Campionul olimpic Armand Duplantis, care câştiga la Paris finala probei de săritură cu prăjina prin a stabili un nou record mondial, a fost desemnat „Sportivul anului 2024” conform votului a 518 jurnalişti din 111 ţări, iniţiat la nivel global de Asociaţia Internaţională a Presei Sportive (AIPS). Din partea căreia preşedintele Gianni Merlo şi Chibuogwu Nnadiegbutam l-au intervievat pe „zburătorul” destăinuindu-se astfel.
Conform preferinţelor ziariştilor, Armand Duplantis a făcut astfel rocada la vârf cu Novak Djokovic, tenisman anul trecut pe prima treaptă în baza votului iniţiat de AIPS şi desemnat atunci „Sportivul anului 2023”, după ce în 2022 ales al cronicarilor era Lionel Messi, proaspăt campion al lumii în Qatar cu Argentina, atât în 2022 cât şi în 2023 săritorul cu prăjina suedez clasându-se al doilea în aceste ierarhii.
Saltul cu o poziţie în opţiunile jurnaliştilor asigurându-şi-l prin apărarea titlului olimpic, adjudecat şi la Paris după triumful din 2021 de la Tokyo, Duplantis câştigând şi ultimele două titluri mondiale sub egida World Athletics”, atât la „Mondialele” în aer liber din 2022 şi 2023, cât şi de sală, fiind şi triplu campion al Europei în săritura cu prăjina, la zi şi în versiunea indoor.
Deţinător fiind totodată al recordurilor mondiale la zi, stabilite la 6,26 metri în aer liber, respectiv 6,22m în sală, titlul olimpic păstrându-şi-l în cea de-a zecea zi a ediţiei pariziene din 2024 a Jocurilor Olimpice de vară, la 6 august.
Campion mondial încă de la vârsta de 15 ani, la categoria cadeţilor, cel născut în Louisiana, la Lafayette, avea a câştiga apoi şi titlul suprem al juniorilor, anunţându-şi cariera la vârf între seniori, purtată cu mare succes prin a-şi apăra titlurile atât la „Mondialul” atletic cât şi la ediţiile Jocurilor Olimpice de vară din deceniul în curs.
Ajuns la 25 de ani, împliniţi la 10 noiembrie, Duplantis a încununat încă un an de excepţie, olimpic, în care a ridicat ştacheta la 6,26 metri, pe care o tot înălţa după ce iniţial dobora cu un centimetru recordul de 6,16 metri al francezului Lavillenie, stabilit în 2014, suedezul câştigând ulterior în timp realmente centimetru cu centimetru.
Încât cele mai înalte 10 sărituri cu prăjina ale tuturor timpurilor sunt strict în dreptul suedezului, care s-a înălţat în întreceri peste 6 metri mai adesea decât orice alt săritor în istoria probei.
Iar acum s-a destăinuit celor de la AIPS vorbindu-le din Suedia, de la Are.
– Acum eşti numărul 1 nu doar în atletism.
A.D.: E grozav. Vă mulţumesc foarte mult.
– S-o luăm cu începutul. Ai fost născut în SUA, aşa încât când te-ai mutat în Suedia?
– Ei bine, acum ceva ani, şi încă am baza în ambele, dar petrec mai mult timp în Suedia.
– Când ai îmbrăcat prima oară tricoul echipei naţionale a Suediei?
– În 2015, la World U18 Championships din Colombia, la Cali. Acolo am concurat prima dată pentru Suedia. La 15 ani, pe cale să împlinesc 16.
– Şi rezultatul? Ţi-l aduci aminte?
– Da, am sărit 5,30 metri şi-am câştigat.
Antrenându-se cu Isaksson şi Stenmark
– În Suedia, acum o jumătate de secol, se ivea un deţinător al recordului mondial la săritură cu prăjina, Kjell Gunnar Isaksson. L-am cunoscut, pentru că la vremea aceea eram un tânăr reporter… E încă implicat în sport?
