Acest apendice al „sistemului fotbalului lui 272-0”, futsalul românesc sub egida FRF, a mai oferit luni seară la ceas suficient de întârziat după „schimbarea orei” în prag de noiembrie o mostră a eşantionului doveditor că refugiul din Carpaţi al fotbalului în 11, pentru mingicari în 5 pe teren redus ca dimensiuni, a fost asfixiat din faşă, denaturat înainte de-a apuca a se dezvolta organic, prin prostul obicei al importurilor de rang inferior – iar sportul e doar o oglindă a societăţii total rătăcite fără măcar a conştientiza asta.
Importuri prin care, în timp ce futsalul „tricolor” juvenil şi-a arătat limitele evidente pe scena internaţională, apendicele federal inconştient nevoie mare toacă banii pe care falimentara îndatorată până peste creştet pe numele de colonie România nici că-i are de fapt – poate eventual de achitat cel mult dobânzile la dobânzi, datoare vândută cu sutele de miliarde de euro şi cu o populaţie atât îmbătrânită cât mai ales îmbolnăvită de curând în rele, tinzând conform statisticilor care nu mint spre vreo 13-14 milioane de locuitori peste circa 30 de ani şi doar 8 milioane spre 2100, dar chiar şi-aşa tocate fiind resursele şi prin sport într-un joc cu lopăţica-n nisip, iar după ei, potopul!, fără ca ignoranţii decidenţi din lumea arenelor să influenţeze investiţiile-n creşterea organică de la baze a sectorului juvenil, preferând în schimb să-şi aroge luxul convenabil şi comod al magnetizării străinilor.
Care, fie şi de rang valoric inferior, sunt suficient de competitivi în „praful” nedezvoltat din futsalul autohton – avorton ca şi asfixiat din faşă pe fondul fudulelii cu mingicari ceva mai mingicari decât ai noştri, încât să iasă la rampă cu asigurarea majorităţii reuşitelor unei întâlniri de podium în Liga 1 pe „axa vestului”, CSM Deva – CSF CFR 1933 Timişoara.
S-a strâns lumea ca la circ în „Polivalenta” deveană să-i vadă pe mingicarii crescuţi de alţii dându-ne lecţii cum ar fi trebuit crescuţi din timp mingicarii în sistemul putred de corupt inclusiv moral al „fotbalului lui 272-0”, dar îi ai exact aşa cum îi şi creşti, golurile în reprezentaţia de sub Cetate fiind apanaj în special al acelor latini de export şi la mai mare căutare decât latinii importatori de rit nou cu ADN-ul alterat.
În inconştienţa lor, europenii „unionali” îmbătrâniţi în rele, iar pe deasupra prematur îmbolnăviţi de dată recentă cu buletinul medical „bombă cu ceas”, exersează totuşi pactul cu suicidul asistat de-a investi în roadele de export ale muncii de creştere efectuate de alţii, viitorii „înlocuitori” de peste mări şi ţări, în locul investiţiei în propriul sector juvenil, producând mieii la tăiat victime sigure în viitor ca reprezentanţi ai unei populaţii pe cale de incrementală „dezlocuire”, asta încet dar mai ales cert.
Iar divinitatea-i va judeca pe toţi imaturii „adulţi” la stadiul jocului cu lopăţica-n nisip, căci viitoarele generaţii „tricolore” vor fi şi prea totalmente derutate pentru a nimeri ghişeul la care să lanseze retorica-ntrebare „dar cu noi chiar ce-aţi avut!?”
Realitatea-i că futsalul păstorit de „sistemul lui 272-0” este furt al propriei căciuli, în care unii se prefac c-ar pune umărul la creşterea organică a fenomenului, dar când colo găurile de caşcaval sunt doar pe-alocuri minimal astupate cu reuşitele rezultante ale talentului cultivat de alţii peste mări şi ţări, iar asta pentru că respectivii şlefuitori ştiu şi pot, pe când întrebarea în cazul naţiei carpatine e numai una.
Dar ce-i cu ADN-ul acestui popor? Răspunsul fiind mai sec. Ceva terminal, care i-a încovoiat terminal coloana, pe calea spre inevitabila „dezlocuire”.
Antemergătorii „înlocuitorilor” din viitor arătându-ne uneori şi balonul, dar cât să-l vedem ulterior strict în plasă.
Chiar la vinclu în minutul 9 al întâlnirii de sub Cetate a neînvinselor în primele 5 etape până la mijlocul turului, şesarul Anjos Da Silva Wellington deschizând scorul pentru CFR, TGV în minutul 12 prin Gustavo Da Silva Anderson, şi tot la vinclu.
Georgel David având a rămâne în inferioritate absolută pe lista marcatorilor români pe axa vestului în duelul de podium, finalizând un contraatac în ultimele secunde ale primei părţi, 0-3.
Căci în cea de-a doua a înscris strict şi doar Savio pentru deveni, reducând la minimum deficitul cu „dubla” din minutele 23 şi 32, după ce Ramic trosnea mai întâi bara, elevii lui Robert Lupu aplicând astfel întâia corecţie hunedorenilor de la Clubul Sportiv Municipal Deva în noua ediţie a Ligii 1 Futsal: 2-3 (0-3).
Şi punctaj maxim pentru ceferiştii cu 6 succese, aşteptându-i pe 6 noiembrie de la ora 17 pe cei din Odorheiu Secuiesc, gazde marţi seară la căderea cortinei peste runda în curs, în duelul din secuime cu Sepsi, între formaţii tot din prima jumătate ierarhică dar între timp deja învinse, imbatabilă mai rămânând doar campioana din Galaţi, oaspete a Banatului la finele turului, în etapa a 9-a, în miez de noiembrie.
Dar lăsând la o parte detaliile şi amănuntele ierarhice trecătoare şi de moment, problema tăierii metodice a crengii de sub propriile picioare e una cât se poate de reală, a „sistemului” inconştient însă pe pilot automat, cei care-i dau curs fiind parte a problemei în formă continuată şi nu a rezolvării sale. Iar timpul chiar le va dovedi inevitabil pe toate, şi-atunci chiar nimic nu va mai fi rămas de rezolvat. „Dezlocuire” îndeplinită. Prin noi înşine? Da, dar se pare că spre prăpastie, iar asta pentru că exacerbarea tocării anapoda a resurselor e net mai potentă decât bâjbâiala pretinsei cultivări a fenomenului intern. O chestiune de faţadă, interese şi voturi în „sistemul lui 272-0” oglindă fidelă a marasmului moral societal.
