O eroare de abordare, prin care plantează sistematic rele seminţe, întrebându-se ulterior de ce nu le merge pe cât de bine şi-ar dori, greşeală pe care o comit din comoditate şi superficialitate, pe fondul unui nivel redus al conştiinţei, unele cluburi sportive o fac atunci când racolează fără a-şi pune probleme tocmai din sfera presei locale ziarişti dispuşi a le "acoperi comunicarea" din rolul de "ofiţer de presă", devenind de fapt nu un liant de comunicare ci mai degrabă un soi de paravan protector şi tampon între pe de-o parte gruparea interesată să-şi contureze o cât mai bună imagine publică, iar pe de altă parte organismele de presă. "Recrutările" constituie neprincipiale rele practici încetăţenite de decenii inclusiv în arena timişoreană, într-o complicitate tacită a părţilor şi în detrimentul curăţeniei morale a fenomenului, totul plecând de la lenevia intelectuală a cluburilor de a-şi identifica, forma şi creşte proprii responsabili cu comunicarea, rezultând în consecinţă nişte compromisuri dăunătoare din mai multe puncte de vedere atât credibilităţii lumii sportului cât şi domeniului jurnalistic. Înlăturând pelicula ce acoperă un asemenea subiect tabu, neabordat fiind pe cât de inconvenabil e părţilor direct implicate, e dezvăluită o întreagă încrengătură a micilor slăbiciuni omeneşti, a ipocriziei, minciunii şi falselor impresii. Mai totul e de fapt manipulare, măruntă propagandă şi cenzură, păgubit fiind sportul în adevărata sa accepţiune. La fel, iubitorii săi autentici.
