Aş spune că un aspect sugestiv în privinţa ignoranţei totale vizavi de echipa de volei băieţi a Universităţii ţine de modul cum componenţii lotului, jucători plus antrenor, au fost nevoiţi să abordeze jocul poate decisiv pentru câştigarea seriei sud-vestice, prin februarie, la Arad. Altfel dominat de o rivalitate puternică, pe undeva chiar ridicol de ascuţită, duelul Arad – Timişoara în plan voleibalistic a fost unul purtat exclusiv de jucătorii şi antrenorul lor, fără vreun sprijin, pe terenul inamic de pe malul Mureşului. Ca echipa nimănui. De parcă n-ar fi reprezentat Timişoara în războiul musai a fi câştigat cu Aradul… Nici ţipenie de susţinător, fie el conducător, fie fan. Universitarii au plecat spre Arad în dimineaţa de duminică a jocului, ei de ei, din ceaţa de pe malul Begăi, dintr-o parcare, îngrămădindu-se la înălţimile lor nu în limuzine ca ale starurilor, ci în maşini răzând asfaltul cu „fundul”, şi având totuşi bunăvoinţa să mai găsească în puţinul loc disponibil şi un colţ pentru corespondentul www.sporttim.ro. A, şi un amănunt: la Arad a fost 3-0 pentru Universitatea. Sic!
Universitarii s-au apărat bine la Arad!
„CSU Galaţi s-a prezentat la acest baraj cam în situaţia noastră, sperând la promovare după zece ani de liga a doua. Unsprezece în cazul nostru. Galaţiul a căzut după noi, în 2001, dar cel puţin acum, din ce am aflat aici, pe plan local există un curent foarte favorabil lor, să fie susţinuţi în momentul promovării. Ceea ce nu este din păcate valabil pentru Timişoara, această echipă fiind derizoriu sprijinită”, a trasat Grădinaru paralelele inegale.
Într-adevăr, Universitatea retrograda în anul 2000, după doar două sezoane pe prima scenă, reuşite în urma unei alte promovări, în 1998. Voleiul timişorean a supravieţuit vreme de 5 ani în Superliga reunind numai opt cluburi, din 1992 până în ´97, când avea să naufragieze, pe-atunci doar pentru un an. Nimeni n-ar fi bănuit la vremea picajului din 1997 şi nici în 2000 că Timişoara va ajunge să sângereze 11 ani în liga a doua.
Şi ar mai putea sângera şi pe mai departe, ca un fapt absolut revoltător, dacă promovarea obţinută pe alte parchete decât cel nemarcat din sala „Constantin Jude” ar putea fi anihilată de marasmul financiar ce înconjoară această nesprijinită garnitură. După cum a specificat Grădinaru, sunt şanse ca, din lipsă de fonduri, Universitatea să se înscrie tot în A2, acolo, cu Teo din Râmnicu Vâlcea.
Dar poate că în 2011, la masa întinsă a promovării, se vor regăsi şi ariviştii de ocazie, simpatizanţii de vreme bună, de la „conducători” până la oarece fani. La plăcinte înainte! Ura, să-i încurajăm. Atât de tipic.
