Continuăm cu partea a treia a serialului nostru… Una dintre cele mai ruşinoase pete pe obrazul Timişoarei sportive a ultimelor două decenii este scufundarea fără urmă a unui nume de legendă în înotul şi poloul local şi românesc: ILSA. Un club torpilat cu tot cu bazinul său, ale cărui ape au născut peste ani sportivi de Jocuri Olimpice. Au mai rămas doar regretele, molozul şi formatul electronic al unor amintiri nepreţuite…
- (în foto: capătul adânc al bazinului de 33,33 metri de la ILSA, înaintea „raderii” sale)
www.sporttim.ro încearcă să reînoade din adâncuri istoria acestui club fanion al oraşului şi României, prin intermediul www.ilsa-timisoara.net, autoproclamat pe bună dreptate primul portal electronic mondial al comunităţii lui ILSA, şi care între numeroasele fotografii de arhivă sau mai noi, înfăţişând inclusiv perimetrul fostului bazin în forma sa demolată, ori adnotări despre sportivii, antrenorii şi trofeele grupării, merge pe firul istoriei pentru a reliefa momentan doar în limba engleză traiectoria sa peste decenii .
Mai jos, în traducere episodică, istoria unui club lăsat încet să moară şi ignorat aproape în totalitate în conştiinţa comunităţii. Mai menţin vie flacăra cei care au pus suflet peste ani, activând la bazinul din preajma malului Begăi, şi care au întregit o arhivă documentară şi fotografică despre ceea ce a fost ILSA, precum şi un grup de entuziaşti care au recreat parte din atmosfera de altădată pe bazele cunoscute astăzi sub numele de Înot Masters Timişoara, înfiinţat la 15 iunie 2007, ca primul club de nataţie pentru adulţi din România.
Aşadar…
„Anii ´50 – participare olimpică în polo şi înot”
„Clubul şi-a deschis porţile în cursul anilor ´50 şi non-angajaţilor fabricii. Costul relativ scăzut al abonamentului anual (circa 100 de lei pe an) a atras la club un mare număr de tineri localnici, un important factor contribuind la succesul ulterior al lui ILSA.
Torok Gabor (Gabi) - sursa foto: www.ilsa-timisoara.net
În 1950 şi 1951, condusă şi în continuare de antrenorul-jucător Torok Gabi şi bazându-se pe punctele sale forte, cu Norman Zoli şi Weinreich Lali în poartă, cu abilităţile de mânuire a mingii reliefate de Torok Gabi (foto prima pagină), cu viteza lui Novak Bupsi şi puterea lui Adalbert Stănescu, echipa de polo pe apă şi-a conservat parcursul câştigător, câştigând titlurile naţionale cu numerele 5 şi 6.
Seria de 6 titluri naţionale consecutive a luat sfârşit în 1952, când a cedat poziţia din vârf Stelei. Echipa de polo pe apă a României a participat în anul 1952 la J.O. de vară de la Helsinki, în Finlanda. ILSA a furnizat nu doar 4 componenţi cheie (Adalbert Stănescu, Norman Zoltan, Torok Gabi şi Iosim Octavian, născut în Cleveland), dar şi pe antrenorul Torok Gabi. În lotul olimpic de polo s-au mai regăsit Hoszpodar Zoltan, originar din Arad, care pentru o scurtă perioadă a înotat şi pentru ILSA, la începutul anilor ´50. Echipa a încheiat pe locul 17 din 21 de naţionale participante.
Ascensiunea Bucureştiului ca oraş numărul unu al poloului românesc, la începutul anilor ´50, a pus capăt dominaţiei interne a lui ILSA. Incapabilă să mai facă faţă cluburilor „amatoare” din capitală, ca şi CCA sau Dinamo, ILSA a rămas totuşi o echipă destul de puternică, concurând cu succes în competiţie cu celelalte centre poloistice din România, cum erau Cluj, Târgu Mureş, Oradea şi Arad. Ironic, Dinamo cucerea în 1957 primul dintr-un lung şir de titluri naţionale sub comanda antrenorului Freund Imre, remarcat în trecut la ILSA.
Echipa naţională a României, concurentă la Campionatul European din 1954, la Torino, a avut în componenţă 3 jucători de la ILSA, şi anume Adalbert Stănescu, Novak Bupsi şi Octavian Iosim. Drept recunoaştere a contribuţiei lui ILSA pentru jocul de polo, 5 dintre jucătorii săi au fost recompensaţi cu titluri onorifice de autorităţi sportive din România. Stănescu Adalbert a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, cel mai înalt titlu onorific în această sferă, în vreme ce Iosim Octavian, Retscher Adalbert, Torok Gabi şi Weinreich Lali au fost recompensaţi cu titlul de „Maestru al Sportului”, al doilea titlu ca importanţă.
