„Mondialul” dinaintea… „Mondialului” ar fi la fiecare 4 ani cel de hochei pe gheaţă înaintea celui fotbalistic, dat fiind programarea anuală a turneului final în sportul cu crosă şi puc în luna mai, iar deja cea de-a 89-a sa ediţie sub egida Federaţiei Internaţionale de profil tocmai s-a încheiat în Elveţia, atrăgând atenţia mai degrabă iubitorilor sporturilor de iarnă, în vreme ce majoritatea privirilor lumii sunt întreptate în aşteptare spre… SUA, Canada şi Mexic. A fost însă ceva notabil în Ţara Cantoanelor, învingătoarele scandinave ale finalelor, la titlu respectiv bronz, aplicând nişte lovituri demne de menţionat.
Maniera în care şi-a readjudecat Finlanda titlul mondial după exact… 4 ani, preluând trofeul de la SUA – în sfârşit câştigătoare anul trecut a turneului final după o aşteptare de… 65 de ani, a fost cu totul remarcabilă, alb-albaştrii din Ţara celor 1.000 de lacuri încheind finala fără a primi nici un gol din partea Elveţiei, o gazdă altfel mai motivată ca niciodată.
Finlanda, campioană a lumii în 2026. Foto: Andre Ringuette / IIHF
Ba din contră, Finlanda a cucerit al cincilea titlu suprem la „Mondialele” de hochei pe gheaţă dând lovitura printr-un tânăr de 20 de ani, Konsta Helenius, care a „spart… gheaţa” decisiv, 1-0 după 70 de minute şi 42 de secunde, aşadar în al 11-lea minut al prelungirilor.
Ceea ce este cât se poate de deosebit despre deznodământ ţinând de faptul că gazda ediţiei din acest an, Elveţia, a pierdut astfel şi a treia finală consecutivă la titlul mondial şi tot fără a înscrie deloc în ultimul act, precum în partidele din 2024 şi 2025 cu trofeul pe masă, amarul fiind şi mai mare dat fiind găzduirea acum a finalei la Zurich, în faţa a zece mii de spectatori sperând la „spargerea… gheţii”.
Dar s-a dovedit că Finlandei îi prieşte mai nou în anii turneului final al Campionatului Mondial de… fotbal, scandinavii reeditând acum în Elveţia, cu puţine zile înaintea începerii peste Atlantic a întrecerii sportului în 11 sub egida FIFA, performanţa semnată în 2022 chiar „acasă” în turneul final din Ţara celor 1.000 de lacuri, atunci şi la ora inaugurării noii Nokia Arena în Tampere.
Atunci însă poate ceva mai mulţi ochi ai lumii sportive s-au aţintit asupra turneului final din Finlanda, nu de alta dar cel fotbalistic din Qatar nu bătea deja tare la uşă, respectivul fiind găzduit atipic abia la ceas de noiembrie în ţara arabă.
De-astă dată însă, în mai 2026 în Elveţia, s-a nimerit din nou pentru prima oară după 8 ani ca „Mondialul” de hochei pe gheaţă să se deruleze doar cu puţine săptămâni înaintea celui de fotbal, în 2018 cei cu crosă şi puc trăgând la titlu în Danemarca iar vecina Suedia readjudecându-şi trofeul într-un ultim act cu aceeaşi… Elveţia, urmate de SUA şi Canada, pe când lumea jocului în unsprezece se pregătea febril de turneul final din Rusia.
Apropo de care, precum definitoriu pentru hocheiul pe gheaţă este că turneele finale mondiale se ţin chiar anual şi totodată sub formă de divizii, pe baza retrogradărilor şi promovărilor din una în alta, esenţial ca noutate în completare este că din 2022 nu mai are în cadru naţionala Federaţiei Ruse, precum nici pe cea din Belarus, ceea ce simplifică traseul altora spre titlu.
