Exact zece ani s-au scurs deja de la acel 29-26 la aruncări de departajare cu care CSM Bucureşti semna la Budapesta premiera adjudecării Ligii Campionilor la handbal feminin în chiar sezonul său de debut în întrecere în finala cu Győri Audi ETO KC, iar mai nou vicecampioana României a revenit după opt ediţii în turneul Final4 în care mai prindea atunci locul 3 în 2017 şi 2018 tot la Dunăre, în cel mai bun caz din nou „bronz” şi duminică după-amiază în capitala Ungariei dacă se va redresa în finala mică de consolare după cedarea la scor sâmbătă de la ora 16 a semifinalei inaugurale, 27-32 (13-17) cu Metz Handball, de la 23-31.
Gruparea cu cel mai mare succes din sportul francez ca deţinătoare a zeci de titluri naţionale în handbalul feminin şi cu un antrenor statornic, Mayonnade, de un deceniu la cârmă şi convocând un lot majoritar autohton în frunte cu căpitanul de pe extrema stângă Valentini, izbutind în cele din urmă la a cincea tentativă să treacă pragul semifinalelor EHF Women Champions League spre ultimul act duminical de la ora 19, Metz Handball încheind până acum cel mai adesea ultima în Final4, în 2019 şi la ultimele două turnee finale din 2024 şi 2025 câştigate de Győri Audi ETO KC, iar o singură dată galben-albastrele din Hexagon impunându-se în întâlnirea pentru locul 3, în 2022.
De fapt, este doar pentru a doua oară în istoria principalei competiţii continentale în handbalul feminin inter-cluburi ca o grupare din Franţa să pătrundă în finală, Brest Bretagne fiind finalistă în 2021, însă pierzătoare la cea mai mare diferenţă de 6 goluri de la relansarea în 2014 a întrecerii în sistemul cu Final4, când învingătoarea sa era Vipers Kristiansand din Norvegia, precum şi Győri Audi ETO KC se impunea cu acelaşi avantaj în jocurile cu trofeul pe masă din 2014 şi 2024, 27-21 cu ZRK Buducnost respectiv 30-24 cu SG BBM Bietingheim acum doi ani.
Tocmai Brest Bretagne încercând a-i ţine piept în a doua semifinală de sâmbătă de la ora 19 laureatei favorite Győri Audi ETO KC, tentativă care dacă va eşua va şi aduce în calea elevelor lui Bojana Popovic, cu Crina Pintea românca din şaptele de start, o a doua oponentă din Franţa în tot atâtea după-amieze la Budapesta.
Unde scorul avea a lua proporţii spre mijlocul reprizei secunde, pe fondul jocului defensiv superior al alsacelor având în suedeza Bundsen un „înger păzitor” făcând încă după primul sfert de oră diferenţa în comparaţie cu Eriksson în poarta „Municipalului”.
La mijlocul reprizei întâi luând astfel franţuzoaicele deja avans şi având a fi şi decisiv, de la 6-6 la 9-6, după ce au temperat elanul iniţial al grupării din capitală înţesată de străine şi autoare a deschiderii de scor prin Maslova, cu alte câteva preluări ale avantajului în minutele inaugurale.
Ultimele 5 ale reprizei aducând şi majorarea diferenţei la 15-11, menţinută la pauză, 17-13, ceea ce confirma din primele 30 de minute şi dezechilibrul bilanţului direct net superior celor din Metz şi fără replică.
Venită pe moment tot prin primul gol al reprizei de partea lui CSM Bucureşti, înscris de Ostergaard dintr-o mai rară aruncare de la 7 metri pentru şaptele de pe Dâmboviţa cu alt portar, Moreschi, decât în avantajul alsacelor, însă cursa de urmărire n-avea sorţi de izbândă peste pragul psihologic al deficitului de trei diferenţă, dimpotrivă, favoritele făcându-şi şi mai mult jocul atât prin a pune în valoare extremele cât şi pe contre.
Beneficiind în plus şi de aruncări consecutive de la 7 metri, 19-14, avantaj mărit la 24-18 pe contraatac la mijlocul reprizei a II-a, pe când Popovic cocheta deja încet, încet cu azvârlirea „ultimei cărţi”, ori sau, atacul în şapte, fără portar.
