Cel mai mare vot de blam pentru sportul timişorean este continuarea tratamentului la rece aplicat voleiului său divizionar, subfinanţat şi ignorat, iar în preziua primei deplasări stagionale a Universităţii la Câmpia Turzii, pentru un joc din liga a doua, seria vestică, Sporttim lansează o campanie de sensibilizare în privinţa faptului că „studenţii” ar fi trebuit de fapt să redebuteze mâine în elita masculină Divizia A1, într-o deplasare la Dinamo Romprest Bucureşti, conform promovării adjudecate pe merit pe teren dar incompatibilă cu nivelul scăzutei susţineri a echipei. Cât despre fete, situaţia este mult mai dramatică, Timişoara nemaiavând măcar o secund-divizionară deja în al 4-lea sezon la rând, deşi CSM Lugoj e capabilă să devină vicecampioană balcanică iar Caransebeşul are trupă de liga a doua. Explicaţiile, în continuare…
Aşadar într-un acelaşi oraş în care în vara lui 2012 şi mai apoi s-au alocat substanţiale fonduri pentru încropirea unei grupări fotbalistice secund-divizionare prin deturnarea promovării Recaşului în B2, „proiectul” de pe „Dan Păltinişanu” ajungând vinerea trecută să joace acasă în Liga 1 cu vreo 750 de spectatori în tribună, nu s-au găsit însă resurse în momentul unei pe drept obţinute şi meritorii reveniri a voleibaliştilor în primăvara acestui an în elita A1, chit că la fileu ar fi nevoie de susţinerea unui lot de doar 12 sportivi, cu contracte mai mici decât în fotbal.
Acest contrast paradoxal infirmă ideea trâmbiţată în privinţa susţinerii performanţei şi aduce mai mult a favoritisme interesate, combinate cu neglijenţă.
Drept urmare, elita voleibalistică masculină A1 demarează în acest week-end într-un număr impar de cluburi, şi tocmai fără Timişoara la start, a cărei Universitatea este obligată să o ia de la capăt pe drumurile spre Câmpia Turzii, Dej, Cluj, Târgu Mureş, Oradea, Arad, Caransebeş şi Râmnicu Vâlcea, într-un A2 Vest de care cu siguranţă i s-a acrit. E drept, cheltuielile ar fi fost mai mari în A1, cu deplasări „mamut” la Constanţa, Galaţi, Piatra Neamţ şi Bucureşti, chiar două, plus până la Craiova dar şi în nord-vestul ţării, la Baia Mare, Cluj, Dej, Şimleu Silvaniei şi Zalău, însă Timişoara sportivă şi-ar fi putut spăla cu această ocazie păcatele în faţa unui sextet lăsat să se chinuie fără sorţi de izbândă la ora altei meritorii promovări în elită, cea din 2011.
CS Universitatea, în continuare tot în liga a doua, şi deci în sala "Universităţii", deşi la finele sezonului trecut promova în elită, eşalon pentru care nu s-au găsit însă bani
Elocventă în privinţa ineficienţei sprijinului oferit cu pipeta pe-atunci prim-divizionarei a fost remarca antrenorului ce a păstrat vie flacăra voleiului masculin pe Bega în ultimele două decenii, profesorul Sorin Grădinaru, care ofta la retrogradarea din primăvara lui 2012 că degeaba fondurile alocate de administraţia judeţeană au putut fi virate tocmai abia la încheierea sezonului, şi capac la toate cu obligativitatea de a fi valorificate într-o marjă în vădit contratimp cu nevoile specifice ciclurilor competiţionale, dacă nu s-a avut parte de ele pe când pe băieţii de la fileu îi ardea buza mai tare şi se pregăteau de startul sezonului la un fileu adus de-acasă de profesor. Timişoara, şi cu banii risipiţi anapoda, şi fără echipă în A1, promovată cu greu dar nesusţinută când era cazul, ci în termenii încorsetărilor birocratice, şi oricum doar cu „grăunţe” ale subzistenţei.
Profesorului Grădinaru, după ani şi ani de bătut la uşi în căutare de sponsori, nestimulaţi de legislaţie să susţină sportul, i s-a umplut paharul de ceea ce pe bună dreptate putea fi perceput ca alunecând spre milogeală, şi nu era oricum atribuţia antrenorului să aibă în cârcă şi generarea de fonduri la secţia de volei, cât despre alocaţiile din contribuţii financiare bugetare, povestea e veche şi are de-a face cu „partea leului”…
Soarta voleiului masculin local este cu atât mai tristă cu cât la CSŞ Bega Timişoara există o „pepinieră” care a cucerit şi aurul naţional la categoria Speranţe, în 2011, respectiv argintul la Cadeţi, în acest an, fiind vorba aşadar de tineri care ar avea nevoie de un cadru prielnic pentru trecerea de la sistemul juvenil la cel divizionar, iar un prim pas s-a făcut, Robert Vîrlan, Lucian Bădiceanu şi gemenii Roşu fiind cooptaţi din acest sezon în lotul secund-divizionarei Universitatea, ca o dovadă în plus că o potenţială nouă echipă chiar ar merita mai multă susţinere.
Cât despre fete, problema a fost simplificată încă din 2010, când CS Universitatea era trasă pe dreapta, fără a mai continua în seria vestică a ligii secunde şi fără a se mai reînscrie în competiţie, acum pentru al patrulea sezon la rând, în vreme ce C.S. Banatul Caransebeş s-a adăugat încă de anul trecut în A2 Vest unicei grupări divizionare din această parte de ţară, CSM Lugoj, aflată acum la debutul celei de-a patra campanii în elita A1.
De ce şi la Baia Mare, Satu Mare, Cluj, Târgu Mureş, Oradea şi Râmnicu Vâlcea se poate ţine o echipă feminină măcar în liga secundă iar la Timişoara nu, care îşi înalţă formaţiile juvenile de la CSŞ Bega până chiar şi la nivelul turneelor finale naţionale, este foarte greu de înţeles, mai ales în condiţiile în care, cazul profesoarei Cerasela Şerban, fostă ridicătoare a Universităţii şi actualmente la cârma catedrei de volei a Clubului Sportiv Şcolar, sunt şi antrenori şi tinere jucătoare dornice să evolueze între senioare pentru culorile locale.
Dar, ca şi în cazul băieţilor, nu sportivii şi antrenorii trebuie să şi aducă bani de-acasă sau să alerge după sponsorizări pentru nişte altfel normale prezenţe în A1, măcar A2…
* Campania noastră va continua pe parcursul întregului sezon, ca o aducere aminte a jenantei situaţii. Poate cei în măsură chiar se simt, deşi ne îndoim.