Fără a ştirbi însă astfel cu nimic din meritele finlandezilor selecţionaţi de Antti Penannen, nu doar purtători peste decenii ai unei mari tradiţii, în condiţiile în care numai şi numai vecina Suedia, Canada şi SUA înregistrează mai multe participări la „Mondialele” pe gheaţă, câte 84, 79 respectiv 77, decât cele 72 ale „albaştrilor”, ci şi triumfători chiar pe teren advers.
Ba chiar fără a încasa absolut deloc vreun gol de la „roşii” selecţionerului Cadieux, gazdele helvete.
Ceea ce a rotunjit aşadar zestrea titlurilor mondiale din vitrina cu trofee a forului federal finlandez, după cele cucerite în 1995, 2011, 2019 şi care va să zică 2022, doar Canada – cu 28 de victorii în finală, vecina Suedia cu 11 şi Cehia 7 deţinând mai multe decât „albaştrii” dintre reprezentativele implicate la zi, fără a lua deci în calcul şi distincţiile ruşilor suspendaţi din cadru după 2021.
Dar sugestivă este lista naţiunilor şi hocheistice cu mai puţine titluri, SUA cucerindu-l aşadar anul trecut abia pe cel de-al treilea şi care va să zică după o pauză de 65 de ani, pentru a se deduce mai exact poziţia forte a Finlandei.
„Vicecăpitan” la prezenţele consecutive la turneul final, de 66 de ani la rând văzându-le pe toate, doar Suedia devansând-o cu 76 pe ocupanta vecină a locului 6 mondial în ierarhia generală a coeficienţilor de ţară, asta înaintea reuniunii din Elveţia.
Care Elveţie de exemplu dovedeşte că poate fi şi altfel în sportul pe gheaţă cu puc, mai degrabă cu înghiţituri în sec, căci de-acum şi pentru a şasea oară cei din Ţara Cantoanelor au tot pierdut finale fără a sparge în sfârşit gheaţa, capitol la care şi Germania a pătimit de trei ori astfel, deşi alţii, ca primă impresie mai puţin asociaţi câştigării „Mondialului” în hocheiul pe gheaţă, şi l-au adjudecat totuşi o dată, caz al britanicilor dar şi al Slovaciei.
Insularii fiind de fapt chiar primii care întrerupeau în 1936 supremaţia aproape cvasitotală de până atunci a Canadei, „deranjată” doar şi de vecinii din SUA în 1933, iar abia cehoslovacii în 1947 aduceau trofeul mai la est, asta însă şi-n condiţiile în care respectiva ediţie postbelică îi găsea pe nord-americani încă mai preocupaţi în special de redresarea după război.
Anul 1953 fiind cel al înscrierii numelui Suediei pe trofeu, prefaţând urcarea pe firmament în 1954 a Uniunii Sovietice, care ulterior, şi după triumful din 1956, lega nouă izbânzi succesive între 1963 şi 1971, completate la fel, înlănţuit, între 1973 şi 1975, respectiv 1978 şi 1983. Când, trăgând linia, vecinii de la est ai… finlandezilor acumulaseră deja 19 titluri mondiale.
Câtă vreme Suedia avea momentan numai trei, şi nici pomeneală a se fi înscris deja la cuvânt Finlanda.
Dar căderea „Cortinei de Fier” a adus şi ultimul titlu Uniunii Sovietice în 1990 – al 20-lea, iar chit că Rusia de sine stătătoare l-a mai câştigat apoi de 5 ori până în 2014, ultima dată urcând pe podium în 2019 în Slovacia tocmai cu ocazia triumfului Finlandei în dauna Canadei, naţionale care au devansat-o, trofeul dădea deja mai mult „rondul”, adjudecat fiind de 5 naţionale diferite la ultimele sale 8 ediţii, din 2018 încoace.
Finlanda fiind însă tocmai cea care l-a câştigat cel mai adesea în ultima vreme, aşadar de trei ori.
Încât puţin de mirare puhoiul de lume aşteptându-şi acum favoriţii la Helsinki, să revină din Elveţia, primiţi fiind ca atare de public, iubitori de sport finlandezi care nu demult în septembrie savurau premiera absolută ca o naţională scandinavă de baschet masculin să pătrundă în semifinalele turneului final continental, iar asta tocmai cea a Finlandei.
Finlanda nu va juca la „Mondialul” de fotbal, spre deosebire de Norvegia şi Suedia, dar alb-albaştrii au proaspeţii lor campioni ai lumii primiţi într-o baie de mulţime la Helsinki. Foto: Martha Belay Workenh
Iar precum în hocheiul pe gheaţă, doar parcurgând lista naţiunilor devansate de Finlanda la EuroBasket 2025 se poate deduce mai exact performanţa nordicilor.
Urmaţi ierarhic de nume ilustre cu pedigree la panouri, finlandezii cu Lauri Markkanen (foto) „om de şut” dar şi eficient la recuperare eliminându-i chiar pe sârbi, 92:86 ca surpriză în optimile de finală ale „Europenelor” din urmă cu 8 luni, scandinavii şi lansând o „stea în devenire” conform distincţiei recunoscute sub această titulatură de forul continental pe adresa lui Miika Muurinen.
E drept, Finlanda n-a urcat şi pe podium la intrarea în toamnă, 89:92 în finala mică la „bronz” cu Grecia, după ce nordicii erau eliminaţi în semifinale de nemţii viitori câştigători pentru a doua oară a „Europenelor”, dar a-şi asigura locul 4 pe continent într-o companie selectă echivala unui mare succes în sine.
Fără însă ca neapărat la cumpăna între ani finlandezii să şi aleagă în ianuarie 2026 dintre baschetbalişti sportivul lui 2025 în Ţara celor 1.000 de lacuri, drept alt semn că o naţiune asociată mai degrabă disciplinelor hibernale este mai polisportivă decât ar putea părea la prima vedere.
Distincţia de sportiv al anului 2025 fiind rezervată în Finlanda lui Harri Heliövaara, iar menţionarea sa are relevanţă în actualitatea imediată dat fiind că veteranul mergând pe 37 de ani tocmai a câştigat zilele acestea finala şi titlul la dublu băieţi în Grand Slam-ul de la Roland Garros al Open-ului Franţei în tenisul de câmp, făcând pereche cu britanicul Patten, ceea ce a completat zestrea recentă de succes a nordicului, finalist la dublu şi anul trecut într-un turneu de Grand Slam, la Australian Open, ba chiar şi triumfător la fine de 2025 în ATP Finals, după ce îşi exersa cu bine şi spiritul de echipă, semifinalist fiind cu Finlanda în Cupa Davis în 2023.
Cu capul scos aşadar şi nu doar în tenisul de câmp iar mai nou în baschetul masculin cu promisiuni pentru viitor, Finlanda a jubilat săptămâna aceasta în plus la aşezarea cireşei pe tort de către hocheiştii triumfători în Elveţia cu prilejul celei de-a 28-a ediţii la rând organizate de IIHF, Federaţia Internaţională în sportul cu crosă şi puc, cu câte 16 naţionale în turneul final.
În cadrul căruia Finlanda a dispus de exemplu şi cu 6-2 de campioana en titre din 2025 SUA, cea mai strânsă victorie în grupă dintre cele 6 semnate fiind 3-1 cu nemţii, o singură sincopă şi având nordicii, 4-2 tocmai cu gazda Elveţia la 26 mai în ultima rundă a seriei octet.
Ceea ce a asigurat gazdelor helvete câştigarea uneia dintre serii, fără a intui că peste doar câteva zile vor înghiţi din nou amarul pierderii la zero a unei noi finale mondiale.
Tocmai Finlanda venindu-i de hac chiar la Zurich, unde în special portarul Anuunen nu degeaba a devenit al cincilea cel mai competitiv goalkeeper al turneului final, completat de fundaşul Jokiharju, unul dintre cei 7 din lotul scandinavilor dar inclus în echipa „Mondialului”, în tandem cu nimeni altul decât helvetul Josi – desemnat drept cel mai valoros hocheist al competiţiei, dovadă absolută a companiei selecte în care s-au evidenţiat liniile apărării nordicilor. Avându-l principal marcator însă nu a multe goluri pe căpitanul Aleksander Barkov, atacantul de 30 de ani de la Florida Panthers şi unul dintre cei 13 componenţi ai liniei ofensive a laureaţilor în Elveţia, acele mai puţine goluri ca realizator numărul 1 decât ale altor golgheteri sugerând şi jocul colectiv al Finlandei.
Care va să zică după surpriza prinderii locului 4 la „Europenele” sub panouri, şi cucerirea primului loc la „Mondialul” cu puc.
Mai exact la cea de-a 89-a ediţie a sa, de la Zurich şi Fribourg, iar un lucru nu s-a modificat faţă de cea anterioară, din Suedia şi Danemarca în 2025, şi anume rezultatul finalei, SUA dispunând atunci de Elveţia tot cu 1-0 şi tot în overtime, după ce helveţii treceau de fazele eliminatorii cu… 6-0 şi 7-0.
Gazdele scandinave disputându-şi între ele „bronzul”, 6-2 în Suedia – Danemarca, după ce Finlanda ieşea din sferturi de mâna celor din SUA, cu 5-2.
Ca motivaţie în plus pentru 2026 în tabăra finlandeză să nu-şi mai lase în faţă omologii scandinavi, motivaţie dând din plin roade zilele trecute.
Titlul mondial venind în completarea „bronzului” la ediţia de la Milano-Cortina a Jocurilor Olimpice de iarnă din lunile ianuarie şi februarie, când se impunea Canada în finala cu SUA, Finlanda cucerind locul al treilea şi atenuând din acest punct de vedere deficitul medaliilor faţă de „vecini”, suedezii pe locul 7 în ierarhia finală generală a ţărilor concurând în Italia, Norvegia chiar prima în faţa celor din SUA şi a Olandei.
Iar apropo de Norvegia, aceasta a dat de fapt cea mai mare lovitură la „Mondialul” helvet prin a surprinde cu 3-2 Canada în finala mică, „vikingii” înhăţând astfel prima lor medalie la turneul final, pentru a-l face şi mai notabil.
Deşi campioana olimpică la zi Canada câştiga cealaltă serie octet a fazei grupelor la „Mondialul” helvet, nu chiar ca gazdele, cu victorii înseriate în timpul regulamentar, ci şi cu una în overtime, dar totuşi prima şi chiar în faţa Norvegiei, urmate din grupă în sferturi de Cehia şi Suedia, pe când Slovacia, Danemarca, Slovenia şi nou-promovata Italia au ieşit din scenă.
Din celălalt octet aşadar Elveţia şi Finlanda intrând primele în sferturi, completate de Letonia şi SUA, pe când Germania, Austria, Ungaria şi nou-promovata Marea Britanie au plecat acasă.
Finlanda anunţându-şi însă clar declaraţiile de intenţie în fazele eliminatorii, cu 4-1 cu Cehia şi 4-2 cu Canada, numele învinselor având marea lor semnificaţie, Elveţia avansând spre finală cu 3-1 cu Suedia şi chiar 6-0 cu Norvegia, cea care însă surprindea colosal prin a se redresa brusc în finala de consolare contra Canadei.
Finlanda eliminând în sferturi în Elveţia de fapt nimeni alta decât campioana lumii în 2024, Cehia la ea acasă într-o altă finală cedată aşadar la zero de helveţi, cu 2-0 atunci, pe când Suedia ţinea steagul sus pentru scandinavi în finala mică, 4-2 cu Canada, cea calificată la vremea aceea din sferturi graţie unui 2-1 în overtime cu… Finlanda.
Preschimbând însă aşadar sferturile din anii anteriori cu titlul suprem pe gheaţă helvetă, după ce şi în 2023, când găzduia în co-organizare turneul final şi la Tampere, laolaltă cu baltica Riga, Finlanda era scoasă tot în sferturi şi tot de canadieni, cu 1-4, aceştia şi cucerind trofeul, 5-2 cu Germania.
