România ia peste 60 de puncte Franţei dar nu şi elimină campioana olimpică, revanşată în sferturi în faţa „tricolorilor” care la EuroVolley 2023 şi-au depăşit condiţia

Incredibil dar adevărat pentru starea reală de fapt din voleiul masculin românesc, reprezentativa de seniori a F.R.V. a jucat în această seară pentru un loc în semifinalele turneului final european, o mare reuşită în sine în condiţiile în care naţionala băieţilor era doar la a treia prezenţă postdecembristă la EuroVolley în cele 17 ediţii ale întrecerii după 1989, dintre care cea din urmă cu 4 ani a încheiat-o pe locul 21 din 24 la start, cedând în cele din urmă în sferturile eliminatorii campioanei olimpice en titre, revanşată la zero la Varna pentru surpriza din grupă de la Tel Aviv, însă, în ansamblu, autodepăşindu-se cu 4 succese la rând cu care au trecut până şi de optimi, „tricolorii” lui Stancu şi Parpală şi-au depăşit binişor condiţia de provenienţi în marea lor majoritate din Divizia A1 internă. 

Încheind precum au început o rară participare la turneul final al Campionatului European de volei masculin pentru seniori, cu un eşec cu 0:3, de astă dată în sferturile eliminatorii de la Varna, şi nu la abordarea grupei de la Tel Aviv, unde cedau acum nici două săptămâni Portugaliei, miercuri, la 19, 18 şi 23, „tricolorilor” României li s-a reamintit din ce competiţie internă totuşi ştearsă s-au înălţat spectaculos la cote nebănuite pe scena continentală, dovadă în sine a autodepăşirii sub forma a 4 victorii cărora doar campioana olimpică de la Tokyo, viitoare gazdă la fileu la Paris a ediţiei de anul viitor a Jocurilor Olimpice de vară, le-a pus capăt la Marea Neagră.

Trecută în optimi cu 3:0 de Bulgaria, Franţa, care ceda numai României în cele 5 apariţii din grupa de la Tel Aviv, doar egalând-o la seturi cu 25:16 exact acum o săptămână, nu şi-a mai permis cumva luxul unui faux pas şi în fazele eliminatorii, pe care le bifa de exemplu rând pe rând în august 2021 pe scena olimpică a metropolei nipone, 3:2 cu Polonia, 3:0 cu Argentina şi 3:2 şi în finala cu Rusia, ori dacă voleibaliştii de la Atlantic i-au depăşit chiar de două ori la Tokyo pe ruşi, căci dispuneau de aceştia şi în grupă cu 3:1, atunci chiar că şi-au meritat prinmii lor lauri olimpici la fileul băieţilor.   

Românii s-au desprins chiar surprinzător de clar de „Cocoşi” la 18 şi 21 în seturile ce i-au dus spre „bomba” de lunea trecută a turneului final, iar campionii olimpici ai celebrului italian Andrea Giani nu s-au revanşat de aceeaşi manieră detaşată decât în cel de-al doilea set al sferturilor, primul adjudecându-şi-l cu 25:22, după care celui de-al treilea i-au supravieţuit cât se poate de spectaculos, de la 24:21 pentru „tricolorii” lui Stancu, risipitori a trei mingi de set, la ditamai perspectiva tăindu-le răsuflarea de a avea oportunitatea reintrării şi revenirii în meciiul pentru semifinale la 1:2 la seturi.

N-a fost să fie, dublii învingători ai ruşilor acum 2 ani la ediţia de vară niponă a Jocurilor Olimpice smulgându-le 3 mingi de set la rând şi evitând intrarea într-un al patrulea, prin a simplifica ecuaţia intrării în careul fruntaş, 27:25 şi 3:0. 

Românii fiind deja pe un pod oricum mult, mult prea îndepărtat pentru praful totuşi existent pe fileul intern din întrecerile F.R. Volei, la fileul continental şi pe scena EuroVolley 2023 a naţionalelor sărind binişor mai înalt decât le-ar fi permis condiţia, autodepăşire ce a metamorfozat eşecurile iniţiale cu Portugalia şi gazda Israel, 0:3 respectiv 2:3, în victorii pe linie cu Turcia, Grecia, Franţa şi Croaţia, contra „roşilor semilunei” şi a dalmaţilor cu 3:2, împotriva elenilor şi a „Cocoşilor” faimosului peninsular Giani cu 3:1, „tricolori” parcă de neoprit în aventura lor pe valurile spumoase ale turneului final, bine ancoraţi la ţărm atât la Tel Aviv în bazinul mediteranean, cât şi în ape apropiate celor teritoriale, la Varna, la Marea Neagră.

Naţionala băieţilor i-a făcut aproape două săptămâni pe împătimiţii din ţară ai jocului în 6 la fileu să viseze din nou frumos, cum n-au mai visat de aproape 40 de ani, de la EuroVolley 1985 din Olanda, în care se mai strecura România o dată în primele 8 selecţionate masculine ale continentului, realimentare a unor vremuri demult apuse pentru care actuala generaţie merită un „Jos pălăria!” cu toată consideraţia.  

