Una dintre pildele de continuitate şi statornicie în sporturile de echipă din România ca prezenţă mai multe sezoane la rând la cârma aceleiaşi formaţii de club tocmai a avut cântecul de lebădă, Arcada TV anunţând prin intermediul unui interviu cu antrenorul de 43 de ani Sergiu Stancu, din 2019 cu succes la prim-divizionara masculină gălăţeană, despărţirea selecţionerului din 2021 al naţionalei României – reajunsă cu acesta la „Europene” în 2023 şi tot după decenii şi la „Mondial” în 2025, de vicecampioana la zi de la Dunăre.
Sergiu Stancu / foto: Arcada Galaţi
Care a reintrat în această primăvară în finala la titlu a Diviziei A1 după ce ca o excepţie cu Stancu pe banca tehnică nu pătrundea în martie anul trecut după eliminarea chiar din sferturi de către SCM Zalău cu 3:1 în Sălaj şi 3:2 la Galaţi, moldavii fiind nevoiţi ulterior a se mulţumi doar cu locul 5 în elită la finele ediţiei 2024-25, cea mai joasă clasare a roş-albilor estici în cele 7 campanii cu selecţionerul naţional antrenor al dunărenilor.
Cel mai adesea în schimb laureaţi ai Diviziei A1 în chiar cinci rânduri fără întrerupere cu începere din 2019, an în care-i prelua din mers în stagiunea 2018-19 şi-i ghida spre coroniţă, iar la un pas de readjudecarea trofeului în campionat a fost CS Arcada şi luna trecută în ultimul act la titlu în sistemul „trei victorii din 5 partide” cu CS Dinamo Bucureşti.
Care a tranşat la limită în capitală disputa decisivă din seara de 15 mai, cu 3:2, pe seturi 25:19 25:20 19:25 17:25 15:13, acelaşi rezultat de 3-2 favorabil dinamoviştilor fiind şi la numărul victoriilor în finala naţională care pe care.
Arcada, care încheia cele 20 de etape ale sezonului regulat cu 11 cluburi pe locul 2 cu 49 de puncte după CSA Steaua, cu 52, dar înaintea lui SCM Zalău şi a dinamoviştilor – cu câte 42, începea cu bine „turnirul” final chiar în Bucureşti la 4 mai, victorioasă cu 1:3, o seară mai apoi Dinamo revanşându-se la limită tot în capitală, 3:2 şi egalând astfel scorul victoriilor în cursa pentru titlu, al cărei prim-plan era luat apoi din nou şi la Dunăre de Arcada, „în oglindă” cu 3:2 la 11 mai, alte 24 de ore aducând din nou revanşa celor de pe Dâmboviţa, însă prima categorică, 0:3.
Iar trei seri mai apoi, dispunând la limită de elevii lui Sergiu Stancu, Dinamo îşi apăra laurii adjudecaţi în 2025 prin a fi câştigat „scurt” atunci primele 3 întâlniri ale finalei la titlu de anul trecut cu CSM Corona Braşov – cea care le lua în 2024 trofeul în finala directă cvintuplilor laureaţi din sudul Moldovei.
Vicecampioni ai României de la Dunăre despărţiţi acum după 4 săptămâni – dar şi cu nici 3 luni înaintea „Europenelor” ţinute şi la Cluj – de cel care le-a fost unora dintre aceştia şi selecţioner naţional, de succes prin prisma readucerii reprezentativei FRV pe când şi Arcada era laureată naţională în turneul final al Campionatului European inter-ţări din 2023 şi chiar calificarea acesteia în sferturile de finală.
Într-un spectaculos salt pe locul 7 la nivel continental de la clasarea pe poziţia 21 în 2019 la revenirea atunci a României în turneul final european după o absenţă de nu mai puţin de 24 de ani şi 11 ediţii consecutive.
Ascensiunea din 2023 fiind semnată şi cu elevi ai lui Stancu de la echipa gălăţeană de club în lotul naţional, Marian Bala şi Andrei Butnaru, tot câte 2 voleibalişti fiind convocaţi atunci şi de la dinamovişti, Bartha şi Bălean, respectiv de la stelişti Peţa şi Dumitru iar de la craioveni Diaconescu şi Călin precum şi Kosinski şi Constantin de la rapidişti, Lupu fiind chemat de la braşoveni iar Aciobăniţei, Chiţigoi şi Raţă de la grupări poloneze diferite.
„Europenele” pe post de rampă a revenirii şi pe scena mondială cu primul prilej al turneului final din septembrie 2025, întâiul cu 32 de naţionale participante, „prezent” din partea României cu Stancu selecţioner după 10 absenţe succesive încă din 1982, cu 43 de ani înainte, când „tricolorii” alunecau atunci şi mai mult la nivel global, pe locul 15 în Argentina.