Un an mai apoi, în 2024, Ungaria şi Slovenia fiind cele care promovau în elita de 16 trăgând la titlu, după turneul din acel an al scenei secunde mondiale din Italia, iar astfel ajungem şi la diviziile inferioare, „gheaţă mai subţire” inclusiv pentru… România.
Care anul trecut, în primăvara lui 2025, retrograda chiar la Sfântu Gheorghe din liga secundă mondială după turneul organizat în Carpaţi, în condiţiile în care pierdea pe linie iar doar unul din jocuri în overtime, codaşă ajunsă şi în divizia a treia a lumii.
Lituania luând locul „tricolorilor” Federaţiei Române pe scena secundă mondială, dar semnele în acest sens datau deja din 2023, când, la turneul de la Nottingham al palierului numărul 2, doar o victorie tocmai cu Lituania salva pe moment reprezentanţii forului federal de la Bucureşti de pierderea contactului cu anticamera elitei.
Şi care pierdut a fost, Estonia fiind cea care a pătruns în primăvara aceasta din liga a treia mondială în cea secundă în calitatea sa de neînvinsă a turneului din China, gazdă clasată a doua în baza rezultatului direct cu România, 4-3 după prelungiri la Shenzhen, unde „tricolorii” au trecut doar de Coreea de Sud, Spania şi codaşa Olanda, rămasă la zero şi retrogradată în divizia a patra mondială.
Iar cât de greu este să cochetezi cu prima, din care Ungaria nu… cade pe gheaţă, o dovedeşte faptul că Marea Britanie şi Italia, nou-promovate, au clacat la turneul final din Elveţia, revenind în „B” după numai un an, 2025 în care preluau în elită locul celor din Kazakhszan şi Franţa.
Kazakhstan fiind cea care tot luna trecută a revenit la loc după un an în rând cu alde Canada, Finlanda, Elveţia ori Suedia, în elită, ex-sovieticii câştigând turneul de la Sosnowiec al ligii secunde, completaţi de galben-albaştrii vecini României, promovaţi de pe 2 în faţa Franţei, gazdei Polonia, Lituaniei şi Japoniei, retrogradată în liga a III-a, „casă” şi pentru al treilea sezon la rând în 2027 a României.
Dar poate fi chiar şi mai rău prin prisma situaţiei altor vecini, eşalonul 4 mondial derulându-şi recent ediţia din 2026 doar la Sofia, însă nu şi la Al-Ain în „Emirate” dat fiind atacul agresorilor împotriva Iranului, iar sud-dunărenii n-au urcat spre liga a treia deşi de pe propria gheaţă, ci în schimb Israel, urmată ierarhic de Noua Zeelandă, Islanda, gazda Bulgaria, Kyrgyszstan şi Taipei, cea retrogradată. Pe când n-au jucat turneul celeilalte serii Australia, Belgia, Croaţia, gazda Emiratele Arabe Unite, Georgia şi Serbia.
Din eşalonul al cincilea al hocheiului pe gheaţă inter-ţări mondial promovând la ediţia din acest an Turcia, şi încă detaşat în turneul de la Cape Town, urmată fiind de Mexic, Bosnia şi Herţegovina, gazda Africa de Sud, Thailanda şi Turkmenistan.
Există şi alte ligi inferioare tot cu turnee anuale în hocheiul pe gheaţă mondial inter-ţări, la fel, tot doar o singură serie sextet desfăşurându-se în primăvară, adjudecată de Uzbekistan, urmat fiind de Coreea de Nord, Hong Kong, Luxemburg, Mongolia şi Filipine, în condiţiile în care a fost anulat şi turneul din Kuwait, la start şi cu Armenia, Indonesia, Iran, Malaysia şi Singapore, şi tot din cauza atacării Iranului.
Momentul suprem de glorie aparţine însă Finlandei, Norvegia completând-o prin a fi dat lovitura Canadei, privată chiar şi de locul 3. Sau altfel zis, o ofensivă nordică pe două flancuri. La care ce zice Suedia oare?
