Astfel mărturisea din nou cu aceeaşi francheţe floare rară David Popovici după câştigarea în vară la Paris şi a medaliei olimpice de aur, cât încă nu împlinise 20 de ani, nefiind pentru prima oară când precocele campion mondial şi european la înot punea astfel depreciativ problema în sensul recunoaşterii propriilor limite, omeneşti şi cât se poate de fireşti, referindu-se cu sinceritate la natura noastră imperfectă. Şi câţi dintre semeni au tăria de-a admite aşa ceva? Însuşi laureatul subliniind repetitiv pe seama faptului că e totuşi un băiat obişnuit, un om între oameni.
Însă, de la vorbe la fapte poate fi totuşi cale lungă, aspect valabil chiar şi-n cazul multiplului laureat mondial din Bucureşti, ceea ce doar îi confirmă implicit spusele, în sensul că este un tânăr obişnuit, supus inevitabil şi greşelii, inerentă traiului pe pământ, în ton cu imperfecţiunea umană.
Căci, deşi, pe de-o parte, David Popovici a căutat a semnala pe bună dreptate că darul de a înota cu rapiditate nu-nseamnă într-adevăr absolut totul, pe de altă parte însă, prinzându-se în iţele „circului mediatic” şi solicitându-i-se opinia pe alte subiecte pe care în mod cert nu le stăpâneşte – şi normal la vârsta sa – în regim de expertiză, a tins a se implica în lansarea unor să le zicem sfaturi în mod cert contraindicate.
Unul datând de la începutul deceniului, când înhăţa momeala pLandemiei „sperietoare” şi era folosit din plin de către „sistem” în sensul de a fi un extrem de util vector de imagine al încurajării şi prin exemplul personal al aşa-zisei „campanii de vaccinare”, fără însă a fi şi fost în deplină cunoştinţă de cauză vuzavi de faptul că serul nu era absolut nici pe departe „sigur şi eficient”, cum fals era prezentat populaţiei, ba dimpotrivă, periculos de-a binelea, generator al atâtor şi-atâtor efecte adverse debilitante şi chiar letale.
Ori „băiatul obişnuit” uita cam uşor, în entuziasmul tineresc şi crezând că face un bine semenilor, că n-avea expertiza necesară pentru a se lansa şi-n asemenea campanii de influenţare a populaţiei, când venea vorba despre un subiect de viaţă şi de moarte, cel al sănătăţii publice, precum o avea la lansarea de pe blocstarturi într-o nouă cursă în care „înota repede”.
Fiind cât se poate de evident că, fie chiar şi dacă ai anumite aptitudini şi abilităţi, nu le poţi şti pe toate. Aspect pe care însuşi adolescentul îl admitea repetitiv indirect, atunci când se referea la faptul că e un „băiat obişnuit”.
Dar iată că, oricât de competitiv şi performant la vârf este în bazinul mondial, ceea ce cu uşurinţă îţi poate „înălţa picioarele de pe pământ”, şi mai ales la aşa o vârstă precoce, Popovici nu poate încă învăţa la cei abia 20 de ani ai săi din greşelile din afara bazinului, continuând a se lăsa dus de val, şi tot sub presiunea „circului mediatic”, încât tocmai a căzut în aceeaşi eroare de a trece pragul limitelor la care se raportează ca om supus greşelii pe fondul necunoaşterii aprofundate, făcând din nou referiri cu aceeaşi convingere a celui care ar şti fără doar şi poate mai bine, deşi tot pe o tematică pe care fără doar şi poate nu o stăpâneşte.
Semn că potenta lecţie de viaţă a implicării necuvenite în susţinerea acelei aşa-zise „campanii de vaccinare” din 2021 n-a avut darul preventiv de a-l tempera cu luciditate din pornirea altfel omenească de a fi un formator de opinie mânat de cele mai bune intenţii, dar fără a avea capacitatea dată de cunoaştere aprofundată, de analiză şi sinteză, pentru a fi dintr-odată „oracol” şi pe o altă temă, depăşindu-şi implicit limitele autodefinite de „băiat obişnuit”, care altfel mai ales şi-n special „înoată repede”.
Dintr-odată, iarăşi tras în năvodul „circului mediatic” şi pe marginea galei „110 ani de olimpism în România”, după turul inaugural de duminică al alegerilor prezidenţiale din ţară, David Popovici s-a declarat mulţumit din capul locului că s-a abordat un anumit subiect fie şi-ntr-un cadru asociat lumii sportului, „legat de vot, mă bucur că ai adus în discuţie„, după care a lansat şi-n acest caz „un îndemn pe care îl am pentru turul 2 pentru tineri şi pentru toată lumea”, şi-anume „să voteze inteligent”.
Iar la prima vedere, toate bune şi frumoase.
Dar în 2021 îşi îndemna compatrioţii să se inoculeze, deşi în necunoştinţă de cauză vizavi de inevitabilele efecte adverse ale aşa-zisului „vaccin” nicidecum „sigur şi eficient”, consecinţe despre care bineînţeles că nici n-avea habar. Şi fără a conştientiza că tematica era legată de sănătatea publică.
Iar acum îi îndeamnă „să voteze inteligent”, argumentând această modalitate de exprimare a opţiunii la urne, una aşadar „inteligentă”, şi bine că nu încă şi… artificială, prin a spune în completare următoarele: „Să votăm pentru a ne apăra democraţia şi viitorul. Pentru turul al doilea trebuie să votăm inteligent. Bineînţeles că Tik Tok-ul influenţează, sunt mai puţin şocat pentru că ştiu nivelul de influenţă pe care-l poate avea aplicaţia, dar şi numărul imens de ore pe care oamenii îl petrec pe platforma aia”.
Lăsând la o parte că, astfel, prin a invoca votarea inteligentă, David Popovici a implicat indirect fără doar şi poate că ar fi existat în turul I dar ar exista şi-n turul al II-lea al alegerilor prezidenţiale o opţiune mai puţin inteligentă, tânărul înotător a lăsat la fel de limpede să se înţeleagă că, mai ales prin faptul că şi-a şi exercitat duminică dreptul constituţional, este lipsit de dubii vizavi de percepţia că s-ar afla de partea celor care „ştiu mai bine”.
Şi-atunci unde-o fi oare „băiatul obişnuit”, adică adolescentul cu inevitabilele sale limite, recunoscând pe şleau că punctul său forte este înotatul rapid!?
Asta din moment ce s-ar pricepe totuşi şi la… imunologie, dar, iată!, şi la aşa-zisa „politică”.
Este aşadar acel adolescent doar „în banca sa”, conştientizând că măiestria sportivă nu implică stăpânirea în regim de cunoaştere a atâtor faţete existenţiale, sau de fapt repetitiv înclinat a se lansa în îndemnuri în spaţiul public odată ce îi este vârât microfonul sub nas pe teme de mare interes şi cu impact mediatic, chiar şi cu riscul de-a-şi influenţa semenii pe căi dintre cele mai spinoase în bolta timpului!? Dar astfel ulterior dovedite doar la o aprofundată constatare ulterioară.
Ori, asociind acea „votare inteligentă” aspectului de a vota „pentru a ne apăra democraţia şi viitorul”, David Popovici cade în păcatul erorii de a lega o altă opţiune la urne, pe care tânărul bineînţeles n-ar avea-o, cu periclitarea democraţiei şi viitorului, ceea ce indirect insultă inteligenţa unei anumite părţi a electoratului, cu milioanele dintre semenii compatrioţi de-ai săi.
Căci, referindu-se în continuare explicit şi la Tik Tok, Popovici a şi dat implicit perdeaua de-o parte, vrând-nevrând, în privinţa percepţiei sale cu tente comparative vizavi de a alege „inteligent” sau nu.
Ori o fi stat oare adolescentul strâmb şi judecat drept, cugetând adânc, dacă nu cumva se adânceşte într-o altă cât se poate de profundă şi majoră eroare, precum în cazul aşa-zisei „vaccinări”?
Timpul le va dovedi oricum pe toate, însă atunci va fi mult prea târziu şi oricum tardiv pentru-atâţia exponenţi ai noilor generaţii viitoare, duşi de-a binelea cu preşul şi spre… locurile de aşa-zisă „vaccinare”, şi pe pistele false ale aşa-zisei „apărări a democraţiei”.
Sau încă o dovadă că, oricât de ilustru laureat mondial eşti, iar în alte cazuri oricât de notabil „om de mare succes” eşti, poţi fi totuşi supus erorii umane până chiar şi-n chestiuni vitale de viaţă şi de moarte, legate de sănătatea publică, dar şi-n altele precum din spectrul politic, alegând în necunoştinţă de cauză, drept cel mai potent exemplu în sensul că n-avem cum şi „de unde să le ştim pe toate”, nici pe departe.
Chiar dac-am avea fie şi convingerea fermă, şi-ntr-un caz şi-n altul, dar şi-n alte situaţii care s-ar ivi, că am ales „inteligent”.
Vorba-ceea, dacă tăceai, filosof rămâneai, dar „circul mediatic” musai îşi devorează prăzile, cu cât mai celebre, cu-atât mai apetisante.
O doză de smerenie ar fi mai mult decât binevenită, pentru ca vorbele „sunt un băiat obişnuit, care înoată repede”, pe cât de simple, pe-atât de adevărate, să-şi găsească asocierea şi-n fapte. Căci un băiat obişnuit, admiţându-şi limitele, n-ar mai îndemna public milioane de compatrioţi să adopte o anumită decizie legată de organismul şi „buletinul medical” al acestora, şi nici n-ar implica în spaţiul public existenţa unei variante neinteligente de a vota, asociind-o în accepţiunea sa periclitării democraţiei şi-a viitorului.
Dar dacă nu cumva e taman pe dos, precum s-a dovedit deja în cazul aşa-zisei „vaccinări”, prin prisma efectelor adverse acesteia!?
Un fapt e cât se poate de cert.
Că n-ai vrea absolut nicidecum să fii în pielea tinerilor zilelor noastre, iar motivele sunt multiple, tinzând spre infinit. Dumnezeu cu mila.
Amin.
Şi-ntr-adevăr timpul le va dovedi chiar pe toate. Din păcate pentru atâţia şi-atâţia rătăciţi, fie doar tineri obişnuiţi, fie chiar şi renumiţi laureaţi, fie şi-una, şi-alta.