La vremea respectivă, după 2 ani de la unica medalie olimpică obţinută de voleibalişti la Moscova, pe locul 3, aducând a recul în raport cu cvartetul în succesiune al clasărilor pe podium la „Mondiale” între 1956 şi 1966, de două ori pe treapta secundă şi tot de două ori pe cea de-a treia.
Palmaresul „tricolor” fiind semnificativ şi la „Europene” odată titlul continental adjudecat acasă în 1963 după clasări consecutive pe locul 2, altele ulterior pe 3 în 1971 şi 1977.
Încât, la trecutul glorios, Stancu şi elevii săi inclusiv de la echipa gălăţeană de club – campioană a ţării inclusiv până în 2024, au indus un dram de respectabilitate voleiului masculin intern, sfertfinalist continental aşadar acum nici 3 ani şi reajuns la „Mondiale” în urmă cu 9 luni, în Filipine.
Unde rezultatele n-aveau cum a fi pozitive la reintrarea în scenă, încât România a smuls un singur set în cele 3 eşecuri şi s-a aliniat astfel cu China între învinsele care măcar s-au ales totuşi cu unul adjudecat din totalul celor 7 pierzătoare pe linie, Algeria şi Chile necâştigând chiar nici unul, doar câte două seturi în seriile preliminare pentru Columbia, Coreea de Sud şi Libia.
Dar România a fost totuşi acolo, prefaţând găzduirea la Cluj a unor meciuri din turneul final european din 9-26 septembrie 2026, la intrarea în toamnă, când organizarea a fost dată nu doar pe mâna vecinilor bulgari, a Finlandei şi a vicecampioanei din 2023 Italia, învinsă atunci în ultimul act de Polonia cea la al doilea trofeu, ci şi Federaţiei Române de Volei.
Aducând după 63 de ani „Europenele” în ţara noastră, această a XXXIV-a ediţie continentală reunind 24 de naţionale dintre care Elveţia, Franţa, Germania, Letonia şi Turcia vor concura cu „tricolorii” în Grupa D sextet de la Cluj, cu vedere spre optimile de finală, la dispoziţia primelor 4 clasate în fiecare serie.
În anticiparea găzduirii „Europenelor” în cadrul cărora românii vor avea de apărat notabilul loc 7 „tricolorii” cu Stancu selecţioner fiind implicaţi şi astăzi în întrecerea European League, de la ora 19 primind la Mioveni naţionala Azerbaidjanului iar jocul fiind transmis în direct de TVR Sport.
Sergiu Stancu concentrându-şi astfel atenţia, după readucerea lui Arcada în finala naţională, pe pasul următor celor ale revenirii României la „Europene” şi „Mondial”, şi anume al apărării poziţiei smulse în 2023 în Bulgaria cu ocazia prezenţei la Cluj în premieră în succesiune la turneul final continental după aproape 40 de ani, de la ediţiile din 1987 şi 1989, de-astă dată chiar acasă.
Fără a uita şi reuşita drept rod al insistenţei celor de la Arcada de a pătrunde în cele din urmă în faza grupelor CEV Men Champions League în ediţia 2023-24, smulgînd chiar două succese cu 3:2 la Galaţi, în decembrie lui Lvi Praga iar în ianuarie 2024 lui Cucine Civitanova, ceea ce nu i-a îndepărtat pe dunăreni de ultimul loc în serie, 4, dar totuşi a lăsat în urmă marcajul unui cap de pod într-o Ligă a Campionilor ca impenetrabilă de către exponentele Diviziei A1 după faza preliminară, cu menţiunea că Sir Sicoma Monini Perugia şi-a apărat laurii de la un an la altul în întrecerea supremă, preluaţi după triumful lui Itas Trentino în acea campanie 2023-24.
Iar dacă grupele Ligii Campionilor au fost un pod prea îndepărtat pentru cvintupla laureată internă gălăţeană cu acea unică participare în 2023-24 pentru o clasare codaşă, în schimb CSM Arcada Galaţi compensa încă din decembrie 2020 în competiţia numărul 2 a Europei, CEV Cup, altădată cu dinamoviştii triumfători în 1977, dunărenii jucând sferturile de finală cu Dinamo Moscova, la fel şi în campania 2021-22 cu polonezii din Belchatow, fără însă a mai intra în sferturi şi în 2024 din play-off-ul cu cei din Piacenza. Eliminarea în 2025 venind din 16-imi în faţa lui Itas Trentino, care va să zică selecţionerul naţional dând consistenţă izbânzilor interne cu Arcada şi prin traseele europene inter-cluburi de lungimi rezonabile pentru posibilităţile reale ale unei aşezări postindustriale.
Din 2021 la cârma naţionalei, Stancu pregătind acum încă un parcurs continental inter-ţări precum în 2023 şi aşadar peste posibilităţi şi acesta în raport cu realităţile factuale obiective de la fileul intern.