Ceea ce nu avea decât să baloneze deficitul chiar şi la 23-31, Bundsen adăugând intervenţiilor în cadru două goluri din poartă în poartă.
Semifinală astfel deja jucată, aproape fără istoric în ultima sa treime.
O cu totul altă provocare însă duminică pentru Metz în încercarea de a aduce în premieră trofeul în vitrina handbalului feminin francez, iar numeroase au fost finalistele învinse în ultimul act de numai şi numai două cluburi în ultimii ani buni de la triumful „Municipalului” în 2016, tocmai Győri Audi ETO KC fiind cea nelăsând cel mai adesea nici o şansă.
Vardar Skopje de două ori la rând, Rostov-Don, Brest Bretagne, grupările maghiare Győri Audi ETO KC şi Ferencvarosi TC Budapesta în 2022 şi 2023, SG BBM Bietigheim şi danezele din Odense anul trecut au pierdut succesiv după 2016 finalele adjudecate consecutiv strict de cluburile din Győr şi Kristiansand în intervalele 2017-2019 şi 2024-2025 de către cel din Ungaria respectiv 2021-2023 de către cel norvegian, cu o singură pătrundere aşadar în ultimele 8 finale a unei formaţii din Franţa, nu şi din România.
Reprezentată de fruntaşele Ligii Florilor în sferturile de finală ale actualei ediţii cu „perechi” şi din Danemarca, Franţa şi Ungaria, numai cea din Hexagon şi intrând în „careul” în căutarea medaliilor la Dunăre, însă fiind evident că nu aceasta este şi imaginea reală a handbalului feminin românesc de club, în condiţiile în care atât noua campioană naţională Gloria Bistriţa cât şi CSM Bucureşti au în alcătuire în special sportive formate de alte şcoli la semicerc decât cea carpatină, Metz Handball dând dovadă, cu un tehnician autohton şi preponderent jucătoare franţuzoaice că se poate şi altfel decât a toca ineficient banul public.
Sugestiv fiind şi aspectul că principalele marcatoare ale „Municipalului” în semifinala pierdută au fost bineînţeles străine, precum şi Gullden contribuia cu nu mai puţin de 15 în finala adjudecată acum 10 ani după 22-22 în timpul regulamentar de joc şi 3-3 după prelungiri, în frunte astăzi cu rusoaica Maslova autoare a 7 goluri, Ostergaard înscriind 4 iar Friis, Omoregie dar şi Pintea câte 3 goluri, pe când majoritatea reuşitelor calificatei în finală au aparţinut handbalistelor autohtone în frunte cu Bouktit, cu 8 goluri, şi Valentini cu 7, completate de Axner, unguroaica Albek, Granier şi Borg cu câte 4 goluri.
Prezenţa „Municipalului” mizând tot pe străine după 8 ani la Budapesta constituind o falsă imagine neconformă cu realităţile în profunzime ale sportului în şapte din România, prea puţin sănătos organic prin a se regenera cu forţe proprii sub forma priorităţii cultivării sectorului juvenil, ci bazându-se pe banul public al unei ţări falite şi datoare vândute ca formă accesată prin sport de furt al propriei căciuli doar de dragul salvării aparenţelor în arena internaţională, ceea ce constituia tocmai exerciţiul de relaţii publice externe al regimului ceauşist, obsedat de generarea unei cât mai bune percepţii peste hotare.
Iar şi-atunci, şi-acum situaţia în Carpaţi nu era roz, cu mica mare, mare diferenţă că în predecembrism România îşi lichidase fie şi cu sacrificii ale populaţiei şi eforturi periclitantele datorii externe, pe când actualmente pasivul este de sute de miliarde de dolari şi în creştere secundă cu secundă, mai existând însă chiar şi-aşa pesemne resurse de risipit şi sub forma mercenariatului de import etalat din banul public de „Municipalul” capitalei pe scena europeană şi în perioada „post-Neagu”.
Ulterior, campioana continentală en titre din Ungaria s-a redresat spre încheierea celei de-a doua partide semifinale, dispunând cu 31-30 de Brest Bretagne, condusă tot la limită şi la pauză, 17-16.
