„Rămâne voleiul, fie şi nou-promovat, al nimănui în Timişoara?” Sub acest titlu consemna www.sporttim.ro în urmă cu 11 zile starea de fapt, neplăcută, de la prim-divizionara Universitatea Timişoara, în legătură cu infima susţinere a revenitei după 11 ani în elita masculină Divizia A1, iar evidenţele publicate au supărat nevoie mare conducerea clubului, dar întrebarea persistă.
Şi, înainte de a reveni la acest subiect, chiar am îngroşa semnul de întrebare, incluzând şi problema inexistenţei unei grupări omoloage feminine la Universitatea, activă în acte dar practic retrasă din întrecerea ligii secunde începând cu startul ediţiei trecute. Iar acum, fiind vorba de un nou debut, în sezonul 2011-´12, speranţele unora se legau de reactivarea fostei cândva prim-divizionare, la nivelul seriei vestice a eşalonului doi, în care, iată, se regăseşte între cele 8 competitoare un club până şi din micuţa Codlea.
Întrebarea, firească, este cum de reuşeşte Codlea să alinieze echipa Clubului Sportiv Municipal în A2 Vest, şi Timişoara nu. Ar trebui doar bunăvoinţă pentru a însuma un buget pentru 7 deplasări la Baia Mare, Alba Iulia, Târgu Mureş, care are aşadar un „satelit” al prim-divizionarei, Oradea, Zalău şi, peste Carpaţi, la Târgovişte şi Râmnicu Vâlcea. Cu alte cuvinte, încă un an fără Timişoara în voleiul feminin la nivel de senioare, în care, nota bene, CSM Lugoj nu e doar de locul 6 în elită, acolo, cu alte ardelene, din Târgu Mureş (locul 5), Cluj Napoca (10) şi Sibiu (11), ci chiar joacă de vineri până duminică în Turcia, la Cupa Balcanică, iar în liga secundă pot fiinţa grupări din Chiajna, pe nume Concordia, respectiv Brăila, Comision…
E drept, existe evidente dificultăţi de finanţare, ProVolei Botoşani şi nou-promovata CSU Galaţi aruncând prosopul din elita feminină încă înaintea startului iar locurile lor fiind preluate de sibience, de fapt abia retrogradate, respectiv ACS Penicilina Iaşi, reînfiinţată pe acelaşi nume după ce abandona la debutul în A1 de anul trecut şi care va fi prima adversară a lui CSM Lugoj în 2011-´12, pe malul Timişului, în 22 octombrie, însă o echipă de liga a doua a Timişoarei n-ar fi fost o imposibilitate, şi în ideea că „pepiniera” CSŞ Bega creşte viitoare senioare, cu locul 6 pe ţară la cadete, patru la Speranţe şi chiar vicecampioane naţionale la minivolei. Ori unde să se regăsească junioarele de astăzi, dacă nu la „U” sau o altă grupare a oraşului, poate Clubul Sportiv Municipal?
Halo, aude cineva, în oraşul acesta mare? Sau doar se supără!? Iar în vreme ce Lugojul savurează meciurile Cupei Balcanice disputate în week-end pe acest tărâm balcanic (?) al Bursei, în Asia Mică, cu Kolumbara Lazarevac (vineri ora 16), Nilufer Beledyespor Bursa (sâmbătă ora 18,30) şi Teuta Dures (duminică, ora 16), noi revenim la acest subiect neplăcut, al întrebării din precedentul titlu… Rămân băieţii de la fileu ai nimănui?
Şi întrebarea persistă pentru că, dacă vreme de circa 3 luni, de la promovarea dobândită la sfârşitul lunii mai, la Galaţi, nu s-a înfăptuit mai nimic întru atragerea unor sponsori şi înălţarea cum se cuvine la fileu a galben-albaştrilor, pentru a nu mai aminti cei 11 ani de ignorare a acestei echipe, chinuită în liga secundă, nu multe se pot schimba peste noapte. Aşa cum anticipam la vremea editării consemnării, redactată pe baza unor deducţii şi a informaţiilor obţinute din varii surse, rândurile aveau mai degrabă să facă rău tocmai celor văduviţi de susţinerea necesară, şi anume profesorul Sorin Grădinaru şi elevii săi, şi nu e greu de imaginat de ce…
Subliniem acum că nu profesorul Sorin Grădinaru a fost iniţiatorul dialogului confirmând anumite supărătoare neajunsuri la nivelul susţinerii echipei, şi nici emiţător, deconspirator, al minusurilor din bucătăria internă, fostul voleibalist prim-divizionar rezumându-se la a puncta unele dificultăţi binecunoscute, ceea ce însă nu înseamnă deloc că problemele semnalate ar fi neadevărate. Ba din contră, şi încă au fost creionate cu o groasă perdea şi prin omisiunea altor şi altor aspecte.
Dar iată-ne aici şi acum, în toamna lui 2011, aşteptând un sezon în care vom semnala că e soare, că toate sunt şi vor fi bune, că nimic n-a fost anormal şi că producţia la hectar creşte proporţional şi firesc în ton cu voioşia, bunăstarea, zâmbetul larg şi toate acele nepreţuite sentimente de respect nutrite de segmentul beta-gama-delta al populaţiei faţă de iluminaţii generaţiilor noastre.
Cert este că timpul nu stă în loc şi, în 1 octombrie, de sâmbătă în 3 săptămâni, Universitatea va juca în prima dintre cele 3 deplasări în Bucureşti din 2011-´12, la Dinamo, ocupantă a locului 3 în Divizia A1, în etapa inaugurală, runda secundă aducându-i pe stelişti în „Constantin Jude”, pe 8 octombrie, aceiaşi roş-albaştri cu care timişorenii vor da apoi piept şi în optimile Cupei României, în 12 şi 13 octombrie, pe teren neutru, al campioanei naţionale Remat Zalău.
In Timisoara nu e nimeni interesat de sportul acesta, volei. Din pacate asta e realitatea, ca vrem sau nu vrem sa acceptam asta. La baieti avem noroc cu domnul Sorin Gradinaru ca existam. La fete nu exista o doamna echivalenta.
Avem doar cele 4 nivele ale voleiului juvenil, respectiv minivolei, volei sperante, volei cadete si volei junioare. Trebuie sa ne gandim ce variante de performanta au aceste fete: sa faca volei pana la terminarea junioratului, dupa care sa plece altundeva (cele mai bune) sau sa incheie activitatea sportiva (celelalte). Consider ca pana nu se va face o schimbare la acest nivel, vor pleca cele mai bune fete de aici. Daca pana acum plecau junioare, de anul acesta incep sa plece chiar de la nivelui cadetelor sau chiar al sperantelor. Si nici nu le pot condamna pentru asta, pentru ca aici, pe langa faptul ca pierd din pregatire, nici nu au un viitor in volei. Si atunci, mai bine se pregatesc la alte echipe, intr-un mod profesionist, pentru ca atunci cand termina junioratul sa poata juca in continuare volei, la echipe de prima liga.
La junioare il avem pe domnul profesor Ioan Ersigan iar la nivevele inferioare a fost domnul profesor Ciprian Dirnescu, cel care a condus ultima oara echipa de fete divizia B, din postura de antrenor.
Cu tot respectul fata de varsta si performantele domnului Ersigan, pregatirea si felul in care conduce junioarele este total depasit, dansul gandindu-se mai mult la pensie, nu la crearea viitorului in voleiul timisorean feminin.