„Ne-ntrebăm şi noi…” în rubrica având acelaşi nume din pagina de deschidere a Sporttim. După ce am numărat până la 5 şi-am considerat c-ar fi de-ajuns pentru a fi semnalat ceea ce-a devenit deja un alt prost obicei.
În Timişoara anului 2023, bineînţeles „tolerantă” şi fără doar şi poate „capitală culturală”, şi anume acela de a fi avertizaţi sonor pietonii care-şi văd cât se poate de legitim şi regulamentar de mersul pe trotuar fără a încurca pe nimeni, „claxonaţi” fiind pe trotuare fără piste de biciclete de către „deplasaţi” pe două roţi, din şa şi considerând că li se cuvine a le fi eliberată calea.
Crez cât se poate de eronat.
Căci trotuarul este destinat mersului pe jos, iar pietonul măcar acolo să rămână cât de cât suveran, pe porţiunile de trotuar încă neinvadate de pistele de biciclete, căci în rest, destule sunt cele căzute pradă invaziei pneurilor, fie cele ale autovehiculelor parcate, fie cu marcajele „velo”.
Însă unii „deplasaţi” pe două roţi fără motor, „zmei ai trotuarelor” cu sau fără pistă de biciclete, au senzaţia că i-ar proteja pe pietoni şi că le-ar „face un bine” prin a-i „avertiza” sonor că se-apropie, un fel de „deschide-mi calea prin a te da la o parte”.
Există deja un dosar deschis în acest caz pe cale de extindere în Timişoara, subsemnatul numărând deja până la 5 situaţiile în care persoane din şaua bicicletei au lansat pe seama unor pietoni semnale sonore de apropiere pe trotuarul fără pistă „velo”, din gama „fă-mi loc, îţi vin din spate”.
Iar această sesizare este semnată de către un „veteran” al pedalatului urban. Întinat de către aceşti comozi şi leneşi din şezut care-şi arogă privilegiul necuvenit şi pe nedrept, neregulamentar, de a-i „claxona” pe pietonii aflaţi pe trotuare fără pistă de biciclete.
Dacă prostul obicei este pe cale de evidentă răspândire, cazurile sărind în ochi iar „claxoanele” fiind suficient de insistente, tinzând spre un anumit grad de agresivitate, atunci n-ar fi oare cazul să se sesizese cumva şi Poliţia Locală!?
Ce păzeşte!? N-are ochi să vadă şi urechi să audă? Sau nu poate fi „pe fază” pentru simplul motiv că nu-i la datorie? Prinsă fiind în ofsaid.
Dar acest flagel, al „claxonării” pietonilor pe trotuare fără piste de biciclete de către comozi în şa care consideră eronat că li se cuvine a le fi deschisă calea, este în plin având pionieresc în Timişoara.
Şi nu este normal, cel în şa fiind obligat să conştientizeze că ar trebui în asemenea cazuri să se dea jos de pe bicicletă iar astfel să depăşească pietonul, trecând în mers pe lângă acesta, dacă tot ţine să-i „ia faţa”, ori să rămână răbdător în şa la o viteză de rulare nu mai mare decât cea a pasului pietonului, în urma sa, până găseşte un moment potrivit pentru a-l depăşi fără o cât de mică periclitare reciprocă.
Loc fiind suficient pentru toţi sub soare.
Doar că respectivii „zmei” trebuie sensibilizaţi în a conştientiza aspectul, pentru că nivelul de educaţie, gradul de civilizaţie, conştiinţa spirituală şi la urma urmelor, după toate cele, bunul simţ şi „cei 7 ani de-acasă” nu le permit a accesa asemenea trăiri, iar aici ar interveni rolul angajaţilor „la stat” în Poliţia Locală, să facă un mic bine.
Cei care-i „claxonează” din şa pe pietonii la pas pe trotuare fără pistă de biciclete fac un deserviciu imaginii celor care se deplasează pe două roţi, şi n-ar fi singurii care induc un prost renume „breslei”, dar sunt pe cale de… dezvoltare, flagel ce-ar trebui stopat din faşă.
Practica este deja curentă pe destule trotuare ale Timişoarei iar respectivii ar trebui cumva… temporizaţi, nu de alta dar răbdarea-i o virtute şi… „Grăbeşte-te încet!”
Cel mai deranjant aspect al deficitului de toleranţă fiind crezul încetăţenit al acestui „cerc al inelelor” pe cale de expansiune că i s-ar cuveni „din scurt” dreptul de trecere, cu imaginaţia bogată că ar face chiar un nespus bine pietonilor prin a-i avertiza sonor.
Când de fapt e vorba despre un soi de subtilă agresiune a celui care-şi arogă drepturi necuvenite în raport cu un semen văzându-şi firesc şi normal, dar şi regulamentar, de… mersul pe jos.
Căci se ştie din legislaţia rutieră, „claxonatul interzis”.
Unul scurt pe adresa Poliţiei Locale, să caşte mai bine ochii şi să-şi destupe urechile.