Echipa de polo de la ILSA a concurat pentru câteva sezoane la mijlocul anilor ´50 sub numele de Flamura Roşie dar mai apoi a revenit la denumirea binecunoscută.
La finele anilor ´50, cei mai mulţi dintre jucătorii perioadei de glorie de la ILSA s-au retras din activitatea competiţională. Antrenată de fostul jucător Stubi Stănescu, echipa îi includea pe Papa Csopi, Kelemen Laszlo, Laszlo Ioan (Lina), Jorji Moga, Molnar Andrei (Andrish), Kuliner Lica, Marin Man, Dinu Selegianu şi Gavrilă Nicolae. ILSA şi-a menţinut cu aceşti jucători locul în Divizia A, dar în jumătatea sa inferioară.
Versatilitatea i-a adus lui Tiberiu Babeu titluri naţionale atât în înot cât şi în polo, la începutul anilor ´50, ca membru al loturilor de tineret de la ILSA. La finele carierei sale atletice, Tiberiu Babeu a devenit arbitru în prima ligă de polo.
Anii ´50 au produs o mână de înotători de calibru naţional şi internaţional, ca Novak Jozsef (Bupsi), la stilul liber, Weinreich Greti – liber, Lovas Peter – papillon, Bagiu Lucian – liber şi întreceri de anduranţă pe distanţe lungi, Titu Groza – sprinter la liber şi Hoszpodar Zoltan, la liber, sprint şi pe distanţe mari. Prezenţa ultimului menţionat la ILSA a fost de scurtă durată datorită transferului său la CCA. Printre înotătorii de top ai României la vremea respectivă se mai numărau Greiner Dolfi, la bras, a cărui carieră a inclus şi un pasaj la CCA, Domani Evy, fluture, Greti Reiser, spate, Aurel Cîrmu, precum şi doi sportivi originari din Sibiu, Heitz Felix la bras, de 8 ori campion naţional, şi Lisbeth Bock, la liber, de 14 ori campion naţional în perioada 1948 – 1955.
Novak Bupsi devenea în ´52 nu doar primul înotător de la ILSA participant la Jocurile Olimpice , ci şi din România, concurând în proba de 100 metri liber şi încheind al 26-lea, cu timpul de un minut. Revenit de la J.O., Novak a rămas unul dintre cei mai buni înotători la liber ai ţării, reprezentând România în reuniuni internaţionale de nataţie. În cursul anilor săi de vârf, 1947-1955, Novak a câştigat o multitudine de titluri naţionale şi a stabilit o serie de recorduri pe ţară.
Titu Groza devenea în 12 aprilie 1952 primul român care să încheie proba de 100 metri liber în sub un minut, cu timpul de 59:20, record stabilit în bazinul Floreasca din Bucureşti. Titu Groza s-a sinucis câţiva ani mai târziu în circumstanţe necunoscute.
Între anii 1950 şi ´55, fostul înotător de la ILSA, Hoszpodar Zoltan (Zsoni), a câştigat 8 titluri naţionale în înot, prinzând şi echipa de polo pe apă a României, cu care a participat la Jocurile Olimpice de vară de la Helsinki şi Melbourne, în 1952 şi ´56, devenind astfel unicul sportiv de la ILSA care să participe la două ediţii ale acestei competiţii. Echipa a încheiat pe un onorant loc 8 la Melbourne. Hoszpodar Zoltan s-a aflat printre jucătorii care au ales să nu se întoarcă în România, stabilindu-se în SUA.
Membrii echipei de înot de la ILSA au fost îmbrăcaţi în uniforme albastre, o tradiţie ce nu a mai avut însă continuitate în deceniile următoare. Cândva la mijlocul anilor ´50 Lucian Bagiu (Gub) şi Stubi Stănescu au fost înjunghiaţi în spate în cursul unei confruntări cu doi răufăcători în Parcul Pionierilor, situat în centrul oraşului. Cu plămânii compromişi datorită unei lovituri directe, cariera lui Gub în nataţie a fost sfâşiată de acest act fără sens în vreme ce Stubi s-a refăcut complet şi a rămas ani buni în contact cu clubul, în diferite roluri.
Proaspăt absolvent al Institutului de Cultură Fizică (ICF) Bucureşti, Lovas Peter, ştiut ca Peter Bacsi, a devenit antrenor al echipei la finele anilor ´50 şi a indus atât competenţă cât şi dedicaţie în programul său, cu vizibile numeroase rezultate în anii ´60 şi la începutul anilor ´70.”