– Da. Când mă antrenez în Suedia, Isaksson se antrenează de regulă acolo. Încă mai sare. Nu foarte înalt dar încă mai sare. Şi ştiţi cine se mai pregăteşte acolo în aceste sărituri? Ingemar Stenmark. Sunt întotdeauna acolo dimineţile. Din nefericire nu mă trezesc suficient de devreme dimineaţa, aşa încât, atunci când ajung acolo ei ies deja. Dar sunt mereu acolo.
– Ingemar e un om foarte special. Dar să încerci la vârsta sa săritura cu prăjina, nu ştiu de ce.
– E diferit. Cred că trebuie să fi crescut niţel diferit pentru a înfăptui lucruri măreţe, bănuiesc.
– Cât de înalt sare?
– E bun şi are un simţ al săriturii, unul bun, în special din moment ce o practică la asemenea vârstă precum a sa. A sărit 3 metri la World Masters Athletics Championship, ţinut în Suedia anul trecut.
– Unde e stadionul pe care sar?
– Pe Sollentuna, lângă Stockholm.
– Să vorbim puţin despre tehnica ta. În primul rând, cât de lungă e prăjina ta?
– 5,20 metri.
– Şi la ce nivel e locul de prindere?
– Poate 5,13 metri.
– Care-i este greutatea?
– E cam de 4-5 kilograme.
– Dar încât să sari 6,30 metri, 6,40, îţi trebuie o prăjină mai lungă sau e suficientă cea actuală, de 5,20?
– Ei bine, în cea mai mare parte am utilizat-o de aceeaşi lungime. Din 2018 folosesc prăjina de aceeaşi lungime. Doar că devine mai inflexibilă. Cel mai important aspect este flexibilitatea prăjinei, deoarece aceasta determină cât de multă amplitudine poţi obţine, cât de mult îţi poate asigura. Aşa încât încerc doar să utilizez prăjini mai puţin inflexibile. Am de asemenea unele care sunt cu 5 centimetri mai lungi, dar nu le-am folosit pentru că nu sunt încă la acel nivel şi-am nevoie de ceva mai multă viteză, estimez.
– Sunt prăjinile de 5,25 metri mai inflexibile ori mai moi decât acelea pe care le foloseşti la stabilirea recordurilor mondiale
– Sunt mai moi. Dar am încă una pe care n-am folosit-o în 2024. E mai inflexibilă dar n-am putut să mă înalţ cu ea. Bănuiesc c-am fost prea uşor. Dar dacă mă pot înălţa cu ea, atunci poate că mă poate propulsa ceva mai mult.
– Ai folosit-o în antrenamente?
– Nu, niciodată. Utilizez prăjini mult mai moi în pregătiri. Folosesc unele de două ori mai moi decât cele de competiţie. Aşa încât aş putea zice că pur şi simplu n-am aceeaşi viteză, aceeaşi adrenalină, energie.
Importanţa vitezei pentru a zbura la mai mare înălţime
– Am înţeles că cel mai important lucru pentru tine e viteza. Crezi că poţi încă să ţi-o măreşti?
– Cert. Nu cred că a devenit maximă. Cred că încă mai e de câştigat în viteză şi că încă e un dram în plus de viteză în mine. În primul rând să devin mai iute, iar apoi să devin mai rapid pe pista de lansare, ceea ce e cel mai important, deoarece poţi fi iute, dar şi trebuie să fie în directă corelaţie cu pista – ceea ce şi este cazul de regulă. Dar cred că cu cât găsesc mai mult ritmul şi tot ceea ce implică alergarea, şi bineînţeles, să fiu bine fizic, atunci cu-atât mai mare viteză pot de asemenea genera până la luarea zborului. Dar e sigur că mai am de oferit.
– Câţi paşi efectuezi pe pistă?
– 20.
– Încât în 20 de paşi care devine viteza maximă la momentul de vârf?
– Nu ştiu. Adică să zic că la Olimpiadă ei au spus că a fost 10,6 metri pe secundă. Pare prea rapid şi atât de greşit. Nu ştiu modalitatea de măsurare dar cred că există diferite feluri de măsurători, deoarece am auzit mult de, de exemplu, 10,2 metri pe secundă. Am avut un 10,3m înainte.
– Sunt de-ajuns 20 de paşi pentru a sări mai înalt?
– Aş dori să mă reîntorc la cei 22, dar problema e că majoritatea locaţiilor n-au spaţiul necesar pentru aşa ceva.
Nici o şansă la sprint cu americanii şi jamaicanii
– Ai fost şi-atât de iute de mic încât îi depăşeai pe alţii la sprint, aşa încât de ce n-ai ales probele de sprint?
– Deoarece americanii şi jamaicanii sunt prea iuţi. Îmi place în sprint, e unul din favoritele mele, dar îmi place complexitatea şi aspectul tehnic al săriturii cu prăjina. Asta cred c-o face a fi într-atât de mare ca provocare în sine, dar şi răsplata e majoră, ca împlinire.
– Dar problema e zborul. Pentru tine a fost lesne să zbori, pentru că ai un tată şi-un frate care zboară, aşa că a fost normal să zbori. Dar multora le e frică s-o facă, pentru că atunci când eşti în aer, nu ştii ce s-ar putea întâmpla.
– O oarecare prejudecată despre săritura cu prăjina e că multă lume e înfricoşată de ideea de a zbura sau le e frică de bara amplasată. Dar de fapt nu-i prea adevărat. Şi vezi o mulţime de săritori care au tot felul de blocaje mentale şi aspecte, aşa încât se confruntă cu toate aceste provocări mentale. Şi n-a avut niciodată de-a face cu înălţimile şi cu bariera şi salteaua. E aproape întotdeauna vorba de prăjină. Întotdeauna există o barieră mentală cu prăjinile. Optezi pentru una mai lungă ori mai inflexibilă, în special în ceea ce priveşte una mai dură, şi-i o altă senzaţie. E o altă trăire, o altă încovoiere. E o problemă foarte frecventă în săritura cu prăjina.
– Care-i diferenţa între una mai rigidă şi una mai flexibilă?
– E ca o catapultă. Dacă-i mai rigidă, ajunge a te propulsa mai mult. Cu cât mai rigidă, cu-atât mai mare reculul, încât cel mai simplu mod de-a explica săritura cu prăjina şi obiectivul disciplinei e legat de încercarea de a te înălţa cu cea mai rigidă prăjină cu putinţă, în corelaţie cu greutatea ta corporală, încât să te înalţe în aer. Şi e multă tehnică, mult transfer de energie şi fluiditate, multe aspecte care contribuie la zbor.
– Interesant, pentru că săritura cu prăjina e una dintre probele atletice dintre cele nu de alergări care atrage atenţia oamenilor.
– Şi cred că fie şi dacă nu înţelegi structura competiţiei – ceva la care cred că încă trebuie să se lucreze în ceea ce priveşte prezentarea. Dar dacă doar te uiţi la aşa ceva cu ochiul liber, e un spectacol de circ. E un act foarte frumos în mişcare. E foarte acrobatic şi cred că o nebunească realizare umană. Din atletism, singura probă care e pe propriile-i picioare e săritura cu prăjina. Căci dacă ieşi din stadion şi organizezi un eveniment cu o singură probă, doar săritura cu prăjina poate asigura un spectacol bun.
– Ai 25 de victorii la rând iar pentru tine e de fiecare dată ca un campionat mondial, pentru că oponenţii cei mai buni caută să te învingă.