Căci Marian Bala şi coechipierii săi s-au înălţat chiar de nicăieri şi din senin pe scena „Euro”, împotriva calculelor hârtiei, care-i dădeau în cel mai bun caz oportunişti beneficiari ai unui loc 4 şi ultimul de calificare în optimi din grupa de la Tel Aviv, şi care i-ar fi aruncat fără sorţi de izbândă în calea Sloveniei, triumfătoare fără rabat în seria sa de 6 tocmai de la Varna, apoi şi în optimi contra Turciei, deşi doar la limită, ba şi în sferturi, 3:1 cu Ucraina. 

Acel 3:2 declanşator al şiragului de 4 triumfuri, 3:2 cu Turcia, a fost preţioasă cheie a deschiderii căii „tricolorilor” spre locul 3 în Grupa D, ce le-a adus în calea optimilor eliminatorii Croaţia, depăşită şi-aceasta cu 3:2 acum câteva seri, când „tricolorii” dovedeau cu prisosinţă că se poate, tresăltând suflete lăsate în aşteptare în Carpaţi încă din anii 70 vizavi de întâlniri realmente cu miză la turneul final european, anii 1971 şi 1977 aducând României şi ultimele clasări pe podium ale naţionalei masculine, pe 3. 

Să fi repetat românii figura în faţa campioanei olimpice la zi ar fi fost de domeniul miracolului, fiesta curată, dar dublii învingători ai ruşilor în Ţara Soarelui Răsare doar au pus totuşi lucrurile în perspectiva lor realistă, cu România într-un con de umbră în jocul în sextet al băieţilor pe scena internă, cel mai adesea în anonimat, con de umbră ce nu poate fi înlăturat cu una, cu două, printr-un şirag victorios la ţărmuri maritime.  

S-a generat într-adevăr o oarecare emulaţie, atât prin optimile de finală jucate recent de „tricolore”, eliminate şi ele tot de Franţa, cu 3:1 la Florenţa pe 26 august, drept al patrulea eşec al naţionalei fetelor în 6 meciuri jucate la EuroVolley 2023, franţuzoaice ulterior spulberate cu 3:0 de gazda Italia, ce nu ajungea însă în finala adjudecată de turcoaice cu 3:2 împotriva Serbiei, cât mai ales sub forma privirilor întoarse de „tricolori”, însă ceea ce au izbutit selecţionatele FRV pe scena continentală necesită o consistentă completare pe plan intern, unde copiii sunt duşi să joace volei, însă neabătutele reflexe explicabile ale abandonului pe parcurs, de la zeci de echipe la startul unei ediţii la categoria Minivolei, de start şi „pornire”, la cele în jur de doar 20 în întreaga ţară care anual se întrec la junioare respectiv juniori cu vedere spre seniorat, sugerează cam totul despre starea reală de fapt din bătătura carpatină. 

Căpitanul Marian Bala, Adrian Aciobăniţei, Bela Bartha, Robert Călin, Claudiu Dumitru, Alexandru Raţă, Sergio Diaconescu, Carol Kosinski, Rareş Bălean, Andrei Butnaru, Ştefan Lupu, Filip Constantin, Mircea Peţa şi Daniel Chiţigoi, îndrumaţi de selecţionerii Sergiu Stancu şi Răzvan Parpală au făcut chiar mici minuni la EuroVolley 2023, unde Franţa-i aşteaptă acum în semifinale pe italieni ori olandezi, iar Slovenia pe sârbi sau polonezi, însă mai e mult, mult până departe.

Şi totuşi, din perspectiva zăpezilor de altădată, a titlului continental din anul 1963 şi a medaliilor de vicecampioni ai Europei, O, Tempora!, actualii „tricolori” au renăscut nişte simţăminte pe care lumea bună şi de demult a voleiului intern nu credea să le mai încerce. 

Să învingi campioana olimpică, gazdă anul viitor a ediţiei pariziene, ceva de basm la condiţia actuală a voleiului păstorit de FRV, iar „tricolorii” chiar au semnat la Tel Aviv acel 3:1 pe post de cap de pod al speranţelor realimentate, 3:1 în grupe inegalabil în sferturi. Dar a fost frumos şi mai ales cu fruntea foarte sus, într-o notabilă ascensiune de necrezut în doar 4 ani, de pe locul 21 la ediţia din 2019, între primele opt în 2023. Noroc într-adevăr cu extinderea turneului final de la 16 la 24 de participante, ceea ce a deschis mai larg uşa prezenţei la „Euro” a unor naţionale precum a României, dar Raţă şi compania chiar au dovedit cu prisosinţă că au meritat să fie părtaşi ai competiţiei în curs. 

CEV le-a oferit o oportunitate, de a se alătura garniturii de 24, iar „tricolorii” au răsplătit din plin încrederea. Jos pălăria!

Peste câteva săptămâni reîncepând rutina Diviziei A1 interne. şi cu timişorenii universitari reveniţi după doar un sezon în cadrul elitei. De urmărit mai îndeaproape, cu menţiunea finală, pentru conformitate, că setul secund al sfertului de la Varna a fost adjudecat de francezii lui Giani cu 25:14.  

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Volei și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


sapte − = 0

 


Ultimele articole din categoria Volei: