Nici nu şi-a tras bine sufletul după cele 3 jocuri de pregătire într-un răstimp de 26 de ore, disputate vineri şi sâmbătă la „Cupa Banatul”, şi violeţii prim-divizionari mai adaugă două partide de verificare programului premergător redebutului în Liga Naţională, programat sâmbătă la amiază pe teren propriu, cu liderul campion HCM Constanţa, provocare înaintea căreia CSU Poli Municipal Timişoara îşi mai încearcă forţele luni şi marţi, cu Steaua Roşie Mokrin, astăzi în sala „Constantin Jude” (ora 16,30), iar mâine după-amiază la Jimbolia.
Ocazie cu care ar urma să reintre în focuri şi căpitanul Cristian Stelian Fenici, jucător care nu a participat la nici un antrenament în 2012 cu colegii săi de club, răspunzând convocării la selecţionata României, învinsă duminică la Minsk cu 28-23 (15-12), eşec echivalent cu neaccederea la barajul play-off din luna iunie, de calificare la Campionatul Mondial din 2013. Deşi cu 5 goluri marcate în returul din Belarus, Fenici revine pe scut de la convocarea în reprezentativa lui Vasile Stângă, urmând a pregăti împreună cu poliştii jocul din runda a XII-a, penultima a turului în elită, prin două antrenamente programate miercuri respectiv câte unul joi şi vineri.
„Problema este de recuperare, pentru că este posibil să vină de la lot puţin obosit dar după-amiază va efectua probabil o recuperare uşoară. Cât despre integrarea sa în programul de pregătire, nu poate constitui o problemă, căci este de multă vreme la echipă, perfect integrat. Sperăm într-o refacere cât mai rapidă, pentru a fi 100% pregătit la ora jocului de sâmbătă”, a explicat Sorin Sărăndan, veteran al lotului alb-violeţilor şi responsabil cu coordonarea programului de pregătire fizică al poliştilor. Fenici va fi probabil implicat în jocul de marţi după-amiază, de la Jimbolia, cu sparring-partnerii din Serbia.
Dacă la începutul anului trecut reînceperea ostilităţilor în Liga Naţională, ceva mai întârziată, a lăsat spaţiu de manevră şi pentru includerea în pauza de iarnă a unei perioade de pregătire centralizată, derulată în Ungaria iar apoi pe plan local, în schimb duelul din 21 ianuarie cu dobrogenii, mai vremelnic, le-a permis poliştilor doar o reîncărcare a bateriilor în Timişoara, începând cu 2 ianuarie, punctată odată cu apropierea redebutului cu această serie de 5 partide amicale în 5 zile. „Existenţa unei perioade de acumulări fizice şi în perioada de iarnă este foarte importantă, în măsura importanţei pregătirii fizice în condiţiile ritmului în care se joacă handbalul în zilele noastre. Practic nu poţi face faţă fără o foarte bună pregătire fizică iar un cantonament la munte ar fi mult mai de ajutor dar şi în Timişoara s-a făcut foarte bine. Ne aşteptam să nu avem timp pentru a include un cantonament la munte, aşa încât ne-am adaptat situaţiei şi am efectuat foarte bine perioada de pregătire de la începutul anului”, a mai spus Sărăndan. Altfel, întreg lotul polist este valid, uşor accidentat fiind doar Ursu, motiv pentru care a şi jucat foarte puţin cu ocazia „Cupei Banatul”.
Relativ la eşecul dublei manşe cu Belarus, venit pe când crema handbalului continental se aliniază în Serbia la un al optulea Campionat European la rând fără România între participante, i-am cerut opinia lui Sărăndan, un fost component al echipei naţionale, în privinţa unei principale cauze, sâmbure al neajunsurilor ce generează rezultatele nesatisfăcătoare pe plan extern, ca efect reliefat la vârful piramidei handbalului nostru masculin. Şi bineînţeles, dacă bazele sale sunt tot mai şubrede, nici exponenţii la nivel înalt nu pot înregistra alte rezultate decât dintre cele mai dezarmante. „Problema cred că se regăseşte în baza de selecţie a handbalului nostru, una foarte restrânsă, tot mai restrânsă. Pe copii îi aduci tot mai greu în jurul semicercului, iar în aceste condiţii antrenorii lucrează cu ceea ce au la dispoziţie şi drept urmare rezultă prea puţin pentru schimbul de mâine. Se observă totodată că şi la nivelul juvenil naţionala României nu mai are rezultate foarte bine, ca efect al faptului că în ultima vreme au mai răsărit doar unul, 2-3 juniori de vârf la câţiva ani. Selecţia, care nu mai are o bază aşa de largă, este principalul neajuns, iar în plus problemele derivă şi de la situaţiile precare ale liceelor cu program sportiv, văduvite de o finanţare adecvată, şi unde copiii sunt nevoiţi să-şi plătească necesarul pentru a se pregăti. Ori părinţii probabil nu pot face faţă acestor cheltuieli şi poate consideră că nu este o investiţie foarte bună în handbal, fiind nevoiţi să achite pentru echipament, turnee, deplasare, cantonamente cu cazare, masă”, a mai spus Sorin Sărăndan.
„Un exemplu foarte clar este, pe plan local, că au ieşit doar doi-trei jucători la 5 ani, pe când normal ar fi 2-3 la fiecare generaţie”, a continuat Sărăndan, care, referindu-se şi la neajunsurile de la vârful piramidei, echipa naţională, a opinat că „sunt handbalişti care vin şi joacă cu sufletul, iar alţii vin doar ca să vină”.
Fără doar şi poate, acest nou duş rece, cu Belarus, ne-a reliefat odată în plus nivelul la care a plonjat handbalul masculin românesc şi cam în ce ape ne scăldăm, sugerând implicit destul de limpede şi valoarea diminuată a întrecerilor interne. Dar în lipsă de altceva, înapoi la oile noastre, din Liga Naţională, cu toate minusurile sale. Desigur, ar fi nevoie de mai multă sudoare, de mai multă perseverenţă şi dedicaţie pe la cluburi, şi de mult mai multe capete limpezi şi vizionare atât în fruntea grupărilor cât şi la nivel federal, cu sufletul şi mintea aproape de nevoile semicercului, pentru abordarea unor strategii benefice, implementate ca atare. Plus de o imperioasă doză de realism, stropită cu niscaiva modestie. Cu alte cuvinte, capul jos şi transpiraţie, dar nu oricum, ci… cu cap.