– E adevărat, în special în săritura cu prăjina. Aşa încât întotdeauna trebuie să fiu la nivelul A şi să mă înfăţişez în aşa fel încât să mă asigur mereu că sunt gata de zbor când e ora lansării. Acesta este competitorul din mine. Iar la acest punct e ca şi cum ştii deja de ceea ce eşti capabil, aşa încât şi ştii că nu te-ai mulţumi cu mai puţin decât ştii că poţi.
În viitor e posibil să sar peste 6,40 metri
– Recordul tău mondial e de 6,26 metri. Cât de mult te mai poţi înălţa?
– Nu ştiu cu-adevărat, poate 6,40. Cred că-i posibil. Simt posibilitatea, cel puţin am simţământul. Dar nu mă gândesc atât de mult la ea, sincer.
– Crezi că e posibil cu acelaşi tip de prăjină sau cu ceva diferit?
– Depinde de câţiva factori, bănuiesc, dar prăjinile sunt foarte similare şi aproape aceleaşi precum obişnuiau a fi în trecut. Cred că acum sunt poate ceva puţin mai bune în a fi mai consistente. Fibra de sticlă pe care o folosesc e din acelaşi material pe care-l utiliza Sergey Bubka.
– Am văzut că o mare problemă cu săritorii e legată de felul cum să aducă la orizontală prăjina. Te-am văzut la o conferinţă de presă la Monte Carlo când explicai că mama îţi aducea prăjini cu maşina deoarece compania aeriană nu accepta a ţi le transporta.
– E o mare problemă şi devine din ce în ce mai rău. Sunt încă ceva opţiuni care să rezolve situaţia. Dar e de-a dreptul dificil pentru săritorul mediu şi pentru cei care sunt pe punctul de-a reuşi şi încearcă s-o facă, căutând să trăiască din asta, să meargă la competiţii. E-atât de dificil să călătoreşti. E reală problema.
– Publicul nu ştie ce implică şi cât de dificil e pentru tine să călătoreşti.
– Cea mai grea parte pentru mine în săriturile cu prăjina nu-i săritura cu prăjina, ci toată logistica derivată din această probă. E atât de complicat. E foarte dificil.
Visul de a deveni o stea precum Ibrahimovic
– Am auzit că ai fost de asemenea şi jucător de baseball. Ce alte sporturi ai mai practicat?
– Fotbal. Eram atacant.
– Ai fost un atacant? Un fan al lui Ibrahimovic.
– Da şi cred că dacă ne-am fi mutat mai repede în Suedia, când eram ceva mai mic, aş fi jucat probabil fotbal.
– Te-am văzut în tricoul lui AC Milan. Eşti fan?
– Da, sunt.
– Duminică seară, după meciul Milan – AS Roma, l-au demis pe antrenor în direct, la televiziune.
– Da, mi-au spus. Când am fost la un joc pe San Siro acum ceva săptămâni, am simţit că se va întâmpla probabil foarte curând.
– Au nevoie de un atacant…. Nu ştii niciodată. Eşti încă tânăr şi poţi face orice.
– Adevărat, deşi nu mai sunt deja chiar într-atât de tânăr.
– În 2025 sunt 3 campionate majore, cel continental de sală – European Indoor Athletics Championships, cel mondial de sală – World Indoor Athletics Championships şi „Mondialele” în aer liber – World Athletics Championships. Vei concura în cele două indoor din martie?
– Doar la „Mondialul” indoor din China, nu şi la „Europene”. În vară, concentrarea va fi axată pe World Championships, „Mondialul” în aer liber de la Tokyo. Va fi mult de călătorit dar e-n regulă.
*Citiţi într-o consemnare anterioară şi spicuirea unor evenimente sportive din programul noului an, cu titlul „2025: date calendaristice de reţinut în arena sportivă”.
*Despre demiterea lui Fonseca şi înlocuirea sa cu Sergio Conceicao, dar în general despre ultima etapă de campionat din 2024 în elita Italiei, citiţi în consemnarea publicată sub titlul „Remizele domină ultima duminică a anului în Serie A. Rezervele aduc pe final punctele fruntaşelor”.
