Cele două partide ale echipei naționale pentru calificarea la Campionatul European cu Ungaria și Grecia ne-au edificat, chiar dacă nu mai era cazul, asupra nivelului fotbalului românesc și a majorități jucătorilor români. Atunci nu înțeleg atâta infatuare la generalul-antrenor Anghel Iordănescu, care, de la nivelul treselor de general, ne privește pe toți ca pe niște ignoranți, care nu putem înțelege tactica și sistemul lui de joc. Într-adevăr e greu de priceput ce vrea să exprime în joc echipa națională.
De un singur lucru nu-l putem acuza pe Iordănescu, faptul că a greșit la selecție. A adunat cam tot ce are mai bun fotbalul nostru. Că jucătorii noștri nu pot depăși un anumit nivel, e cu totul altă poveste. În goana după profituri cât mai mari care se obțin la vânzarea jucătorilor în străinătate, se supraevaluează valoarea acestora și se creează o imagine falsă. De aceea, marea majoritate nu joacă la echipele lor de club, sau, dacă o fac, sunt angrenați în campionate modeste, gen cel israelian sau cel din emirate.
Locul șapte ocupat în ierarhia mondială nu este decât o gogoriță de care se prevalează mai marii FRF-ului în frunte cu președintele Burleanu. A fost de-a dreptul hilar când președintele Burleanu a făcut afirmația că partida Ungaria-România a fost una spectaculoasă. Dacă această afirmație exprimă modul de gândire al președintelui, atunci e grav.
Norocul echipei României este că face parte dintr-o grupă foarte ușoară, poate cea mai ușoară, și calificarea nu este periclitată.
În ultimii 50 de ani Ungaria nu a avut o echipă națională atât de slabă, condusă de un ilustru necunoscut, mă refer la antrenorul Storck, de care mai nimeni nu a auzit, dar care taie și spânzură la nivelul Federației Ungariei de Fotbal.
Nord-irlandezii au pornit în aceste calificări în trombă, dar s-au dezumflat pe parcurs, ei nereușind să învingă pe teren propriu nici România, nici Ungaria. Nu trebuie omis faptul că majoritatea componenților ai echipei nord-irlandeze provin din ligile inferioare ale campionatului englez.
Cât privește echipele Finlandei, Greciei și a Insulelor Feroe, acestea nu pot interveni în ecuația calificării.
Silviu Balaure (1996)
Campionatul ligii întâi a fost întrerupt, dar cel de liga a doua și-a disputat o nouă etapă. FC Caransebeș este performera etapei, reușind o victorie-șoc la Brașov în fața unei echipe care în urmă cu două luni evolua în liga întâi. Pe o curbă ascendentă se află UTA Bătrâna Doamnă care a învins la Cluj pe Universitatea, o altă fost prim-divizionară. Metalul Reșița nu se regăsește și este în așteptarea primelor puncte.
Decepția echipelor din zona noastră a constituit-o gruparea Șoimii Pâncota care a fost învinsă la scor pe teren propriu de o nou promovată, FC Baia Mare. Mă opresc puțin la echipa din Baia Mare, deoarece am remarcat la partida amintită un jucător care practic a creat trei goluri din cele patru, el făcând legea pe teren. Este vorba de ex-polistul Balaure (foto), de care ACS Poli s-a dispensat foarte ușor. Un alt tânăr valoros timișorean, Velici, joacă în divizia C la Național Sebiș. Dacă îi mai punem la socoteală pe Steliano Filip, Trandu sau Dorin Rotariu, care evoluează la alte echipe chiar dacă au crescut la Timișoara, nu trebuie să ne mai mirăm de politica de achiziții a clubului ACS Poli.
