Care duc invariabil, mai devreme sau mai târziu, la accidentări. Să nu fie așa, dar Andrei Mezin, vârful selecționatei sub 16 ani a României și până mai ieri al juniorilor C vicecampioni naționali de la ACS Poli Timișoara, a fost expus zilele acestea unor riscuri.

Am mai scris pe marginea ”cazului Mezin” și iată că evenimentele îmi dau apă la moară. Juniorul ajuns în acest debut de sezon din ”pepiniera” lui ACS Poli la divizionara D AS Murani, o nou-promovată, a jucat marți și astăzi, după 48 de ore, pentru reprezentativa U16 a României, contra selecționatei similare a Ungariei, și tot astăzi și în tricoul formației de club timișene.

Nu e cam mult? Ba bine că nu!

Marți, la Gyula, Mezin a evoluat în primele 63 de minute ale meciului internațional amical Ungaria U16 – România U16, adjudecat de juniorii ”tricolori” cu 2-3, și este de presupus că, jucând pentru țara ta, dai tot ce ai mai bun, fie și în partidele de verificare, pentru a-ți asigura locul în perspectiva celor oficiale. Astăzi la amiază, în revanșa de la Pâncota, încheiată la egalitate cu maghiarii, 1-1, Mezin a mai adăugat ca titular 58 de minute în echipamentul naționalei și, nota bene, a deschis scorul.

N-ar fi fost suficient!? Ba bine că nu.

Vor spune unii, ”lasă, că-i tânăr și nu obosește, să strângă meciuri în picioare…” Bine-bine dar, după două titularizări la nivel internațional în decurs de 48 de ore, chiar n-ar mai fi nevoie de o deplasare cu mașina, de la Pâncota la Murani, din Arad în Timiș, pentru a mai intra și într-un alt meci, oficial, din Divizia D Timiș. Ci ar fi fost mai indicată și chibzuită o refacere completă, în tihnă, fără vâjâiala pe periculoasele șosele mioritice, între o apariție și alta.

Andrei Mezin a jucat și în partea a doua a jocului AS Murani – CFR Timișoara, intrând de la pauză, adică la ora 16, și uite-așa a strâns ”minute în picioare”. Este cert că, în ciuda prospețimii și energiei juvenile a adolescentului, această improvizație fotbalistică aduce a suprasolicitare. Poate că astăzi n-a resimțit-o și poate chiar ar mai fi jucat, dar toate cele se adună în timp și te poate trosni o accidentare când ți-e lumea mai dragă.

Un asemenea junior de perspectivă ar avea nevoie de o chibzuită îndrumare, nu de artificii competiționale de genul acesta. Nu este oare suficient că, în cazul său, s-a optat pentru o nou-promovată grupare de pluton din modestul eșalon IV timișean!? Dacă tot s-a dorit ca juniorul să testeze deja rigorile fotbalului divizionar, să fi fost atunci ghidat spre un club unde chiar ar fi avut mai mari șanse ”să crească”.

Și nu unul care consideră că ar fi nimerit să evolueze și de la ora 16, după ce juca și la prânz, pentru țara sa. Iar aici întrebările ar trebui să curgă de fapt spre cei de la ”clubul mamă”, ACS Poli Timișoara, căci în ”pepiniera” de la Complexul sportiv ”Dan Păltinișanu” a fost șlefuit. N-ar fi cele mai mari pretenții când vine vorba de o divizionară D oarecare, dar celor de la ACS Poli ar trebui să le dea de gândit. Se sesizează cineva!? Căci așa, proaspătul vicecampion național de juniori C, o ”mașină de goluri” la acel nivel, este indus spre un teren nesigur, parcă la voia întâmplării, unde oboseala și accidentările pot paște după prima denivelare…