Eu unul n-am întâlnit în noul deceniu. O revelaţie absolută, francheţea cu punctul pe i a editorialistului bucureştean Răzvan Ioan Boanchiş.
Penelul său desăvârşit, la perfecţiune ascuţit, şfichiuindu-i pe bună dreptate pe cei pe care-i asociază cât se poate de veridic „numărătorilor de cornere” – ziariştii sportivi demascaţi şi deconspiraţi în fel şi chip de către editorialistul bucureştean în adevărata lor lumină, a adus marţi vorba pentru a câta oară în paginile cotidianului national.ro despre regretu-i de a-şi fi suflecat mâneca în aşa-zisa „campanie de vaccinare”.
De astă dată însă, în editorialul cu titlul „Statul Român s-a vaccinat la chiuvetă cu 10 milioane de doze”, absolut delicios şi accesibil aici, spunând-o pe-a dreaptă prin a admite ceea ce niciun român n-a fost capabil a recunoaşte.
În legătură cu egoismul exacerbat în aşa-zisa „campanie de vaccinare”, ocazie cu care-au căzut măştile atâtora, „caractere” şi caractere.
Dar cum a pus acum problema Răzvan Ioan Boanchiş cu şi mai mare onestitate, transparenţă şi luciditate? Astfel.
<Să ne înţelegem, eu m-am vaccinat de două ori. De ce? Aş fi tentat să scriu că „de prost”. E mai rău. De egoist. Am crezut că scap mai repede. Cei care ne-au povestit că scăpăm au nişte datorii faţă de Statul Român.>
Aşadar nu „de prost” şi-a suflecat mâneca, ba mai rău, „de egoist”, crezând că scapă „mai repede”, cât mai iute spre următoarea şi-următoarea cură de adrenalină a distraţilor hedonişti astfel deveniţi în superficiala lor existenţă.
Iar adevărul este eliberator, ceea ce editorialistul ştie pesemne prea bine.
Egoismul atâtor şi-atâtor români a fost într-adevăr absolut feroce şi de-a dreptul inuman în pLandemia „sperietoare” Stupid-19, test de caracter pe pielea unor mase „îmbotniţate”, căzut lamentabil cu Buf! în falimentul moral al unei societăţi cârpă, mereu fuguţa-fuguţa înspre alte aşa-zise… „teste” care n-aveau de fapt absolut nimic de-a face cu vreo testare în sine şi, oricum, nici cea mai mică relevanţă, o cât se poate de falsă pistă ascunzând strict şi doar masive achiziţii publice, ulterior fuguţa-fuguţa spre aşa-zisa „vaccinare” ce n-avea de fapt absolut nimic de-a face cu o vaccinare în sine.
Aspect în privinţa căruia editorialistul bucureştean rămâne într-o extrem de mare eroare, cum că s-ar fi „vaccinat”, când de fapt n-a fost câtuşi de puţin vorba despre un vaccin propriu-zis, absolut deloc şi nici pe departe, utilizarea acestor cuvinte, vaccin, vaccinare, fiind care va să zică totalmente greşită, inadecvată şi fără rost, absolut ruptă de realitate şi adevăr, un nonsens.
Dar editorialistul bucureştean Boanchiş s-a detaşat oricum nespus de marea masă amorfă prin a admite public ceva greu de recunoscut, egoismul, mai ales într-o naţie obsedată de „imagine” şi de „a da bine”, preferând mai degrabă a se lăsa picurată cu ceară decât a ridica bărbăteşte mâinile şi a rosti omenescul „Am greşit!”
S-a greşit într-adevăr cumplit, în fel şi chip, faţă de semenii rămaşi cu clarviziune şi luciditate de partea bună a lucrurilor, departe de toxicitatea nocivă a absurdităţilor aberante şi nejustificate, absolut fără niciun rost, ale aşa-ziselor „măşti”, „teste”, „măsuri”, „vaccinări” şi-aşa mai departe, întreg pomelnicul manipulării, fiind de-a dreptul o revelaţie a identifica un compatriot rupând rândurile şi spunând-o pe dreaptă, în legătură cu egoismul manifestat fără pic de conştiinţă spirituală de către sufletele rătăcite.
Ar fi mult mai mult de-atât, şi mai multe, nu doar egoismul invocat de editorialistul de la „Naţional”, dar e un început. Iar repetiţia este mama învăţării. Ceea ce s-a petrecut în 2021-2022, şi de fapt ulterior, n-a ţinut de vreo vaccinare, căci n-a implicat absolut deloc şi în niciun fel un vaccin.
Una-i una iar alta-i alta, căci armele biochimice de modificare genetică a sistemului imunitar uman în forţarea maselor spre transumanism constituie absolut cu totul altceva.
Acestea fiind zise, este tonifiant să constaţi că mai există ziarişti români lucizi şi cu har care conferă consistenţă şi profunzime actului jurnalistic, altfel în general terfelit în circul mediatic. Iar dacă, în plus, îi şi numără pe bună dreptate pe „marii campioni ai presei sportive de pe Dâmboviţa” – groggy la podea în faliment moral, încât n-au aceştia capacitatea pe măsură de-a ţine pasul cu numerotarea cornerelor, cu-atât mai folositor primenirii aerului din fenomen.
Iar cu toţii învăţăm zi de zi.
Având fie străfulgerări de sinceritate, în privinţa egoismului, fie lecţii de însuşit, cum că nu ne-am fi vaccinat de fapt, doar încuviinţând o „mare necunoscută” în absenţa consimţământului informat, fie revelaţii în sensul că există şi compatrioţi care dau semne de „dezgheţ”. Milioane şi milioane rămânând totuşi bocnă, ancoraţi în „proiectul” uniunii de sabotare a românilor din întreg spectrul aşa-zis „politic”, molimă ce a împins irevocabil naţiunea pe căi dintre cele mai tenebroase.
