Halo, Timişoara! Trasează marcajul în „Constantin Jude”!

Ştiţi că de sâmbătă, după 11 ani de aşteptare, Timişoara e din nou în elita voleiului masculin românesc? Ştiţi că pe drumurile promovării sportivii şi antrenorul lor au fost uneori nevoiţi să se deplaseze cu maşinile personale, două-trei cuplate, înghesuiţi câte 5 în ciuda înălţimii lor, fie şi până la Râmnicu Vâlcea? Ştiţi că unii jucători, din tură de noapte sau mestecând ciocolata ca operatori la Nestle, descindeau dimineaţa la un meci de campionat aproape fără spectatori, în sala Universităţii? Şi mai ştiţi că principala sală de sport a Timişoarei, „Constantin Jude”, n-are trasat marcajul terenului de volei? Mai jos şi în rubricile adiacente separate, despre triumful elevilor profesorului Sorin Grădinaru (în foto cu tricoul cu dedicaţie din partea unui consătean „căcovan” şi bun prieten, nimeni altul decât Dorinel Munteanu) dar şi poate despre una dintre cele mai bune dovezi a crasei ignoranţe şi incompetenţe ce domină sportul local la nivel organizatoric, logistic şi managerial, uzurpând nonşalant talentul şi truda unor potenţiali performeri.

Profesorul Sorin Grădinaru, revenit cu "U" în elita voleiului masculin, tocmai la Galaţi, unde e campion "căcovanul" său Munteanu

Şi mai ştiţi că turneele de baraj pentru promovare sunt găzduite de una dintre grupările implicate, pe baza unei licitaţii de obţinere a dreptului de organizare? Ei bine, dintre oraşele Baia Mare, Bacău, Timişoara şi Galaţi, implicate în acest weekend în duelul pentru accederea în elita Divizia A1, ultimul şi-a câştigat şansa de a juca pe teren propriu, CSU CSS fructificând avantajul, cu două victorii în primele două zile, ca şi universitarii timişoreni, cu care au promovat la braţ. Timişoara sportivă nu doar că nu a încercat să-i creeze un avantaj grupării sale, Universitatea, şi să popularizeze implicit voleiul, dar nici n-ar fi fost la o adică în măsură să găzduiască un asemenea eveniment cu 6 meciuri disputate pe parcursul a trei zile, pentru simplul motiv că sala „Constantin Jude” n-are trasat marcajul terenului de volei conform regulamentului în vigoare iar sala Universităţii, o înghesuită gazdă a echipei locale, fără locuri pentru spectatori, din complexul de clădiri al Universităţii de Vest, e suficientă cât pentru a fi omologată la nivelul ligii secunde.

Dar n-are a face… Profesorul Grădinaru şi elevii săi, cu toţii masteranzi, absolvenţi sau la rândul lor profesori, au călătorit miercuri seara cu trenul spre Galaţi şi nu se mai întorc cu coada între picioare, nici ca de la precedentul baraj de promovare, din 2010, de la Botoşani, şi nici ca Poli de pe arena Oţelului, învinsă cu 2-1, ci victorioşi dar aproape neştiuţi în triumful lor de concitadinii Timişoarei. Tot atât de neştiuţi cum s-au întors săptămânile trecute şi juniori sau junioare de la CSS Bega, campioni naţionali respectiv vicecampioane la volei…

Iar conform regulamentului de organizare al turneului de baraj, Universitatea Timişoara nu doar că a avut de plătit costul obositoarei deplasări până în celălalt colţ de ţară, plus al cazării 3 nopţi la Galaţi, dar şi cheltuielile reprezentând transportul, cazarea, masa şi indemnizaţiile arbitrilor delegaţi şi a observatorului federal, precum şi indemnizaţiile arbitrilor auxiliari, asistenţă medicală, operator tabelă de marcaj şi manipulator materiale, suportate conform înţelegerii de către echipele participante. Organizatorii turneului trebuiau să asigure asistenţa medicală, foi de arbitraj, copii de mingi şi ştergători. Şi-atunci nu era mai normal să-ţi ai adversarii drept invitaţi, pe parchetul sălii tale, iar Timişoara să mai şi beneficieze în plan financiar de banii puşi la bătaie de oaspeţi în zilele de şedere aici!?! Ba bine că nu…

