Bogdan Herzog este un autor, cercetător și fost consilier local român, originar din Timișoara, cunoscut pentru opiniile sale geopolitice și scrierile care promovează multipolaritatea în relațiile internaționale. Are un background mixt româno-german și a studiat relații internaționale la Timișoara și în Statele Unite (Rutgers University). După o carieră de 20 de ani în consultanță privată, cu accent pe proceduri de insolvență, s-a dedicat cercetării academice, finalizând un program doctoral la Institutul de Științe Sociale al Academiei Române, cu o teză despre barierele geopolitice în calea proiectului globalist de „reparare a lumii”. Bogdan Herzog a atras atenția publică prin activitatea sa ca fondator al think tank-ului „Frontiera” (2016), care susține echilibrul și multipolaritatea pe scena globală. De asemenea, este autorul mai multor cărți, printre care _Integrarea în Turnul Babel_ (2018), _Sincronicitate și Simbol în Execuția lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu_ (2019) și _Alchimie și Katechon_ (2024).
Pentru ca o civilizaţie să poată exista este nevoie de organizare. La fel stau lucrurile şi în Calea Lipovei. Problemele gastronomice intră întotdeauna în zona de expertiză a Grasului de Abanos care, prevăzător, îl ţine deoparte pe Uica Marius.
E …
În Calea Lipovei din Timişoara existau doi pitici. Unul din ei este Piţi Muşchi. I se spune „Muşchi” pentru că face sală de vreo 30 de ani şi o face cu folos. Arată exact ca un adolescent suedez, cu câteva mici diferenţe: are 55 de ani, nu e blond ci oacheş şi are 155 înălţime. În rest, 100% Suedia.
Ieri, la masa de prânz luată la firmă, aflu că la Şcoala generală Y din Timişoara e un băiat care vinde droguri, să-i zicem Coco. Coco e cam prim clasa a VII-a, a VIII-a.
Dacă eu, care n-am copii, am …
Ieri, la invitația unui prieten, am participat la o festivitate organizată de Politehnica din Timișoara. Unei săli de seminar i-a fost atribuită denumirea „Iulius Cserveny”.
Renovarea cinematografelor vechi din centrul Timişoarei şi intrarea lor în circuitul cinematecilor este unul din cele mai pozitive lucruri realizate în spaţiul cultural al urbei de pe malul Begheiului. (Notă: un timişorean adevărat spune mai degrabă Beghei, nu Bega).
Am un prieten a cărui bunică îl dojenea în tinerețe: „Iară mergi tu cu lezbionarii tăi, n-ai mai sta și tu pe acasă!”
Aflat fiind în Bucureşti după câteva întâliniri cu câteva persoane ale căror opinii contează pentru mine, rămân cu sentimente mixte. Încerc să sintetizez nu neapărat ce au spus ceilalţi, ci propriile mele gânduri.
Amu’s vreo 8 ani, într-un articol intitulat „Vocea Hipnotizatorului” comparam îndoctrinarea societății cu procesul de inducție a unei transe hipnotice.
Bunicul avea o sumedenie de poveşti pe care de abia așteptam să le reascult: ba cu boxeri ca Max Schmeling şi Primo Carnera, ba din război, ba din vremea liceului absolvit la Blaj, te miri ce, totul era o poveste.
