Corneliu Ilin

Descopăr că mi-e destul de greu să vorbesc despre mine. Tot timpul am preferat ca faptele să o facă. Faptele… Iată câteva dintre ele. În primul rând, m-am născut în 1974, primăvara, nu toamna, după cum zicea o vorbă despre atemporaritate. Am trecut printr-o şcoală bună (Gen 24), printr-un liceu bun (Informatică, actualul „Moisil”), apoi printr-o facultate bună („Politehnica”, actuala … Universitate „Politehnica” – niciodată nu am înţeles asocierea dintre aceşti doi termeni, după părerea mea generează confuzie). Pe linie sportivă, am început la bazinul de înot. Eram în clasa întâi şi nu îmi închipuiam, nici pe departe, că voi avea zile în care distanța străbătută în apă va fi mai mare decât cea parcursă pe jos. Au urmat alte săli de sport, alte terenuri și chiar alte maidane, pentru o copilărie sănătoasă, desfășurată mult în aer liber, mult mai mult decât acum. Aşa era în secolul trecut, când fotbalul, de exemplu, înlocuia intratul pe „Facebook”. Firește, fără rezultate deosebite, ca sportiv legitimat. Altfel, probabil că scriau alții despre mine în acest moment. Mai am, totuși, pe acasă, câteva diplome cu „C.N.E.F.S.”, „Daciadă” şi tricolor cu stemă. Foarte importante, mă gândesc acum, şi pentru că m-am deprins să apreciez cu alţi ochi toată truda celor care asudă în domeniul atât de vast al sportului. Cel mai mult am slujit mişcarea spotivă, cred, în redacţiile prin care am trecut. Cinci ani la ziarul „Timişoara” şi alţi opt la televiziunea „Analog”. Aici a intervenit o schimbare majoră, faţă de adolescenţa idealistă: am inceput să primesc bani pentru munca făcută ! Trăiam, practic, din sport, deci eram, cum se zice, un profesionist. Un ultim lucru. Ştiu şi nu mă ascund: cea mai importantă caracterizare mi-o faceţi, de fapt, voi, cei care mă citiţi ! Voi imi daţi verdictul, dacă sunt sau nu sunt „valabil”. Normal, opiniile sunt diferite, şi e practic imposibil să mulţumeşti pe toată lumea. Sper, totuşi, ca aprecierile despre munca mea să fie, în cea mare parte, pozitive. Iau asupra mea tot ceea ce e rău în rândurile pe care le scriu, iar partea bună v-o dăruiesc din toată inima !