Vă veţi întreba poate de ce ar fi această la prima vedere simplă promovare atât de lăudată, venind după 11 ani de surghiun în liga a doua? Ei bine, e o performanţă măreaţă pentru că s-a conturat în condiţiile pomenite în întrebările adresate în introducere şi oarecum nu ca un omagiu adus Timişoarei ci mai degrabă pentru a da peste nas unui oraş care realmente şi-a uitat o formaţie, şi tocmai în anii când i-a fost mai greu. Dar poate că unora le va tresări acum o coardă sensibilă, la amănuntul amintit în sâmbăta promovării de profesorul Grădinaru, Mister Volei în Timişoara, apropo de rezistenţa sa pe baricadele uitării: „Sunt la acest club din 1978. Când am venit la Timişoara, se numea Politehnica!” Aşadar „Poli” a fost clubul pentru care a ajuns mai întâi să joace actualul tehnician, înainte de a deveni Universitatea de azi, grupare la a cărei cârmă, ca antrenor, va împlini 20 de ani în ianuarie 2012…

Victoria de la Arad, în seria sudvestică a ligii a doua, 2010-2011: Grădinaru îşi îndrumă studenţii în time-out

Voia sorţii a făcut ca Grădinaru să repromoveze la nici două săptămâni după ce în acelaşi oraş un consătean de-al său, Dorinel Munteanu din Cacova, comuna Grădinari, judeţul Caraş Severin, zona Banat, mai nou euroregiunea RO5, adăuga celor bine peste o sută de selecţii în tricolor un titlu de campion naţional ca antrenor, dacă numele Furnicii le dă ceva furnicături unora şi altora, se ştiu ei prea bine.

De ce a fost această echipă lăsată să se zbată într-un crunt anonimat, parcă blestemată în a nu promova care-cumva, căci ar da bătăi de cap căutătorilor de finanţări – dacă există aşa ceva – sau organizatorilor şi ar îngrămădi şi mai mult „poziţiile” la „sală”, poate ştiu mai bine păstorii sportului local. Cât despre interogaţia legitimă, lansată gestionarei sălii „Constantin Jude”, Municipalitatea, şi menţinută de ceva vreme în rubrica ÎNTREBAREA ZILEI, din josul primei pagini, tocmai intuind deznodământul fericit al unei bune campanii de promovare, în ciuda tuturor dificultăţilor şi a ignoranţei vizavi de această echipă, pot repeta acum că i s-a răspuns cu un „păi vom marca terenul dacă va promova. Ce rost ar avea, câtă vreme nu se joacă volei!?”. Senzaţional. Şi turneul de promovare cui l-aţi lăsat? Galaţiului!?! Bine că pompându-se milioane de euro în alb-violeţi, titlul s-a pierdut fix la Galaţi. Pe când într-un lot de 12 voleibalişti, după cum vă spune portalul Municipalităţii, la contribuţiile financiare acordate asociaţilor din sportul local, s-a investit aproape nix…

Dar la fel cum întrebărilor altfel pertinente despre chinurile neajutorate ale voleiului local adresate de www.sporttim.ro înaintea Crăciunului unor mai suşi puşi dintre semenii noştri nu li s-a răspuns de fapt, ci au fost sistematic pasate pe un ton de la dojenitor, „păi şi voi, presa, cu de-astea veniţi!?! Mai documentaţi-vă…”, la liniştitor-împăciuitor-atotştiutor, tot aşa aşteptăm de aproape şase luni adevăratele răspunsuri şi pe alte domenii sportive. De fapt www.sporttim.ro simpatizează cu atât mai mult cu soarta Universităţii voleibalistice, echipa de băieţi, fetele fiind în aşteptare, nedesfiinţate în scripte dar faptic, exact pentru că înţelege exact cum e să fii „mic”, neînsemnat şi ignorat, ţinut la distanţă şi dus cu preşul de prefabricatorii de iluzii ieftine…

Dar vorba profesorului Sorin Grădinaru, rostită tot sâmbătă: „Momentan, cât mai putem, să ne bucurăm totuşi de această performanţă”. Într-adevăr.

P.S. CSU CSS Galaţi – „U” Timişoara 3:0 şi Ştiinţa Bacău – CSS2 UKRO Baia Mare 3:1 în meciurile ultimei zile, gălăţenii încheind cu punctaj maxim şi setaveraj 9:0, urmaţi de „U”, cu două succese şi un eşec, setaveraj 6:4, respectiv de Ştiinţa Bacău şi băimăreni.