Suficiente sunt întrecerile interne de alergare pe şosea cu semnificative hibe organizatorice, asta cel puţin în Timişoara, dintre milenialele „răsărite precum ciupercile după ploaie” nu în spiritul pur şi autentic al slujirii atletismului veritabil, ci în special din tacite interese material-financiare şi de „glorie sportivă” cu viziune îngustă pe termen scurt, unele dintre aceste curse fiind ţinute din frumuşei bani publici tocaţi astfel anapoda fără eficienţă în slujba sportului, ci a mercantilizării sale, iregularităţi extrem, extrem de grave pentru sănătatea organică a disciplinei în speţă având loc sâmbătă la ediţia din acest an a Crosului Loteriei Române din capitala Banatului, dezvăluind ce-i mai periculos cu putinţă pentru integritatea şi credibilitatea viitoare a fenomenului, şi anume inducerea tinerelor generaţii cărora le sunt adresate asemenea concursuri într-un climat de înşelăciune-n absolut ce n-are deloc de-a face cu valorile de căpătâi ale unei ramuri vădit periclitate în Carpaţi pe fondul alterării, denaturării, degenerării şi ignorării conceptelor sale de bază. Raymond Ioan Gulyas, locul 5 în trecut pentru România la „Europene” şi-n general o competenţă în atletismul din „ciocul vestic”, investitor în domeniu ca preşedinte şi antrenor al unui club privat, CS Athletics, plămân viu al creşterii principiale, etice şi în deplină moralitate a atletului de mâine, a reacţionat firesc şi-n cunoştinţă de cauză la cele pe bună dreptate constatate la faţa locului pe pielea junioarelor şi tinerei aliniate la start de către gruparea sa, oferind Sporttim o declaraţie, cu tot cu o stipulare explicită din regulament, publicate ceva mai jos, la care cotidianul completează că dacă preşedinta F.R. Atletism, Anişoara Cuşmir-Stanciu, nu trece peste temerile ca nu care cumva să tulbure apele şi nu începe a tăia radical în carne vie, în condiţiile în care, cel puţin în atletismul din Timiş lucrurile clar tind a se degrada pe fondul unor anumite atitudini şi abordări cu A.J.A.T. în centrul atenţiei, atunci atletismul autohton care oricum moare cu zile e irevocabil compromis în forma sa ştiută de iubitorii săi reali.
Fenomenul atletic intern este făţiş periclitat în extrem la rădăcina sa din moment ce grave derapaje de la spiritul de fair-play şi sportivitate sunt tacit încuviinţate sau chiar direct insuflate de către îndrumători ai noilor generaţii, într-o totală discrepanţă cu ceea ce-ar presupune şlefuirea adolescenţilor atraşi spre atletism, cele petrecute la Crosul Loteriei Române demascând cât de periculos a degenerat climatul întrecerilor, pe fondul unei mentalităţi înfricoşător de lipsită de etică sportivă, principii, scrupule, moralitate, conştiinţă spirituală, valori autentice, dar având de-a face cu corupţia endemică din societate, dezgustător manifestată în detrimentul dezvoltării sănătoase a atletismului autohton de mâine.
Iar timpul le va dovedi chiar pe toate, ca un fidel barometru, în privinţa „roadelor” relelor însămânţări efectuate cu iresponsabilitate şi inconştienţă de către unii în defavoarea viitorului pe termen mediu-lung al aspiranţilor la mărire de azi, căci aşa cum îi creşti, aşa îi vei şi avea, minciuna având în mod cert picioare scurte la ora „luării la bani mărunţi” doar acolo unde chiar contează, pe scena internaţională, acolo unde atletismul mioritic e invariabil descoperit, sau eventual „performant” doar prin prisma îngustă şi lipsită de viziune, înţelegere şi cunoaşterea în profunzime a problemei de către simpli, puerili, duşi de val, ignoranţi, superficiali sau chiar impostori.
Desigur, aceia dintre participanţi care nu şi-au pus nici cele mai mici probleme de conştiinţă pe marginea relelor practici de la un banal concurs atletic juvenil, dar nu tocmai chiar atât de banal în estimarea respectivilor prin prisma premiilor pecuniare ale banului care perverteşte şi corupe-n absolut, dar şi-a efemerei „glorii sportive”, în detrimentul spiritului real al sportului, nu le-ar fi exersat mental dacă organizatorii ar fi asigurat un cadru regulamentar în spiritul stipulărilor explicite în acest sens, însă din moment ce la Crosul Loteriei Române a existat un veritabil lanţ al slăbiciunilor, a existat şi terenul fertil pentru aplicarea practică şi faptică a unor mentalităţi ce erodează fibra cea mai lăuntrică a sportului.
Cei de la Loteria Română au lăsat ediţia 2023 a Crosului, în pofida faptului c-a fost vorba şi de-o licitaţie, pe mâini ieftine care-au dat rateuri în ceea ce priveşte cronometrarea cu cip, respectiv în ceea ce priveşte supravegherea traseului în seama unor localnici cu altfel de rateuri, organizatorii neîngrijindu-se nici de capacitarea Poliţiei pentru intrarea reală în rol precum la astfel de aşa-zise evenimente, iar Loteria Română a creat astfel premizele săvârşirii unor iregularităţi de către protagonişti sau apariţiei unor erori cu repercusiuni asupra validităţii rezultatelor, toate conturându-se în cele din urmă drept un vot de blam pentru promotori.
Iar cel mai grav este că într-un astfel de climat care n-are de-a face nici pe departe cu spiritul real al unor asemenea întreceri, cu totul altul peste hotare, sunt induşi a participa aspiranţii la atletismul de mâine, cărora li se face astfel cel mai mare deserviciu cu putinţă, efectele fiind incalculabile de către cei care pur şi simplu chiar n-au cum să deducă, perceapă şi înţeleagă, prea limitaţi fiind în planul conştiinţei spirituale. N-ai ce să le ceri.
Mingea este în terenul Loteriei Române, în sensul de a aplica regulamentul competiţiei, explicit stipulat şi care menţionează descalificarea, dar mai mult şi mai mult pe pista Federaţiei Române de Atletism, pentru că desacralizarea naturii sportului în forma sa exacerbată sâmbătă cu atât mai grav la o competiţie tinerească tinde oarecum a se generaliza când vine vorba cel puţin în Timişoara despre concursuri similare, haos de la A la Z uneori şi pe bani publici, cu abordări după ureche din gama „merge şi-aşa”, absolut incompatibile spiritului acestei ramuri şi decredibilzând în formă continuată fenomenul, ştirbindu-i totodată irevocabil integritatea, atât de preţioasă.
E ceva chiar foarte grav ce se întâmplă în atletismul timişean păstorit de AJA, iar la FRA se cam ştiu apucăturile, ba chiar şi prin fenomenul intern în general, tolerate fiind însă în cel mai tipic spirit carpatin, prin întoarcerea privirilor şi astuparea urechilor, mai nimeni nesesizându-se cu-adevărat. Iar consecinţele pasivităţii sunt şi pe măsura aspectelor agravante de la Crosul Loteriei Române ca exemplificare a tendinţelor, Raymond Ioan Gulyas sesizând iregularităţile prin prisma nu atât a participantului ca antrenor-preşedinte de club direct lezat de cele petrecute sâmbătă în centrul Timişoarei, ci a fostului atlet cu sufletul chiar în totalitate pentru binele şi sănătatea organică reală a fenomenului în ansamblu şi în întregul său, şi nu din ambiţiile mici-mărunte, vanitatea şi meschinele orgolii trufaş copilăreşti ale unor duşi de valul pseudo-„gloriei sportive”.
Iată-i cele explicate pentru Sporttim.
„Astăzi am avut parte de cea mai mare dezamăgire din cariera mea de antrenor, la Crosul Loteriei Române, organizat la Timişoara aşa cum a fost organizat. Două starturi, unul pentru copiii de 11-13 e şi persoanele cu dizabilităţi, altul pentru cei de 14-18 ani şi mai mari, pe categorii de vârstă. La primul start, copiii au plecat pe traseu din Piaţa Libertăţii, pe strada Lucian Blaga, Bulevardul Vasile Pârvan, pasajul Michelangelo, până la sensul giratoriu de pe Bulevardul Corneliu Coposu cu Johann Heinrich Pestalozzi şi întoarcerea pe acelaşi traseu, doar că primii concurenţi nu au luat-o pe drumul de întoarcere ci, la Podul Michelangelo, au traversat spre Parcul Copiilor, iar de-acolo doar ei ştiu pe unde-au ajuns la finiş… Ceilalţi copii au luat-o prin pasaj, pe traseul din regulament, şi-au terminat cursa pe locuri mult mai în spate decât cei care nu l-au respectat alergând cu câteva sute de metri mai puţin, asta şi la fete, şi la băieţi. Problemele au început să apară la clasamente, atunci când acei copii şi persoane care nu au respectat traseul, scurtându-l, au fost premiaţi, iar cei ce au alergat corect pe traseul complet, normal că nu au putut înregistra aceiaşi timpi, timpii lor fiind cei fireşti, dat fiind că au alergat traseul complet, anunţat a fi de 4,7 kilometri. Până la urmă s-a luat legătura cu organizatorii, care mă trimiteau în toate direcţiile să rezolvăm această problemă, aşa încât, la urma urmelor, trebuia să decidem noi, antrenorii, profesorii, ce este de făcut. Antrenorii copiilor care au urcat pe podium, şi anume de la Deta, profesorul Eugen Iovan, şi cei de la Giroc, profesorii Staicu, Oana şi Sorin – fiind doar copiii lor pe podium, li s-a părut normal să fie premiaţi, declarând că sportivii lor sunt cei mai buni. Neavând ce să mai fac iar organizatorii ridicând din umeri, am spus că voi întocmi o reclamaţie de nerespectarea regulamentului, săptămâna ce urmează, direct către Protecţia Consumatorului şi Loteria Română. Surprins am rămas şi atunci când, la premierea seniorilor, pentru locul 2, obţinut de sportiva CS Athletics, Cristina Daniela Bălan, ea nu a fost chemată pe podium deoarece nu apare la rezultate, la care am mers să vedem din nou care e problema, cei de la cronometraj recunoscând că a fost într-adevăr o problemă de cip, ceva eroare. S-au verificat filmările şi au ajuns la concluzia că sportiva a alergat şi a terminat pe poziţia a doua, dar atât, celelalte fete luându-şi premiul, pe când Bălan a rămas pe dinafară. Următoarea premiere, cea a junioarelor, dar o aceeaşi problemă, locul 2, tot o sportivă de la mine, neapărând nici ea pe rezultate, şi o aceeaşi poveste, tot fără succes. La categoria aceasta, locurile 1, 2 şi 3 toate de clubul nostru, CS Athletics, doar că lipsea o fată din clasament, în mod real primele 4 fiind de la CS Athletics, doar că ocupanta locului 2 tot cu o eroare de cip. După încercarea de a opri premierea sau de a o decala, pentru remedierea clasamentului, fiind trimis din stânga în dreapta, am renunţat şi am plecat, oamenii din organizare fiind clar depăşiţi de situaţie. Marea mea dezamăgire a fost când sportivii au urcat pe podium, ştiind că nu este locul lor acolo şi ştiind că nu au încheiat pe poziţia acordată, dar pur şi simplu nici că le-ar fi păsat, iar antrenorii şi profesorii lor, la fel. Este oripilant ceea ce s-a întâmplat, atât pentru integritatea şi credibilitatea întrecerii şi a atletismului în general, cât şi pentru modul cum ne educăm sportivii din noile generaţii, dezgustat fiind de-a dreptul de modul cum putem noi, oamenii, să recurgem la aşa ceva când e vorba de simple întreceri ale copiilor, să fie încuviinţat propriu-zis trişatul, să fie încurajat furtul şi pur şi simplu să ne minţim pe noi înşine, că ar fi ajuns pe locul 2, când de fapt a ajuns pe trei, sau că a câştigat, dar n-a luat-o de fapt pe traseul regulamentar, indicat de organizatori, ci l-a scurtat. Nu poate exista aşa ceva decât la noi! Afară, exclus! Acest paragraf din regulament nu s-a respectat, iar cei despre care aminteam, şi care chiar cred că încurajează sportul şi sportivii, o fac în cel mai greşit mod cu putinţă, cu motto-ul <câştigă cu orice preţ>”.
