Stemler-Rausch: „Dacă iei Mondialul, îţi dau chitara”

E povestea unui tânăr de 15 ani, multiplu campion mondial, timişorean de-al nostru care ar trece neobservat pe stradă. Cu Robert-Cristian Stemler-Rausch, despre arta autocontrolului în karate.

Robert Stemler-Rausch: campion mondial la 15 ani

„Sunt ca un burete, mereu avid să mă perfecţionez în repetiţiile din antrenamente, până ajung ud leoarcă, dar sunt şi atras de competiţii. La anul, la Mondialul de la Halle, vreau să fac spectacol. Cât s-ar bucura bunica să triumf!”, îşi dezvăluie Robert „focul şi flacăra din sufletul de karatist”, vorbind însă calm, ponderat, cu autocontrolul dobândit în pregătiri şi cu o maturitate remarcabilă pentru un licean totuşi doar în clasa a IX-a.

„Robi”, născut în 2 februarie 1995, component al C.S. Fudokan Timişoara, un club cu 200 copii şi 3 antrenori, dintre care 2 Senpai, adică un elev mai avansat, ajutor de instructor cu centura neagră de la 2 la 4 DAN, şi acum cu baza de pregătire la Liceul Maghiar, Şcoala Generală 2, a început în departamentul de karate tradiţional, în care se organizau concursuri zonale. Iar primii paşi i-a făcut de mic: „Bunicul s-a interesat în zona noastră, Iosefin, şi am aflat de un club Fudokan , la Şcoala Generală 12, în colţ, vizavi de piaţă. Aveam deja idee despre karate datorită filmelor cu Bruce Lee şi Chuck Norris şi vroiam să le practic. Încă de la prima înfăţişare mi-au plăcut, deşi a fost destul de dur la început, înţelegând însă că nu există atâta violenţă. Şi am început cu kata, o luptă imaginară cu adversarul”. Pe-atunci avea 5-6 ani.

Recent, în 9-10 octombrie, la Lons-le-Saunier, în Franţa, băieţelul de altădată a adăugat salbei de medalii de aur şi argint dobândite la Campionatele Mondiale. Locul 1 la kata individual, în cea de-a 18-a ediţie rezervată Boys Cadets, şi locul 2 la kumite, categoria 55 kilograme, „unde, pe lângă vârstă, contează greutatea corporală, spre deosebire de kata, cu diferenţierea pe grade”, după cum precizează Robert, care s-a regăsit între cei 9 timişoreni acolo, dintr-o delegaţie a României de 170 sportivi, preponderent din Focşani, Bucureşti, Constanţa şi Bacău. Emilian Jean, 14 ani, locul II la kata, şi Alexandru Schein, cu aceeaşi performanţă plus un loc întâi ca rezervă la kumite pe echipe, au adăugat şi ei capturii celor de pe Bega, antrenaţi aici de Nagy Zoltan, Sensei San.

„Titlul mondial în Franţa nu-mi acoperă nici abonamentul anual de pregătire”

Scena mondială o testase deja în 2007, la Chişinău, când a fost cooptat în premieră la acest nivel în lotul României, între sportivii de 12 şi 13 ani. Apoi, în 2008, dintre cei 105 karatişti selecţionaţi, Robert a luat primul aur în lume, în proba individuală de Shotokan, şi un argint cu echipa.

„În Franţa am avut 40 de adversari într-o competiţie reunind circa 50 de ţări, cu inclusiv doi reprezentanţi, simbolic, ai Japoniei, mamă a karateului cu steagul mereu arborat pe catargele întrecerilor internaţionale. Căci totul a plecat din Okinawa iar a lor este şi terminologia. Sunt două ture eliminatorii, cu două kata impuse, exerciţiul fiind desemnat prin tragere la sorţi, plus finala, pentru care am pregătit în mod special un kata mai avansat, aceasta fiind o probă liberă, tokuikata”. Promovat la 1 DAN în 11 august 2007, Robert a concurat la kata pe un anumit tatami, ziua a doua a Mondialului fiind rezervată kumitelor.

