România handbalistică este în febra aşteptării serii de joi a debutului reprezentativei feminine de tineret a „florilor tricolore” la turneul final continental W19 EHF Euro 2023 programat între 6 şi 16 iulie în Argeş, între cele 20 de jucătoare selecţionate de Simona Maior Paşca aflându-se şi o bănăţeancă, Noemi Maria Mezei, nelipsită din loturile naţionale ale FRH pe firul categoriilor de vârstă, cu participări şi la alte faze finale continentale dar şi mondiale, atât sub egida IHF cât şi ISF – „Şcolare”. Rod al strădaniilor şi sacrificiului „fetei plecate de-acasă” la vârsta de 13 ani ca elevă de gimnaziu, de la LPS Banatul Timişoara la Centrul Naţional de Excelenţă Râmnicu Vâlcea, bănăţeanca născută de Ziua Naţională a României, actualmente în vârstă de 18 ani, devenind vara trecută vicecampioană a ţării de junioare mari cu Liceul Energetic Râmnicu Vâlcea, la capătul unui turneu final „Valoare” al cărui cel mai bun pivot era desemnată, totodată ca jucătoare numărul 1 a actului final, la un an după ce obţinea locul 5 cu naţionala României la Campionatul European EHF din Muntenegru dar în care şi urca pe podiumul „Mondialului” şcolar ISF cu „Energeticul” de pe Olt, ca reprezentant „tricolor”. „Sacrificiile ei au fost mari”, a remarcat Alexandru Mezei, tatăl pivotului naţionalei de tineret a „florilor tricolore”.
Tinere ale reprezentativei României implicate din plin zilele acestea în turneul pregătitor „Turneul Carpaţi NIRO U19” din Piteşti Arena, unde vor şi juca de la 19:45 în serile de joi, vineri şi duminică meciurile oficiale cu Islanda, Portugalia şi Germania din prima fază preliminară în Grupa B a turneului final W19 EHF Euro U19 „de tineret”, Noemi Mezei înscriind atât vineri cât şi sâmbătă în succesele „tricolorelor” cu 35-29 cu Macedonia şi 33-21 cu sârboaicele, prilejuri cu care selecţionera Simona Maior Paşca a rulat întreg lotul, şi anume portarii Neagu, Cristea şi Andrei, respectiv Lixăndroiu, Mihai, Danciu, Mohamed, Geamănu, Mezei, Boiciuc, Pavel, Rusneac, Grigore, Morogan, Brînduşă, Maxim, Borcan, Grosan, Romaniuc şi Florea, încă o ocazie având şi duminică de la ora 17:30, la repetiţia finală contra Elveţiei.
Un lot de 20 dominat de septetul de la CSŞ2 Baia Mare – CNOPJ Baia Mare, 4 tinere provenind de la ACS Sepsi SIC Sfântu Gheorghe – CNE Sfântu Gheorghe, 3 de la campioana „Ligii Florilor MOL” CSM Bucureşti, două de la CS Gloria 2018 Bistriţa Năsăud – şi anume tocmai Noemi Maria Mezei şi Diana Bazaliu, iar câte una de la vicecampioana naţională de senioare CS Rapid, CSM Slatina, CS Dacia Mioveni cu dublă legitimare la CSŞ Caracal – cu menţiunea că localitatea argeşeană este a doua gazdă a turneului final „Euro Tineret”, respectiv Slavia Praga, timişeanca fiind aşadar reprezentantă a Banatului în colectivul „florilor tricolore”, în pelerinajul adolescentei născute de 1 decembrie şi mâncând handbal pe pâine la semicercul naţional, anul trecut medaliată cu argint cu „Energeticul” vâlcean în turneul final FRH pe ţară al junioarelor 1 la categoria „Valoare”, şi totodată jucătoare a finalei dar şi cel mai bun pivot al întregii competiţii, anul acesta cu „minuţele” pe teren între senioarele Ligii Florilor la CS Gloria 2018 Bistriţa Năsăud – ocupantă a locului 3 şi medaliată cu bronz pe podiumul elitei interne după principalele protagoniste bucureştene, dar în paralel şi din plin implicată cu gruparea „satelit” a Gloriei ardelene din seria vestică a eşalonului secund de senioare, Divizia A, precum şi cu echipa de junioare mari, la absolvire.
Handbalul, aidoma unei a doua naturi pentru Noemi Mezei, iniţial în Timişoara, de 5 ani în Vâlcea şi mai nou în Bistriţa-Năsăud, iar de ani plini şi buni pentru toate selecţionatele naţionale ale României pe firul categoriilor juvenile de vârstă, fără excepţie convocată şi prezentă la toate acţiunile „tricolorelor”, mai mereu titulară, deja la activ cu turnee finale continentale de cadete şi junioare sub egida EHF, de joi şi la „Euro de Tineret”, după ce anul trecut juca şi în Macedonia la turneul final „Mondial” de junioare sub egida IHF, pentru care reprezentantele FRH obţineau şi în acel caz biletele de calificare.
Calificări ale României adjudecate în ultimii ani şi mulţumită aportului şi strădaniilor bănăţencei Noemi Mezei, de peste 5 ani plecată de pe meleagurile natale pentru a-şi urma visul la semicerc, destin al fetei născute de 1 decembrie, în 2004. Şi care peste 5 luni va împlini aşadar doar 19 ani. Pe umerii şi unor asemenea adolescente – ieşite din tiparul clasic al urmării ciclului gimnazial şi liceal pe plan local în preajma ocrotitorului cămin părintesc, dar luând de mici viaţa în piept departe de casă, cu toate provocările sale şi sacrificiile ce le implică – apasă marile aşteptări ale suflării sportului în 7 din Carpaţi, legate de şi mai mari speranţe ale redresării unui ramuri aducând în timp „tricolorului” glorie şi faimă mondială.
Bănăţeanca Noemi Maria Mezei a mai semnat pe încă un an cu Clubul Sportiv Gloria 2018 Bistriţa Năsăud, unde este îndrumată atât de Marius Novanc cât şi de Horaţiu Paşca, antrenându-se şi cu senioarele Ligii Florilor, printre care şi „tricolore” ale reprezentativei „mari” a României, după un reuşit prim sezon de integrare în colectivul ardelean, cât încă nici nu împlinise 18 ani, iar tot mijlocul lui 2023 i-a adus şi o altă convocare la lotul naţional, cel de tineret, reunit în 5 iunie în capitală şi cantonat apoi la Covasna în pregătirea turneului final „Euro U19” al cărui act cu trofeul pe masă e programat peste exact două săptămâni, duminică 16 iulie.
„Cel mai intens sentiment pe care-l nutresc la ora actuală este cel de mândrie, ca părinte, pentru copil”, ne-a mărturisit tatăl lui Noemi, inginerul Alexandru Mezei, care patronează cu succes o firmă de producţie industrială localizată într-o comună limitrofă la vest Timişoarei, Săcălaz, părintele împărtăşindu-ne cu emoţie în glas, atât la gândul anilor scurşi cât fiica sa a fost departe de casă pe căile semicercurilor naţionale şi internaţionale, cât şi la gândul apropiatelor meciuri oficiale ale „florilor tricolore” în turneul final continental găzduit tocmai de România, că „ea e plecată de-acasă încă de la 13 ani, atunci când s-a dus de la LPS Banatul la Râmnicu Vâlcea, era în clasa a VII-a, iar de-atunci până în prezent s-a descurcat singură, cu de toate, cu bune şi rele, la cămin – făcând şcoala acolo, departe de casă, având susţinerea noastră morală, dar nefiind acolo, lângă ea. A fost o perioadă foarte grea, mai ales pentru ea, dar şi pentru noi. De fapt, sacrificiile ei au fost destul de mari, pentru că, ajungând departe de părinţi încă de la 13 ani, atunci când a venit vremea examenului de capacitate, a celui de Bacalureat, a fost departe de casă, de noi, practic printre cei întâlniţi şi cunoscuţi în viaţa ei la sute de kilometri depărtare. A fost foarte greu, mai ales pentru ea, şi n-am putut a o susţine decât pur sufleteşte, decât de la distanţă. Şi ştim cum e în viaţă, căci ai nevoie să fie lângă tine cineva, să te poate asculta şi înţelege, ori ea fiind departe tot timpul, de dragul handbalului pe care-l iubeşte într-atât de mult, fizic n-am fost laolaltă, n-am făcut tot timpul naveta”.
„Datorită faptului că a plecat atât de repede de-acasă, e foarte matură pentru vârsta ei, e clar, gândeşte altfel, e ca stânca. Există un dezavantaj pe care l-am văzut, pe partea aceasta de socializare, ea fiind mai tot timpul legată de un cămin de unde practic doar te duci la şcoală, după aceea la antrenament, din nou la cămin, la al doilea antrenament al zilei, şi tot aşa, astfel încât prietenii pe care ţi-i faci ajung să fie dintre colegele tale de echipă. Restul, viaţă socială e foarte greu să ai, plus sacrificiile vizavi de copilărie, încât nici nu ştii cum e cu-adevărat să te joci. Au mai fost fete aşa, nu e ea singura, dar la nivel de performanţă nu-ţi permiţi să ai prea mult timp liber, pe când vârsta adolescenţei implică în mod normal mai mult timp liber, să cunoşti şi alţii copii, să mergi la un film, încolo, încoace, ceea ce ea nu prea a avut. Venea acasă o dată la câteva luni, dar prietenii pe care îi are sunt cei pe care şi i-a făcut aici înainte de 13 ani, fiind greu să-ţi faci noi prieteni, să socializezi, la o vârstă la care vrei şi tu să cunoşti şi alţi oameni, să mai ieşi la un film, la o petrecere, ori viaţa sportivă înseamnă în cazul ei să ai acolo antrenament, masă, cameră, te gospodăreşti, te odihneşti, iar te duci la antrenament, iar când ai şcoală, dimineaţa eşti la lecţii, apoi la masă, odihnă, un al doilea antrenament al zilei, somn şi-a doua zi de la capăt, tot aşa, zi de zi, sâmbăta şi duminica meci, când pui tot sufletul, şi luni de la capăt…”, după cum a enumerat Alexandru Mezei.
Completând: „Şi nici bine nu se termină sezonul intern şi urmează noi convocări la lotul naţional, an de an cantonamente, două-trei anual, fie pentru preliminarii şi turnee finale de Europene, fie pentru Mondiale, plus alte şi alte turnee de pregătire sau acţiuni ale loturilor. Cum este actualul Trofeul Carpaţi, care e mai mediatizat, fiind pregătitor, înaintea turneului final Euro de pe teren propriu. Încât ajungi să ai un an în care n-ai practic vacanţă… La 4 zile după Bacalaureat, a plecat la lotul naţional. Aşa încât, în ultimul sezon, 2022-2023, nu ştiu dacă a ajuns acasă 10 zile în total. Şi fiind născută la 1 decembrie, nu şi-a putut ţine ziua de naştere, ba având meci, ba un turneu, ba cantonament; nu i-am putut ţine ziua de naştere în toţi aceşti ani de când e plecată la Râmnicu Vâlcea, iar de-obicei, în preajma Sărbătorilor de iarnă sunt turnee de handbal. Eventual mai ajungea două-3 zile de Revelion, dar imediat se întorcea la echipa de club, n-avea altfel cum. Plus că e departe, sunt sute de kilometri din Vâlcea ori Bistriţa. Să vină acasă, însemna ca vineri să călătorească 9 ore cu autobuzul iar duminica trebuia să plece dimineaţa să ajungă la Râmnicu Vâlcea, căci luni era înapoi la şcoală. Vinerea ajungea la 3 în Timişoara, avea sâmbăta aici, iar duminica la 9 o lua înapoi. Atât de obosoitor…”
Cu atât mai mult atunci când a activat cu dublă legitimare, la LPS Banatul, de la care a plecat din Timişoara la 13 ani, şi la Liceul Energetic Râmnicu Vâlcea: „Când avea meciuri, săptămânal, era 18 ore pe drum, pentru o oră de joc, unica bucurie ţinând de faptul că era câteva ore acasă cu noi. Mental a fost foarte greu, şi acum îi este greu. Iar dacă tu nu te încarci pozitiv, poţi şi claca. Să nu mai zic de provocările pe care poţi să le întâmpini, dat fiind tot felul de interese meschine, de nedreptăţi care se fac, trecem peste ele, nici nu mai are rost să le amintim…”
Amintiri mai frumoase, ale primilor paşi spre semicerc: „Noemi a fost la ciclul primar la Gerhardinum, în centru, la Piarişti, iar doamna învăţătoare Monica Badea (n.n: soţia profesorului de educaţie fizică şi sport Sorin Badea, antrenor de fotbal la LPS Banatul) a remarcat că arunca foarte bine în timp ce mai jucau raţele şi vânătorii, era într-a patra. La care ne-a întrebat dacă n-am vrea s-o ducem pe Noemi la ceva sport. Aveau activităţi şi ne-a spus că vorbeşte dumneaei cu soţul, s-o ducem la ceva. Să vină, că o duce soţul la o doamnă antrenoare de handbal, sport de care s-a îndrăgostit instantaneu, şi din clasa a IV-a, în toamnă, atunci când am dus-o la grupa de la LPS Banatul, l-a îndrăgit tot mai mult, ajungând să-l practice cu devotament şi sacrificiu.”
„Din clasa a V-a am mutat-o cu şcoala la LPS Banatul, completând aşadar 8 sezoane pline de handbal. L-a început la minihandbal cu doamna profesoară Neli Craiu, care avea o grupă mixtă de fetiţe şi băieţei, mici, şi mulţi copii erau, chiar erau mulţi atunci, 20-30. Răbdarea dumneaei a fost foarte, foarte mare! A început anul următor la junioare 4 cu profesorul Cosmin Zgîrdea, care spunea că Noemi avea tot ce-i trebuie pentru a deveni handbalistă, şi a început deja să fie cooptată în paralel şi la grupe mai mari de vârstă, la profesorul Basaraba.”
Aţi observat ceva, vreun indiciu, cât încă era micuţă, la grădiniţă şi în primii ani de şcoală primară, că ar avea înclinaţii în acest sens? „Era într-adevăr foarte îndemânatică, vedeam asta pentru că aveam tot felul de mingi de-acelea mai micuţe, pentru copii. În plus, prindea din zbor tot ce trebuia să asimileze. Altfel, nu era înaltă…„, a mai explicat tatăl internaţionalei de tineret a României, glumind despre sora mai mare a lui Noemi, Timeea, că „avea două mâini stângi, de ea nu s-a lipit handbalul”. Născută în anul 2001, acum în vârstă de 22 de ani, a ajuns la rândul ei la semicerc, dar pe când erau deja grupele formate, iar tipicele blocaje de care ai parte în jocul cu contact fizic corp la corp din handbal au făcut-o să renunţe, „eu nu mai vin aici… Pe când pe cea mai mică asemenea lovituri parcă mai mult au ambiţionat-o…”
Născută la 1 decembrie 2004, Noemi ajungea la 13 ani la Râmnicu Vâlcea, la Liceul Energetic, pe malurile Oltului, pol al Centrului Naţional de Excelenţă în handbalul feminin „tricolor”, într-un municipiu cu un renume foarte mare în sportul în 7 intern la semicercul sexului frumos, „Energeticul” având o secţie de handbal, dat fiind că nu activa drept Club Sportiv Şcolar ori Liceu cu Program Sportiv.
Aşchia n-a sărit aşadar departe de trunchi, căci şi Alexandru Mezei absolvea tot o clasă de sport în cadrul Liceului Electromotor, aşadar tot cu profil industrial, „şi am făcut şi handbal în clasele 5-8 la CSŞ Banatul, pe vremuri la Voinţa era sediul nostru. Dar fotbalul era de bază iar în zona Bălcescu, în care am copilărit, băteam mingea cât era ziua de lungă.”
Remarcabil, Noemi Mezei avea a fi convocată peste ani în toate loturile naţionale juvenile, „n-a pierdut o convocare la loturi. Le-a prins pe toate de la juniori 4, până în prezent, anual nelipsită la toate acţiunile. Doamna profesoară Mirela Cîtu era pe-atunci la Centrul Naţional de Excelenţă de la Râmnicu Vâlcea, când a început Noemi, şi doamna antrenoare Tivadar. Profesoara Cîtu a căutat să le încurajeze pe fetele de-aici, din zonă, să ajungă acolo spre loturi, era ceva pentru junioarele de-aici, ţinând cont că nu mai prea e într-atât de mult sport în Banat în general, cu-atât mai mult în Timişoara. Iar Evaluarea Naţională şi examenul de Bacalaureat de anul acesta au fost aşadar departe de casă. Clasa a opta a făcut-o la Râmnicu Vâlcea, unde a continuat şi în liceu, a IX-a, a XI-a, iar din a XII-a a fost cooptată la Bistriţa-Năsăud, la Liceul cu Program Sportiv, unde a absolvit, a susţinut Bacalaureatul, instructor sportiv.”
Mama Mariei Noemi, Cristina Mezei, a completat că „a ajuns să joace pe toate posturile, pivot la început, astfel a preluat-o domnul profesor Zgîrdea, pe postul de pivot, iar când juca la domnul Basaraba a pus-o peste tot, pe extremă, şi inter; când venea de la Centru în Timişoara, indiferent de categoria de vârstă, dacă era necesar, o muta în timpul meciului după necesităţi, o punea şi inter, dar postul îi era de pivot. La LPS Banatul a ajuns mai mult inter-centru, astfel încât să ajute mai mult echipa, căci, jocul cu pivotul fiind mai tehnic, dacă nu poţi să-l pui atât în valoare, atunci n-are acelaşi aport în jocul colectiv; ori ea vede bine jocul, l-a văzut de mică, schemele le-a prins foarte repede. La lotul naţional a jucat numai pivot, de la cadete.”
Anul trecut devenind cel mai bun pivot al turneului final naţional al FRH de junioare 1, la categoria „Valoare” a celor care concurează pentru titlul suprem pe ţară al categoriei de vârstă a junioarelor mari, desemnată fiind astfel, totodată ca jucătoare a finalei cu trofeul pe masă, pierdută de Liceul Energetic Râmnicu Vâlcea, „argint” în ierarhia cluburilor.
„Aurul” fiind adjudecat chiar de două ori de Noemi Mezei cu vâlcencele la Olimpiada Naţională a Sportului Şcolar, sport şcolar în care a devenit medaliată cu bronz la nivel mondial pentru locul 3 ocupat de „Energetic” în Serbia ca reprezentantă a României în decembrie 2021 la „Olimpiada” pe plan global sub egida I.S.F., primă medalie cucerită în acest cadru de sportul şcolar „tricolor” la semicerc după 30 de ani.
Desigur, Noemi Mezei mai era nominalizată peste ani în echipe ideale ale turneelor finale naţionale, cam tot timpul adjudecându-şi această distincţie de pe postul de pivot, tot aşa cum în unele cazuri devenea şi jucătoare a meciului, aleasă astfel şi la participări cu lotul la „Trofeul Carpaţi”.
Iar încă un pas mai semnificativ în faţă a efectuat odată cu convocarea din septembrie 2022 la lotul naţional de tineret al României, actualmente în pragul W19 EHF Euro 2023 de la Piteşti şi Mioveni, turneu final la care Croaţia, Elveţia, Suedia şi Olanda vor începe în Grupa A, capul de serie Germania, România, Portugalia şi Islanda în Grupa B, Ungaria, Norvegia, Franţa şi Serbia în Grupa C iar Danemarca, Muntenegru, Cehia şi Macedonia în Grupa D, cu menţiunea că maghiarele – deţinătoare ale titlului W19 EHF EURO la întrecerile din 2021 şi 2019, aliniază o generaţie triumfătoare la Women’s U17 EHF EURO 2021, atunci când dispuneau în ultimul act de Germania, tot acum 2 ani „bronzul” la U19 fiind obţinut de Franţa.
Ce vor izbuti „florile tricolore” în compania unor asemenea şcoli de tradiţie ale scenei europene, rămâne de văzut tot în Muntenia, în Argeşul învecinat Vâlcei – ani buni „casă” a elevei de gimnaziu şi liceenei timişorene Noemi Mezei, optar al naţionalelor juvenile urmându-şi visul la Centrul Naţional de Excelenţă şi „Energetic”, de anul trecut la Gloria bistriţeană, şi pentru 2023-2024 tot în Ardeal.
În tot cazul, pivotul de 1,75 metri înălţime are deja în palmares un loc 5 cu România la turneul final al Campionatului European de juniori de-acum 2 ani din Muntenegru, cartea de vizită a timişorencei fiind plină în anii în care a lăsat Banatul natal pentru performanţa sportivă la semicerc.
Astfel, tot în 2021 mai evolua şi în jocuri bilaterale în Spania, iar la „Trofeul Carpaţi” obţinea cu junioarele României locul I, cel de-al treilea cu echipa juvenilă a „Energeticului” la Campionatul Mondial Şcolar sub egida I.S.F., cu CNE Râmnicu Vâlcea concurând în seria vestică a ligii secunde de senioare, Divizia A.
Cu încă un an înainte, în 2020, prezenţa la lotul naţional îi asigura apariţii în jocuri bilaterale în Grecia, în urma cărora „tricolorele” se clasau pe prima poziţie, România obţinând tot locul I şi la Trofeul Carpaţi, în pofida greutăţilor întâmpinate prin întreruperea competiţiilor interne, ca urmare a absurdităţilor pLandemiei.
În 2019, jocurile bilaterale din Elveţia au adus româncelor cu Mezei în lot locul 1, la fel şi în urma jocurilor bilaterale din Spania, la Jocurile Mediteraneene din Muntenegru clasându-se pe locul 2. Era anul în care, cu echipa şcolară vâlceană cucerea medalia de aur la O.N.S.Ş., având ocazia participării la un curs de performanţă în sport susţinut de Ben Johnson, dar şi la pregătirea sportivă Stage Handball Sport, coordonată de Jonathan Mouton şi Florin Vasilcan.
Anul 2018 îi aducea selecţia în lotul naţional al României, membră fiind a Centrului Naţional de Excelenţă Râmnicu Vâlcea, cu dublă legitimare la gruparea de formare, Liceul cu Program Sportiv Banatul Timişoara, în cursul căruia avea parte şi de turnee de pregătire în Serbia.
Anul 2017 fiind cel al debutului competiţional în handbal, din decembrie 2017 la LPS Banatul, ulterior sub formă de împrumut şi la AS CH Cîtu Timişoara pentru sezonul competitional 2020-2021.
Cine sunt celelalte 19 tinere tricolore de pe convocatorul Simonei Maior Paşca?
ANDREI Daria, de la CS Dacia Mioveni, cu dublă legitimare de la CSŞ Caracal.
BAZALIU Diana, colega de club a timişorencei Noemi Mezei, de la CS Gloria 2018 Bistriţa Năsăud.
BOICIUC Alisia Lorena, de la CSŞ2 Baia Mare, dublu legitimată la CNOPJ Baia Mare.
BORCAN Iulia, „straniera” de la DHC Slavia Praga, din Republica Cehă.
BRÂNDUŞA Sorina, de la CSŞ 2 Baia Mare şi CNOPJ Baia Mare.
CRISTEA Ana Maria, de la ACS Sepsi Sic Sfântu Gheorghe şi Centrul Naţional de Excelenţă Sfântu Gheorghe.
DANCIU Cristina Elisa, de la CSŞ 2 Baia Mare / CNOPJ Baia Mare.
FLOREA Lavinia Ioana, de la ACS Sepsi SIC Sfântu Gheorghe / CNE Sfântu Gheorghe.
GEAMĂNU Rebeca (CS Rapid Bucureşti).
GRIGORE Anamaria Mihaela (ACS Sepsi Sic Sfântu Gheorghe / CNE Sfântu Gheorghe)
GROŞAN Maria Ioana (CSŞ 2 Baia Mare / CNOPJ Baia Mare)
LIXǍNDROIU Diana (CSM Slatina)
MIHAI Mihaela-Andreea (CSM Bucureşti)
MOHAMED Mariam Nadia (CSM Bucureşti)
MOROGAN Maria (CSM Bucureşti)
NEAGU Teodora Diana (CSŞ 2 Baia Mare / CNOPJ Baia Mare)
PAVEL Denisa (ACS Sepsi SIC Sfântu Gheorghe / CNE Sfântu Gheorghe)
ROMANIUC Denisa Roxana (CSŞ 2 Baia Mare / CNOPJ Baia Mare)
RUSNEAC Mihaela (CSŞ 2 Baia Mare / CNOPJ Baia Mare).
Selecţionera Simona Maior Paşca fiind asistată de Luminiţa Dinu ca antrenor cu portarii, preparatorul fizic Elisei Ardean şi kinetoterapeuţii Cristinel Gigiu şi Lavinia Vlangăr.
Pentru conformitate, după CSM Bucureşti, Rapid şi Gloria Bistriţa – în această ordine pe podiumul ediţiei 2022/3 a Ligii Florilor MOL de handbal feminin pentru senioare, în ierarhia finală a sezonului s-au mai situat în continuare cluburile din Brăila, Buzău, Râmnicu Vâlcea – SCM încheind aşadar a şasea în clasament, Craiova, Baia Mare, Cisnădie (judeţul Sibiu), Târgu Jiu, Zalău, Mioveni, Slatina şi Galaţi, ultimele două retrogradând şi fiind înlocuite în elită de nou promovatele CSM Corona Braşov şi CSU Ştiinţa Bucureşti – mari centre ori nume ale întrecerilor predecembriste la semicercul fetelor, Rulmentul de sub Tâmpa respectiv „universitare” ale capitalei.
CSU Universitatea de Vest din Timişoara, urmaşă a marii, marii „U”, ex-multiplă campioană a României şi finalistă şi semifinalistă în ediţii diferite ale Cupei Campionilor Europeni, a încheiat în schimb a zecea şi ultima Seria C a grupei vestice în liga secundă, Divizia A, adesea „Cenuşăreasă” a întrecerii, în condiţiile în care nu mai e mult şi se vor rotunji 20 de ani de la ultima reapariţie meteorică a handbalului feminin de pe Bega pe prima scenă internă a senioarelor. Ultimele rezultate şi ierarhiile finale în Liga Zimbrilor 2022/3 respectiv Divizia A – la fete şi băieţi în seria vestică, pe coloana datelor tehnice şi clasamentelor secţiunii Handbal în Sporttim.
