Cum să saluţi aşa ceva?

Când şi formatori de opinie nu mai pot face distincţia între bine şi rău, ignorând realitatea şi evidenţele, compasul moral al societăţii e ca şi compromis.

Stând strâmb şi judecând drept, e groasă, prin toate părţile mai esenţiale. Gravele cutume şi sechele din deceniile în care românul se mulase în a rosti adevărul doar cel mult şuşotind pe la colţuri sau în jurul bancurilor împărtăşite cu prietenii, perfecţionând stilul de a gândi ceva şi a spune altceva, stau pe undeva la baza deciziilor după cum bate vântul şi a punerilor în practică după vorba cu interesul poartă fesul, realităţi ale zilelor noastre în care deseori albul este voit sau nu confundat cu negrul iar frivolitatea cu care pot fi alterate şi răstălmăcite evidenţe grăitoare este strigătoare la cer.

Exemplele în acest sens sunt multiple dar ne rezumăm la unul, din arena sportivă bănăţeană, mai ales în situaţia în care tăvălugul ignoranţei este pus în funcţiune de formatori de opinie cărora încă li se sorb cu nesaţ cuvintele, fiind etichetaţi fără cel mai mic norişor de dubiu drept chibzuiţi etalon şi având o credibilitate nepusă la îndoială.

E bine să mai deţii posibilitatea de a te minuna într-o societate în care majoritatea tinde, din instinct de conservare, să devină ca şi opacă la mai orice… „minunăţie”, şi ne întrebăm cum este posibil, dat fiind toate precedentele create, să mai saluţi public un alt transplant fotbalistic, de ici colea, precum şi o prezenţă într-un eşalon superior necâştigată pe teren, ci cusută peste vară!? Sau poate tocmai de aceea este posibil aşa ceva, deoarece antecendentele, fie şi negative, au generat o obişnuinţă şi au ajuns să fie luate drept bune, fără ca mulţi să-şi mai pună problema cît de dăunătoare în plan moral sunt încuviinţările unor asemenea demersuri.

Mai exact, dacă s-a putut peste vară în Timiş, de la Recaş la Timişoara, cu aprobarea mai mult sau mai puţin tacită a unui eşantion interesat de public, de ce nu s-ar fi repetat figura şi de prin Vâlcea în Valea Domanului, ceea ce s-a întreprins în 2013!?

Că s-a întâmplat aşa nu mai miră aproape pe nimeni tocmai pentru că a devenit o rea obişnuinţă ca inşii ce deţin frîiele prin fotbalul mioritic şi l-au transformat într-o sărăcăcioasă tarabă ambulantă să se joace cu echipele precum cu căsuţele acelea verzi pe tabla de monopoly, uneori împotriva a tot ceea ce ţine de rădăcinile şi identitatea unei grupări, de tradiţie, palmares, apartenenţă, culori, grup de susţinători şi aşa mai departe, dar când vin oameni în gura cărora se uită mulţi alţi oameni şi aprobă patetic-zâmbitor şi fără vreo urmă de îndoială opinând cât de bine e că Reşiţa are o secund-divizionară, nescoţând o vorbă despre esenţa lucrurilor, şi anume modul cum a ajuns să navigheze în Liga 2, atunci mai bine am închide complet toată taraba cu iluzii, minciuni şi păcăleli…

Desigur, nu ne legăm deloc de jucătorii, antrenorii şi în general staff-ul truditorilor de la CS Metalul Reşiţa, nişte biete marionete în acest nou transplant, ci de aspectul iniţial ce ţine de faptul că din Liga 3, după ştiinţa noastră, a promovat una ca Minerul Motru, pe când AFCM Reşiţa 2012 a încheiat undeva pe locul 4, aşa încât cum poţi tu saluta o prezenţă a Văii Domanului într-o ligă superioară ţesută împotriva evidenţelor şi rezultatelor competiţiilor fotbalistice!?

A făcut-o recent Nicolae Secoşan, „Moşu´” cum îi spun „copiii” săi pe la colţuri, opinând într-o emisiune de post public bună într-adevăr să o digeri în fundal, la un ceai cu biscuiţi şi ceva basme de Andersen în poală. Şi pentru discuţii cam pe-asemenea coordonate plătesc contribuabilii taxe tv, pentru a afla că „e bine” şi chiar frumos când de fapt bunul simţ şi instinctul te alertează că e ceva putred în Danemarca. Şi că e chiar tare putred te pot alerta renunţările antrenorilor Alexandru Pelici şi Stelian Gherman, ultimul, abia venit ca înlocuitor dar şi plecat…

Să fie sănătoasă Reşiţa, cu echipe în „B” şi „C”, nu Valea Domanului e problema, dar să avem discernământul măcar de a menţiona fie şi în treacăt că asemenea compromisuri şi soluţii de moment or mai ţine cât de cât taraba deschisă, însă ne vestejesc şi mai mult sufletul pervertit cam pe când cu şuşotelile pe la colţuri.

Dar, din dorinţa de „a da bine”, de a nu deranja apele sau de a zgâlţîi suflete sensibile şi orgolii uneori nemăsurate, pui batista pe ţambal, ba chiar convins de ceea ce spui şi fără a mai lua în calcul tot eşantionul evidenţelor, şi mai bifezi astfel un succes la public. Simplu şi fără bătăi de cap, ba chiar cu aplauze dintr-un fundal adormit, picotind în somnul raţiunii.

Naţiunea are exact – şi just – ceea ce merită, iar fotbalul, cu majoritatea celor care impetuos îl comentează, este oglinda fidelă a unei societăţi ce-a spart-o în mii de cioburi.

* Pentru conformitate, CS Metalul Reşiţa a cedat la debutul în Liga 2, 1-0 pentru ASA Târgu Mureş, într-unul dintre cele 6 jocuri ale rundei I, şi a remizat 2-2 acasă cu Olimpia Satu Mare, în etapa a II-a, în care s-au înregistrat tot 3 remize. Apoi, fără antrenor, s-a impus cu 3-1 la CS Universitatea Craiova.