„E drept, nu există public la asemenea concursuri, sau foarte puţin numeros, nemaifiind ca la o ediţie precedentă, când veniseră totuşi din zonă. Chiar şi aşa, legi prietenii cu alţi competitori, schimbi păreri despre aceeaşi pasiune”, continuă Robert, care subliniază că tocmai „plăcerea şi bucuria de a realiza exerciţiul pentru sine” te poate înălţa, duce sus, la aur. „Toţi îşi doresc să câştige, şi normal, dar mai e acel altceva. Ţine de spiritul şi arta karatelor”. Într-adevăr, fără pasiune nu s-ar putea automotiva într-un sport în care cucerirea titlului în Franţa „nu-mi acoperă nici abonamentul anual de pregătire”.

Şi totuşi, Robert s-a ales cu un bonus de suflet de pe urma Mondialului. „Vroiam să învăţ şi chitară şi un coleg de clasă a promis că-mi face una cadou dacă mă întorc câştigător. Locul doi m-ar fi costat 50 de lei”. Chitara de pe interfaţa calculatorului său, însoţită de vorbele lui Jimi Hendrix, e însufleţită acum întru a exersa din acordurile Nirvanei sau Queen.

Dar 2010 n-a căpătat strălucire doar din aurul Mondialului, ci şi inclusiv prin implicarea în kumite. În martie, la Campionatul Naţional, locului II la kata i-a fost adăugat o medalie de bronz la kumite, un succes la kata pe echipe fiind apoi consemnat cu clubul său local la Turneul Internaţional „Mladost”, la Pancevo, unde a încheiat al doilea la individual: „Am format ad-hoc o echipă în concurs, cu Alexandru Schein şi Iuga Bogdan, calitativi şi cu vechime, colegi dintr-o generaţie mai veche a clubului, şi fără repetiţii în prealabil, am câştigat cu o demonstraţie de sincronicitate”. Sita i-a cernut, dintre cei cam 200 tineri ai clubului 50 ajungând să fie angrenaţi în competiţii iar câţiva, pe degetele unei mâini, „la vârf”…

Iar în vară, cu un ochi spre Mondialul francez, Robert a cucerit la Bucureşti aurul atât la kata cât şi la kumite, în cadrul Cupei României.

Licean la Colegiul Naţional Bănăţean, Robert a fost „încurajat iniţial să facă mişcare, pentru a-şi dezvolta zona toracică şi prin procedee de gimnastică, din grija noastră părintească. Asta se întâmpla prin 2000, când bunicii săi din partea mamei ne-au ajutat mult cu programul băiatului. E de fapt o problemă pentru părinţi, în aceşti ani. Trebuie să ţină câte două joburi, îşi dau copiii la afterschool, de unde deseori ies prea obosiţi, şi atunci e convenabil pentru ambele părţi ca odraslele să sfârşească seara în faţa monitoarelor. Cu consecinţele de rigoare… Adevărul e că părinţilor le e cam frică să-şi lase copiii la sport. De aceea ne-am bucurat, când am văzut că-i place şi a ales un sport cândva interzis, practicat pe ascuns, după cortine la CFR sau în bazine de înot”, intervine tatăl său, Cristian, 44 ani, la rândul său cândva pe locul III într-un concurs de sprint, pe când în gimnaziu. Şi îmi arată o foaie A4, cu lista parcă nesfârşită de locuri pe podium din palmaresul fiului său, începând cu un loc II la un Concurs de Crăciun, în 2001.

În decursul anilor, Robert a deprins tehnica de bază în aceste kata, destinate începătorilor şi avansaţilor, mereu adăugând noi grupări de combinaţii şi tehnici: „Karate te învaţă de fapt să fii nonviolent, şi e mult mai dinamic decât alte discipline, cu o viteză mai mare de execuţie. Ţine de studierea adversarului şi atacarea sa la punctele sensibile, zona abdominală fiind cea a contactului complet. E de-ajuns o lovitură… Punctajul, aprecierile şi intimidarea adversarului rezultă din autocontrolul de sine de a nu face contactul la nivelul feţei, ci de a-l proteja cu o extensie calculată a membrului, la câţiva milimetri de obrazul său”. Liceanul îşi aminteşte că o singură dată şi-a lovit adversarul în mandibulă, chiar şi atunci procedeul fiind considerat drept controlat, motiv pentru care n-a fost descalificat.

Dar câtă muncă depui? „Acum, că am intrat în vacanţă, ar fi 3-4 antrenamente. Dar în perioada competiţională lucrăm asiduu timp de 6 luni, cu 6 antrenamente pe săptămână a câte aproape două ore. Doar duminica ne repauzăm. Un sfert de oră ţine încălzirea, urmând pregătirea în sine, la kata mai statică, cu o tehnică fixă, dură, iar la kumite mai relaxată pe picioare şi cu braţele mai uşoare, pentru viteza tehnicii de execuţie. Mai şi alerg, pentru anduranţă şi suflu, pe malul Begăi, din zona Iosefin până la Parcul Copiilor”. Deloc puţin, pentru un adolescent, într-un sport ce nu-i ieftin. „Abonamentul pentru antrenamente la C.S. Fudokan costă 120 lei pe lună iar taxa de legitimare e 40 lei pe an dar concursurile sunt cele costisitoare, mai totul căzând pe umerii părinţilor mei, în condiţiile în care e foarte greu să găseşti un sponsor”.

„Şi mîine aş imigra în Germania”

Îmi arată ultimul kimono, adus din Franţa, special de kata, mai ferm şi tare, adidas comercializându-l pe cam 90-150 euro, totuşi accesibil faţă de cele profesionale, costând 300-400 euro. Şi îmi spune şi de cel de kumite, transpirat după ultimul antrenament, „mai uşor şi elastic”. Într-un colţ, şi greutăţile a câte 1,5 kilograme, cu scai, pe fiecare gleznă în timpul alergărilor pe maluri. Tot acolo şi brâurile, „din care am prins 3 trese albe”, cu explicaţia sa că în Japonia există doar albe şi negre, doar în Europa nuanţându-se de la prima categorie, alb, la galben, portocaliu, verde, albastru, maro şi, în fine, negru.

„Facem sacrificii, altă şansă nu e. Şcoală până după-amiaza, antrenamente între 20 şi 21:45, iar abia apoi mai şi înveţi”, creionează Robert un program zilnic. Şi ar mai fi şi egiptologia, pe lângă înclinaţia către matematică, fizică, limba română. Moment în care zbârnâie telefonul. Un coleg îi reaminteşte de întâlnirea la A.R.D.O.R., Asociaţia Română de Dizertaţie, Oratorie şi Retorică. „Unde ne duelăm cu Loga”, îşi încheie Robert explicaţia. Mai fac multe vârfurile de excepţie din ziua de azi!?

A, şi-ar mai fi şi cantonamentele, care într-un fel sparg „monotonia repetitivă a antrenamentelor, resimţită în ultimii doi ani. Cel mai frumos este să practici karate în natură, ideal pe un deal sau cum am fost cu clubul, la Poiana Mărului, măcar în curtea cabanei”. De 4 ani prin pregătiri centralizate, Robert s-a antrenat pentru Mondial la Poiana Pinului, cu lotul României, timp de 4 zile, între sportivi de la 7 la 48 ani, sub supervizarea antrenorului Shihan Aurel Pătru, un bucureştean preşedinte al departamentului Shotokan Karate Do of United Nations, pe scurt SKDUN, un organism „mult mai bine organizat”, după cum spune „Robi”, la care clubul Fudokan a trecut de la karatele tradiţionale.

Ce va urma? Alte succese, adăugate celor două titluri mondiale şi 5 de vicecampion al lumii? Şi pe când centura neagră de 2 DAN? „Aş putea şi în 2011, la 16 ani, dar la 18 ani tot aş fi nevoit să trec printr-o reevaluare, aşa încât aştept”, spune Robert, care pentru 1 DAN a fost examinat de Takashi Shibura, în cadrul unei reuniuni la Odorheiu Secuiesc, cu concursul Ambasadei Japoniei, constând din 4 antrenamente cu japonezul de 25 ani Yuki Gimayuki, centură neagră 3 DAN, examenul în sine plus un seminar. „Depinde de exigenţele examinatorilor, dar cu cât te apropii de 9 DAN, maximum, cum a avut maestrul shotokan Gichin Funakoshi, şi mai ales după ce treci de 4 DAN, când poţi deveni examinator, cerinţele cresc proporţional. Poate să te testeze şi două ore, dacă nu e convins de ceva, dar dacă pentru elemente de exerciţii în kata dovedeşti tehnică, poziţionare, dinamică şi rezistenţă în regim de forţă şi viteză, fie şi până la transpiraţie, ai succes”.

Iar în viitor, cu alte centuri, l-ar tenta o descindere sportivă în ţara mamă a karatelor? „Japan Karate Association organizează într-adevăr propriul Campionat Mondial, ca un stat în stat, dar foarte puţini europeni se aliniază acolo. E fără mânuşi…” Nu neapărat în Japonia, dar Robert ar imigra, ideal în Germania, pentru că „îmi place stilul lor de viaţă, ordonat şi bazat pe respect. Dacă ar fi, şi săptămâna viitoare, ba chiar mâine, aş pleca din ţară. De tot”. De ce? Ar fi multe. Şi nu ţine de faptul că „în România, fotbalul e de bază, eu ajungând foarte rar la stadion, eventual pentru un joc internaţional”.

Dar ultima lovitură, controlată, Robert a lansat-o referindu-se la traiectoria în carieră. „A descins în clasa noastră o fostă generaţie a dirigintei, şi o fată s-a destăinuit că lucrează în Serviciile Secrete. Mi-a surâs. Asta aş face”. Îmi zic că multiplul campion e ca şi recrutat, la cât răscolesc şi citesc respectivii. Nu va abandona însă karatele, o dragoste pe viaţă, şi-şi va păstra la suflet bunicii şi părinţii, Ramona şi Cristian, pe sora sa, Karina, şi verişorul Raul.

PALMARES

Anul Numele competiţiei Locul ocupat

2001 Concurs de Crăciun 2

2002 Concurs de Crăciun 2

2002 Concurs Fudokan 3

2002 Concurs de Paşte 1

2002 Ziua CS Fudokan 2

2002 C.N. Karate DO Fudokan 2

2002 Cupa Italimex Kata 1

2002 Ziua CS Fudokan 1

2003 C.N. Karate DO Fudokan 3

2003 C.N. Karate DO Fudokan 3

2003 C.N. FRKT 3

2003 C.N. Karate-Transilvania 3

2003 C.N. Karate Kata 2

2003 Concurs de Crăciun 1

2003 Cupa CS Fudokan 1

2003 Cupa Fudokan echipe 1

2004 Cupa Fudokan Kata 1

2005 Timişoara Open EUR&KA 2

2005 Timişoara Open echipe 1

2005 Timişoara Open Kata 1

2005 EUR&KA Banzai Arad 1

2005 Cupa Banatului Kata 1

2005 Cupa Banatului Kumite 2

2005 Cupa Banatului echipe 1

2005 C.N. SKDUN Kata 3

2006 Cupa Banatului Kata 3

2006 EUR&KA Banzai Arad 2

2006 EUR&KA Banzai Arad Kata 2

2006 C.N. SKDUN Kumite 1

2006 Cupa de Crăciun Kumite 2

2007 C.N. SKDUN Kata 2

2007 C.N. SKDUN Kumite 2

2007 C.N. SKDUN echipe 1

2007 Cupa României Kumite 3

2008 C.N. SKDUN Kata 1

2008 Cupa României Kumite 2

2008 Cupa României Kata 3

2008 International Câmpina 1

2008 C.M. Karate Shotokan 1

2008 C.M. Shotokan echipe 2

2009 C.N. SKDUN Kata ind. 2

2009 C.M. SKDUN Kata ind. 2

2009 C.M. SKDUN Kata echipe 2