La marginea terenului, în dreptul vechii tabele de marcaj din sala „Constantin Jude”, în penumbră, nişte sportivi înalţi şi antrenorii lor, aşezaţi pe scaune. Au făcut roată, în cerc, la o şedinţă tehnică. Luni dimineaţă, înaintea primului antrenament după eşecul cu 83-68 de sâmbătă seară, la Otopeni, antrenorul Dragan Petricevic le-a cerut elevilor săi „un singur lucru: să nu vă mai fie teamă!” De la înfrângerea în campionat, la încercarea de păstrare a trofeului, poimâine, în competiţia K.O.
Miercuri seară, pe acest parchet descinde „favorita certă” Steaua Turabo, conform etichetării lui Petricevic, în manşa tur a sferturilor de finală ale Cupei României, trofeu deţinut de BC Timişoara. Îşi vor risipi într-adevăr teama „Leii din Banat”?
„Sâmbătă seară, cât timp am fost lucizi, am condus, până în minutul 34. Însă miza punctelor ce pot cântări greu în ceea ce priveşte atingerea sau ratarea obiectivului calificării în play-off ne-a diminuat din păcate potenţialul mental ce oferă luciditate. Frica de a nu atinge obiectivul, de eventualele sancţiuni, a constituit factorul decisiv în înfrângerea de la Otopeni, din păcate pentru această echipă altfel de învingători, neobişnuiţi să piardă. Concluzia este că nu ştim să ne gestionăm teama. Trebuie să ne eliminăm frica!”, a dat verdictul antrenorul Petricevic pe marginea unui eşec în care BC Timişoara a cedat total iniţiativa în ultimul sfert, adjudecat de CS Otopeni cu 37-16.
Îl întreb pe Petricevic dacă s-ar preta consultarea unui psiholog, care să fie la dispoziţia echipei, şi dacă există un asemenea model în baschetul sârbesc. „Cândva nu ne permiteam o apă la această echipă, darmite psiholog… Da, în campionatul Serbiei sunt cluburi care au în staff un psiholog, însă sunt cazuri rare, şi chiar dacă expertiza în domeniu a unui specialist ar fi mai potrivită ca a mea, este vorba totuşi de un anumit specific al acestui joc de echipă. Mai mult, ar fi ceva nou pentru jucători, care nu sunt obişnuiţi cu un psiholog”, a explicat Petricevic, care estimează că, sâmbătă la Otopeni, „eliminările lui Pesic şi Păltinişanu au cântărit greu în defavoarea noastră”.
M-am arătat mirat că jucătorii sârbi, recunoscuţi pentru competitivitatea lor fie şi în condiţii de mare miză, ar putea să cadă pradă temerilor în meciuri, Dragan Petricevic răspunzându-mi firesc: „La urma urmei, suntem cu toţii oameni…”
„Sunt convins că au dat tot ce-au putut şi că-şi doresc foarte mult obţinerea unor rezultate bune în acest sezon, care până acum se dovedeşte a fi de tranziţie, mai puţin reuşit, în comparaţie cu precedentele patru, în care această echipă s-a dovedit a fi chiar cea mai bună la sporturile de echipă în Timişoara. Dar pasul înapoi nu trebuie să implice de-acum înainte neacordarea atenţiei cuvenite lui BC Timişoara. De exemplu dacă există trei zile proaste într-o căsnicie, înseamnă că trebuie să divorţăm de 30 de ori pe an!? Nicidecum…”, a mai spus Petricevic, punând totodată degetul pe rană.
„Iar BC Timişoara necesită fără doar şi poate investiţii! Dacă patru ani s-a putut fără, datorită dăruirii, devotamentului, priceperii şi loialităţii, nici aceasta nu înseamnă că ar putea fi luată drept o formulă-model, după conceptul <hai că se poate şi fără bani>. Iar unora le vine acum, după investiţia masivă, foarte greu să înţeleagă rezultatele mai slabe”, a specificat antrenorul sârb că fără o finanţare consistentă şi de durată, nu în puseuri, respectiv fără răbdare şi o stabilitate şi continuitate pe toate planurile, competitivitatea Timişoarei în baschetul masculin va avea de suferit.
„Am reunit această minişedinţă, înaintea antrenamentului, cu menirea de a reface, de a întări psihicul lotului. Le ofer cât mai multă încredere, asta e ceea ce am de făcut, pentru a o valorifica într-o abordare pozitivă a jocului de Cupa României, care are alt specific decât partidele de campionat. Ştiu ce oameni antrenez şi nu pot să uit niciodată cum în anii trecuţi, în clipe de grave constrângeri financiare, aceşti jucători n-au întârziat o secundă la pregătiri”, a mai spus Petricevic, readucând în discuţie, nu ca o scuză, evidentul handicap al neomogenizării lotului, datorat plecării masive de jucători, la finele ediţiei trecute.
„Faptul că s-au întors n-a rezolvat problema în sine, definitivarea lotului producându-se în 1 ianuarie, pe când, e bine ştiut, omogenizarea e dobândită în pregătirile din august şi septembrie, şi nu din mers, când fiecare joc e ca o adevărată finală iar ghilotina stă ascuţită deasupra capului…”
Cu alte cuvinte, BC Timişoara plăteşte tribut dezmembrării de efectiv produse de teama lipsei suportului financiar în urma euforicului triumf în Cupa României iar revenirile la echipă, în circumstanţele existente, nu pot fi o garanţie în sine a unui alt sezon pe măsura precedentului.
Ca un făcut, miercurile de Cupa României, trofeu deţinut de Baschet Club, se succed într-un moment delicat pentru timişoreni în chinul de-a se califica în play-off. Competiţia K.O., o onoare sau o povară?
