova în acest deceniu și în vederea sezonului 2011-2012, încheiat pe ultimul loc cu întoarcerea în ”A2”, și pe care mai activa în 2017-2018 prin preluarea la ”masa verde” a locului abandonat de cei din Caransebeș, într-o predare bănățeană de ștafetă, fără succes însă, ”universitarii” sfârșind penultimii în primăvara anului trecut. De astă dată însă nu vor retrograda, și cu mențiunea că galben-albaștrii își mai câștigau pe teren dreptul de a juca în elită și în 2013, declinat atunci din rațiuni financiare, cât secția de volei era încă sub cupola grupării CS Universitatea, respectiva caravană a elitei pornind atunci implicit cu 11 protagoniste la start, una în minus. 

Chiar și două la ora actuală, după ce la precedenta participare timișoreană în Divizia A în urmă cu numai două stagiuni, 2017-2018, au fost 12 competitoare la start, dintre care nu se mai regăsesc actualmente deloc în cadrul divizionar intern ex-campioana de anul trecut Tricolorul Ploiești, și CSM București, a cincea atunci, pe când Steaua va evolua doar în liga a II-a. Tocmai aceste ultime două trupe din capitală au renunțat în vara anului în curs la statutul prim-divizionar, după ce în primăvară au navigat pe ultimele locuri ale fazei play-off a locurilor 1-6, reducând numărul participantelor la zece, de fapt același precum odată cu începerea anului 2019, pe-atunci în plin campionat, prin abandonul înaintea returului sezonului regular a nou-promovatei VCM Piatra Neamț.

Iar jumătate dintre cele 10 protagoniste sunt din nord-vestul României, mai precis 3 din județul Cluj, și anume Universitatea, a 10-a la finele ediției anterioare, Unirea Dej, a șaptea – adică prima în play-out, CSM Câmpia Turzii, pe 9 în ultimul clasament final, precum și ACS Volei Municipal Zalău – vicecampioană a țării, respectiv Știința Explorări Baia Mare, a opta în primăvară. Iar din restul teritoriului, campioana națională din Galați, deținătoarea ”bronzului”, din Craiova, ocupanta poziției a patra, CS Dinamo București, și nou-promovata buzoiană.

Iar până la etapa inaugurală din 12 octombrie au mai rămas două săptămâni, timișorenii primind în runda I vizita vicecampioanei ACS Volei Municipal Zalău, după care tot în octombrie vor juca la Baia Mare iar apoi acasă cu CSM Arcada Galați, reprezentantă a Diviziei A1 în Champions League, între 28 de cluburi la start, dunărenii având de jucat cu Vojvodina Seme Novi Sad în turul 2 dintre cele 3 preliminare înaintea fazei grupelor, cu începere din 4 decembrie, în care ar putea pătrunde în cazul trecerii atât de sârbi cât și de învingătoarea ”dublei” Shakhtior Soligorsk – Ford Store Levoranta Sastamala. Alte două formații din Divizia A1 vor rula în această toamnă în cupele europene, Dinamo între cele 23 de grupări din Challenge Cup, contra lui Arkas Izmir în 16-imile competiției, iar cei din Zalău și Craiova între 39 de echipe înscrise în CEV Cup, a doua ca importanță.

Momentan, toți ochii sunt încă îndreptați spre deznodământul Euro 2019, programând finala continentală inter-țări cu trofeul pe masă Slovenia – Serbia, după ce reprezentanta națiunii alpine ex-iugoslave a trecut joi în semifinala de la Ljubljana de Polonia cu 3:1, iar vecinii sârbi au dispus tot joi de Franța la Paris cu 2:3, cu mențiunea că gazdele erau triumfătoare la Euro 2015, la Sofia. Au mai fost însă și alte gazde organizatoare ale turneului final din această lună, balonat artificial la 24 de naționale participante, Euro 2019 derulându-se în câte 3 orașe din Franța și Olanda, două din Belgia respectiv Ljubljana, în Slovenia, o anomalie conceptuală ridicată la ordin de normalitate.

Din punctul de vedere al României, revenită după 25 de ani la turneul final european, scenă pe care cucerea ”bronzul” continental în Finlanda în 1977, ”tricolorii” au fost urmați în ierarhia generală finală a întrecerii actuale doar de Austria și Estonia, participante numai cu înfrângeri, una fiind evitată de reprezentativa FRV, 3:1 cu Portugalia în apariția finală din grupe, pe 18 septembrie, miercurea trecută, insuficient pentru pătrunderea în optimi. Românii, cu o selecționată coaptă și inserții din generațiile 1996 și 1997, au mai smuls câte un set în înfrângerile în fața Italiei și Greciei, pierzând însă alte două confruntări cu 3:0, ceea ce semnalează că, în ansamblul celor 13 seturi cedate la Euro 2019 din totalul celor 18 jucate, au pierdut prin a-și adjudeca în medie câte 19 puncte.

Acestea fiind însă zise, naționala României s-a prezentat de fapt peste așteptări, sau mai bine zis peste nivelul susținerii alocate voleiului masculin la nivel național ori a capacității forului federal de profil de a magnetiza interes și sprijin în direcția arenei la fileu.

Iar la fel cum la vârful competițional inter-țări, și în paralel și pe planul cupelor europene inter-cluburi, formațiile masculine din spațiul carpatin nu se pot realmente măsura cu marile forțe, totul plecând de la investițiile financiare în volei, dar nu numai, căci și interesul în jurul fenomenului este la flacără foarte mică, într-o măsură similară sunt constrânse de împrejurări și grupările Cenușăreasă ale elitei divizionare, cuvântul de ordine devenind supraviețuirea, meritorie în sine în condițiile date, și nu performanța.  

Este mai sugestiv în privința limitărilor din voleiul masculin autohton, limitări constrânse de lipsa unei finanțări adecvate, faptul că Divizia A1 pornește cu 10 cluburi la start, decât că reprezentativa României a trecut pe la Euro 2019, pe cale de a deveni un fel de Eurovision la fileu prin prisma participării a 24 de naționale la turneul final, balonat artificial pe linii mai degrabă comercial-economice decât pe criterii competitiv sportive, și implicit oarecum diluat valoric în ansamblul său. Și sportul în general a devenit însă un vehicul de manevră cu firmament publicitar pentru conturarea prin inginerie socială a noii ordini pe cale de desăvârșire, un alt indiciu dinspre întrecerea continentală ținând de răspândirea găzduirii organizatorice a meciurilor la nivel de 4 țări, nu neapărat și toate vecine, iar nici voleiul nu putea scăpa evidentelor tendințe, dar realitățile din bătătura carpatină nu mint indiferent de anumite senzații ce ar putea răzbate la prima vedere, ceea ce nu este însă nicidecum problema galben-albaștrilor.          

În fine, în ceea ce privește competiția lăsată în urmă de timișoreni prin promovare, Divizia A2 Vest va demara cu 6 cluburi la start, printre care cel arădean, dar și din Bacău respectiv Suceava, pe când Divizia A2 Est reunește 7 grupări, dintre care 5 din București, inclusiv Steaua și ”satelitul” dinamovist.

Programul etapei I în Divizia A1, pe coloana clasamentelor.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Volei și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


9 − unu =

 


Ultimele articole din categoria Volei: