Duminică s-a jucat cel de-al zecelea și ultimul meci din tot turul de campionat al jumătății vestice de țară în liga secundă de volei masculin, și repetăm, al zecelea și ultimul din prima jumătate a sezonului regular în Divizia A2 Vest, pentru a nu se crede cumva că am fi greșit, la cât de incredibilă a ajuns să fie situația. Dar greu să fie altfel, dat fiind cele doar 5 cluburi la start, din Arad, Brașov, Dej, Timișoara și Zalău, iar nici în ”Est” nu-i cu mult mai bine: 6 formații. Comparativ, acum doar câteva decenii erau echilibrate dueluri la fileu fie și pentru a reuși să promovezi din eșalonul trei în cel secund, pe-atunci cu serii de o consistență numerică aproximativ dublă celei actuale, pentru a nu mai pomeni de cea calitativă, valorică.
Doar de 4 meciuri, atât și nimic mai mult, a avut parte la revenirea din elită CSU UVT Timișoara în turul sezonului regular din Divizia A2 Vest, patru partide răsfirate din 27 octombrie și până duminică, pentru a se instala grație unor victorii strict cu 3:0 în fruntea seriei cu 5 echipe. Iar asta în condițiile în care întâlnirea de ieri a fost de fapt amânată cu o săptămână din cea de-a V-a și ultima etapă a acestui tur pe unde scurte, rundă programată pe 17 noiembrie. Atâta tot pentru bănățeni, în condițiile în care în prima etapă din retur, dar totodată și ultima pe 2018, programată pe 15 decembrie, vor sta pe margine, la fileu întâlnindu-se în revanșe cei din Brașov cu voleibaliștii din Arad, iar cei din Dej cu învinșii de duminică ai ”universitarilor”, de la ACS Volei Club Zalău 2015.
Numai unsprezece sunt în actuala campanie prim-divizionarele masculine din elita ”A1”, și tot atâtea laolaltă secund divizionarele din ”A2 Vest” plus ”A2 Est”, serie estică în care activează, conform ierarhiei la finele turului, CSU Știința București, CSM Gloria Buzău și CS Rapid București, trio fruntaș mișcând ceva, detașat de CSM Suceava, CS Știința Bacău și CSM Râmnicu Sărat.
La doar atât se mai reduce voleiul divizionar masculin românesc în ediția de grație 2018-2019, numai 22 de formații, fără a mai intra în profunzimea analizării nivelului competițional al întrecerilor, în special în ceea ce privește eșalonul secund, de o slabă factură, cu un nesănătos de mare handicap valoric față de Divizia A1.
Iar termenii comparativi în boltă peste ani conferă cea mai limpede, elocventă și sugestivă imagine în privința decăderii voleiului divizionar masculin intern.
Căci încă n-au trecut 3 decenii de când promovarea din liga a treia, o divizie astăzi inexistentă, oferea competitivitate sub forma turneelor de baraj, furci caudine la intrarea în eșalonul secund. Divizie a doua care era structurată tot după criterii geografice pe serii, însă cu componențe mai consistente decât în ziua de azi, numărul participantelor fiind chiar și dublu.
În plus, nivelul valoric al sportivilor secund divizionari de la vremea respectivă era incontestabil mai ridicat, pe fondul unui campionat cu jocuri mult mai multe și mai calitative, numărul scăzut de partide din actualul sistem competițional inducând în schimb deprecierea valorică a voleibaliștilor, în lipsa meciurilor în mână.
La anul s-ar împlini de fapt 3 decenii de când, de exemplu, Buziaș găzduia cu succes o grupă de baraj cu 6 echipe la start din care primele două își câștigau biletele pentru un turneu final național de promovare disputat de 8 formații, dintre care 4 promovau în eșalonul superior.
Pe când în ziua de astăzi, după sezoane regulare cu puține etape și meciuri și mai puține care solicită cu adevărat fruntașele, acestea sunt condamnate să se alinieze în play-off-ul seriei iar apoi invariabil la barajul de promovare, cu șanse de accedere în elită, față de care handicapul valoric este insurmontabil peste vară în lipsa unor semnificative investiții de moment, și în orice caz artificiale.
Nu mai sunt mulți jucători, nu mulți mai ”vin din urmă”, nu mai prea sunt nici multe echipe iar falia între cele doar două ligi rămase în peisaj este uriașă. Acesta este stadiul la care a alunecat în timp voleiul masculin intern, încremenit în inerție când vine vorba despre strategii coerente cu bătaie lungă.
Au fost ani postdecembriști în care liga secundă s-a derulat în serie unică, de 10 echipe, sub palierul Superligii cu 8 cluburi, existând în plus două grupe în eșalonul trei, însă baza acestei piramide s-a năruit, și de fapt nu numai baza, totul concentrându-se spre vârful ierarhic, însă de o manieră artificială, prin tot mai numeroase importuri de personal sportiv ale principalelor protagoniste din elită. Cu efectele de rigoare chiar și de moment, a se vedea dispariția peste vara acestui an a însăși campioanei naționale de seniori, din Ploiești.
La care întrebarea pe adresa federală ar fi cât se poate de simplă. FRV, voleiul oare unde mai e? Însă ecoul răzbate de la sine. Dar aici se ajunge când stimularea și încurajarea creșterii organice de la baze a unui întreg sistem lasă mult de dorit, viziunea favorabilă ”pepinierelor” fiind la capitolul ”și altele”.
Pentru conformitate, după victorii cu 3:0 la Brașov și Arad, dar și acasă cu cei din Dej, timișorenii au dispus cu 3:0 duminică și de ACS Volei Club Zalău 2015, uniform, pe seturi de 25:17.
Iar tot 4 meciuri vor mai avea bănățenii și în retur, între 26 ianuarie și 16 februarie, după care urmează o lungă primăvară cu un scurt play-off și barajul de promovare. Se resimte din plin dispariția unor cluburi din această jumătate vestică de țară, ultimul care a tras pe dreapta fiind CSȘ2 CNE UKRO Baia Mare, cu care timișorenii mai legau ceva meciuri disputate, așa cum momentan nu mai rulează în Divizia A2 Vest nici CSM Câmpia Turzii, un alt oponent de tradiție, elevat în elită.
Greu în aceste condiții pentru creșterea tinerilor, de exemplu cei 3 absolvenți de juniorat din efectivul ”universitarilor” de pe Bega, Micu, Maier și Rodină, din generația 1999, într-un lot care reunește destui alți jucători până la circa 24 de ani, printre care de exemplu Călin, Damian, Moica, Vîrlan sau Bădiceanu.
Voleiul divizionar masculin intern se confruntă cu o serioasă problemă ce pare a nu-și găsi adresare pe fondul traiectoriei înrâurite de forul federal. Dar în registrul unora totul este pesemne cât se poate de frumos, în spiritul însuflețitelor bătăi din palme, cu bucurie executate și nețărmurită scânteiere în priviri.
