Mihai Comşulea

Am primit o remarcabilă fotografie de arhivă, însoțită de cîteva vorbe din amintiri. ”Cam așa arăta tribuna la meciul cu Leipzig-ul, de acasă! A fost o nebunie!” Scrise nouă de o doamnă a handbalului, Elena Stoicovici, născută Onofraș, protagonistă pe parchetul sălii Olimpia a unui duel din returul Cupei Campionilor Europeni, în martie 1973, Liga Campionilor de astăzi, retur cu deznodămînt fericit pentru Universitatea Timișoara, 7-7 cu SC Leipzig și calificare în finala din aprilie ´73. Și al cărei nume apărea pe una dintre pancartele numeroșilor fani ai studentelor, semn al prețuirii și comuniunii sufletești suporteri – sportive. Ce frumos și inegalabil a fost în urmă cu 40 de ani pe semicercul de pe Bega, în calitatea Universității de vicecampioană continentală! Acest clișeu retro este un alt reper al serialului ”Salvați Universitatea! U Timișoara, 40 de ani de la jucarea finalei Cupei Campionilor Europeni”, lansat de www.sporttim.ro întru aniversarea unei performanțe nedepășite ci doar egalate de-atunci în handbalul feminin românesc, tot cu finale pierdute în competiția supremă intercluburi a bătrînului continent, prin Știința Bacău, în anii ´80, și Oltchim, ceva mai recent. Într-adevăr, anii au trecut, nivelul performanțelor handbalului feminin local s-a degradat prin neglijență managerială pînă la a fi de nerecunoscut iar respectivele reușite au ajuns ca și uitate sau chiar neștiute în conștiința majorității, dar de undeva, din lăuntrul unor trăiri unice și înălțătoare, mai răzbate irepresibilă flacăra unor amintiri nepieritoare. Iar pentru a o parafraza pe ”Lena”, cam așa arăta tribuna timișoreană din alte timpuri, la întîlnirea cu destinul… Va mai ajunge Timișoara vicecampioană a Europei în sporturi de echipă cu minge? Foarte greu de anticipat viitorul dar cert este că serialul nostru de aducere aminte nu se va încheia chiar aici, noi mai revenind cît de curînd cu alte întorsături în unica poveste a ”fetelor profesorului Lache”, neînvinse tur-retur și calificate din acea semifinală cu est-germanele, de 5 ori finaliste în precedentele 6 ediții ale Cupei Campionilor. Pînă atunci, să notăm că Oltchim a cedat 22-24 acasă, în semifinala tur a Ligii Campionilor, cu maghiarele din Gyor, iar CS Universitatea își va continua supliciul cu puțin sprijin și în ignoranța copleșitoare a majorității la finele săptămînii, cînd poate și pentru sosirea exprim-divizionarei CSM Cetate Devatrans nu se vor strînge mai multe suflete decît media curentă a galben-albastrelor, vreo 50 de oameni. Eventual dacă se prăvale vreo galerie de sub Cetate… Dar să nu întinăm acest foto-document cu și mai mult amar, ci să zîmbim la iarba verde de altădată, la sufletele mai liniștite din alte vremi…