Bine crescut fiind şi de foarte mult bun simţ, David Popovici a plusat prin gestul de-a se explica şi scuza după „Mondiale”, fără a fi deloc dator în acest sens.
Din contră, adolescentul bucureştean multiplu laureat mondial deşi la numai 18 ani tocmai îşi făcuse din nou din plin şi cu prisosinţă datoria prin a se califica din seriile preliminare şi semifinale în finalele A la medalii ale probelor de 100 şi 200 de metri liber din cadrul „Mondialului” de nataţie pentru seniori – aşadar de seniori, în compania cărora a înnotat deşi cu circa 2 ani mai fraged decât cel mai tânăr celălalt finalist dintre cei câte 8 competitori intraţi în cursele finale, încheind pe locul 4, aşadar în imediata apropiere a podiumului de premiere, respectiv pe 6, poziţii ameţitor de înalte pentru Federaţia Română de Nataţie şi Pentatlon Modern prin prisma clasărilor din ultimii ani buni, înainte de a erupe la suprafaţă David Popovici.
Însă, ridicând anul trecut ştacheta la un nivel al competitivităţii şi performanţei sportive ce a străpuns norii scenei mondiale, excepţional şi nemaîntâlnit în lume pentru un înotător de numai 17 ani, marile aşteptări au devenit brusc şi automat într-atât de mari în rândurile opiniei publice încât orice altceva decât o continuare pe aceeaşi linie ar fi fost percepută drept un eşec, oricât de eronată ar fi fost respectiva percepţie.
Ori se ştie cât se poate de bine că a adjudeca o poziţie de frunte este cât se poate de dificil, dar cu atât mai dificil a o şi păstra.
Cu o sumară educaţie sportivă, dar şi negativ influenţat de superficialitatea şi ignoranţa mass-media, defectuoasă în opiniile neavenite pe care le diseminează, publicul a fost în general lesne indus în eroare în a-şi imagina şi închipui, pe baza unor false aşteptări, că Popovici şi-ar apăra de la sine la „Mondialul” din Japonia „aurul” cucerit cu imensă trudă şi inestimabil talent la Budapesta în 2022, când de fapt bucureşteanul de 18 ani avea de concurat la Fukuoka, odată calificat în finalele A la medalii, cu competitori de la 20 de ani în sus, unii dintre ei, precum australianul Kyle Chalmers, care şi triumfa în cursa pe 100 de metri, chiar la 25 de ani împliniţi şi cu medalii de aur cucerite deja şi la precedentele două Campionate Mondiale de nataţie, însă aureolat în cadrul acestora cu începere de la 21 de ani, şi nu 17, precum admirabilul român, aşadar cu o semnificativă experienţă competiţională în spate la cel mai înalt nivel, „cangurul” şi prinzând un vârf de formă sportivă prin a se impune în 3 finale la medalii în Ţara Soarelui Răsare, de 3 ori aur.
Este David Popovici modelul perfecţiunii pentru noile generaţii ale societăţii româneşti, şi pentru naţiunea română în general, lăsând la o parte strict doar că s-a lăsat influenţat şi manipulat în a promova în necunoştinţă de cauză şi cu naivitate adolescentină campania de aşa-zisă „vaccinare”, însă asta nu însemna că în Japonia înnota de unul singur pentru aur, singurel în bazinul olimpic, pe culoarul său.
Deloc, ci în compania unor performeri „copţi”, rutinaţi, până şi de 25 de ani, cu medalii de aur la „Mondiale” anterioare, şi în orice caz nu la fel de precoce precum bucureşteanul, Chalmers bucurându-se aşadar de prima distincţie supremă la Campionatul Mondial de nataţie la 21 de ani, evidenţe în faţa cărora respectul pentru oponenţii românului ar fi trebuit alocat de la sine.
Doar că, profană şi neprofesionistă fiind, mass-media carpatină a pus greşit problema odată cu ridicarea de către Popovici anul trecut până la cer a ştachetei competitivităţii, circul mediatic condiţionând psihologic opinia publică pe liniile unor false aşteptări.
Iar tot circul mediatic a fost primul care să dea tonul „trântirii de pământ” a aşteptărilor vizavi de conservarea hegemoniei tânărului român, „Gazeta Sporturilor” şi nimeni alta, aşadar nu „Fiţuica de perete a satului”, titrând cu majuscule „ŞOC” şi referindu-se la „ratarea” lui Popovici de a nu se fi clasat pe podium în prima finală A înnotată în Japonia, al patrulea la finish.
Valurile erau stârnite, deşi acel loc 4 era „aur curat” pentru nataţia carpatină a ultimilor ani buni, aur şi mai curat în contextul în care Popovici era unul dintre cei doar 2 reprezentanţi ai lotului României în absolut toate probele de înot ale „Mondialului” din 2023 de la Fukuoka, atât în întrecerile masculine cât şi feminine, fără exponente ale sexului frumos din Carpaţi în bazinele nipone.
„Moftul Român” fusese însă „montat” psihologic pentru a rămâne în lumea basmelor în urma izbânzilor din ultimele nici 24 de luni ale admirabilului bucureştean, mass-media internă având un rol nefast în acest sens, cu consecinţele de rigoare, manifestate sub forma unor reacţii negativ surprinse vizavi de locurile ocupate de Popovici, 4 respectiv 6, aşadar la sutimi sau zeci de sutimi de secundă de medaliaţi. Medaliaţi în tot cazul mai în vârstă şi mai experimentaţi decât „Delfinul” abia ţâşnit la suprafaţă, iar lungă-i este cariera ce-o are în faţă, doar sănătate să fie.
Ce să şi înţeleagă însă un eşantion al publicului, la câtă superficialitate, ignoranţă şi necunoaştere este deversată dinspre circul mediatic, care, în loc să efectueze educaţie sportivă cu urmăritorii săi, se complace în întreţinerea clişeelor, şabloanelor, a falselor impresii!?
De-aici şi „problemele” de imagine pe seama prestaţiei lui David Popovici în Japonia, când de fapt, dacă ar fi fost întrebaţi acum nici 5 ani, federalii din nataţia internă ar fi îmbrăţişat cu bucurie şi nespusă surprindere, dar şi neţărmurită mândrie, prinderea unor locuri 4 şi 6 în finale A la medalii la „Mondialul” de seniori.
Ceea ce-a reuşit deja David Popovici pentru înotul românesc, deşi la numai 17-18 ani, echivalează cu rescrierea istoriei, ca inegalabilă, iar inevitabilul a fost greu de înţeles pentru aceia care au aplecat urechea la sentaţionalismul circului mediatic.
De-aceea n-avea David Popovici nici cea mai mică datorie să se explice şi scuze pentru locurile ocupate în Japonia, căci, prin prisma realităţii factuale obiective din bazinele nataţiei româneşti – realitate dinaintea apariţiei bucureşteanului pe firmament, poziţiile înregistrate la Fukuoka erau cel puţin trăznet.
Dar, bine crescut şi de foarte mult bun simţ fiind, tânărul „s-a simţit” şi s-a văzut a fi dator, în faţa unor comentarii şi aprecieri oricum total deplasate şi neavenite, a explica… inexplicabilul.
Căci nu-i nimic de explicat când eşti cu 2 ani mai tânăr decât al doilea cel mai tânăr finalist al unor curse la aurul mondial în dificile probe individuale şi eşti până spre ultimii metri în lupta pentru medalii, la podium, ocupat de înotători şi în vârstă de 25 de ani, la al treilea „Mondial” deja cu distincţii aureolate şi care, în orice caz, n-au avut onoarea urcării pe prima treaptă până de exemplu la 21 de ani, caz al lui Chalmers, pentru a se înţelege mai clar ceea ce izbutea David Popovici la numai 17 ani.
Popovici izbutind şi-n Japonia să depăşească binişor stadiul condiţiei generale a nataţiei româneşti, şi-a sportului carpatin în general, foamea de victorii a opiniei publice şi nevoia ca de apă de modele etalon stârnind nişte aşteptări cu totul şi cu totul exagerate.
Care va să zică nu trebuia deloc a se explica şi scuza, n-avea absolut deloc de ce, dar, vorba aceea, după ce şi-a făcut din nou datoria în bazin, a trecut şi la a face educaţie sportivă opiniei publice, la întoarcerea în ţară. Un factotum, cinste adolescentului bucureştean, preluând în felul său, explicativ şi cu scuze, rolul privilegiat pe care-l are mass-media, dar care nu şi-l onorează nici pe departe cum se cuvine, promovând false impresii în locul necesarei educaţii sportive.
Popovici e chiar „o minune” sclipitoare pentru sportul românesc în rătăcirea sa actuală, iar mass-media bine-ar face să se autoeduce şi să iasă din confortul axat pe magnetizarea de audienţă, al senzaţionalismului ieftin, încât să nu mai alimenteze „Moftul Român”.
Circul mediatic ar fi avut de fapt de dat explicaţii, dar şi să-şi ceară scuze, pentru titlurile de-o şchioapă pomenind injust despre „ratare” şi „şoc”, iar asta nu din partea vreunei gazete de provincie, ci a longevivei „Gazeta Sporturilor”. Însăşi titulatura publicaţiei ar impune o cu totul altă prestanţă şi reliefarea nuanţelor adecvate fiecărei situaţii în parte.
Se poate?
Încât să nu mai fie nevoiţi tocmai puţinii laureaţi români în arena sportivă mondială să facă retuşurile de rigoare.
Astfel prefaţa Sporttim participarea înotului intern la Fukuoka: aici. Cu titlul „Doi români, Popovici şi Anghel, între cei 587 de înotători la „Mondialul” de nataţie, încă 5 săritori „tricolori” între ceilalţi 1.805 sportivi din apele nipone”.
Iar astfel a punctat prestaţiile lui David Popovici în finale: aici. Cu titlul „Încă o cursă trăznet, David Popovici pe 4 în finala „Mondialului” la 200 metri liber”. Şi aici. Cu titlul „Cel mai vârstnic finalist la 100m liber, australianul Kyle Chalmers, confirmă la 25 de ani cu al doilea aur la Fukuoka, învingătorul pe 200 de metri, Richards, abia pe 5 deşi calificat cu cel mai bun timp, David Popovici pe 6, din nou cel mai tânăr finalist”.
De la „Mondial”, medaliile erau aduse de săritorii de la mare înălţime Constantin Popovici şi Cătălin Preda, despre care puteţi citi aici, Sporttim întrebându-se totodată dacă David Popovici e deja „<Condamnat> la 18 ani?”, în lumina reacţiei deplasate şi nepotrivite pe care a indus-o circul mediatic vizavi de clasările sale pe 4 şi 6, altădată cu mult, mult peste cele mai optimiste aşteptări, consemnare accesibilă aici.
Iar drept sugestie la cât de preţios e David Popovici şi cât de puţin are de fapt în rest nataţia internă, cea cu câţiva sportivi în lotul pentru Japonia, de semnalat lupta la „aur” în finala mondială la polo pe apă băieţi, la Fukuoka, reliefată în aceste pagini şi accesibilă la această legătură, cu menţiunea că „tricolorii” n-au fost în bazine la jocurile cu mingea: aici.
