Mihai Comşulea

De parcă n-ar fi fost de-ajuns că a marcat 25 de puncte în primul joc al violeţilor în sala Constantin Jude din această vară, coşgeterul bosniac al Timişoarei, Zlatko Jovanovic, s-a văzut nevoit să pună mâna şi pe mop, pentru a înlătura o dîră de pe parchet. Asta în vreme ce organizatorii cu asemenea atribuţiuni căscau tâmp gura. N-ar prea fi de mirare, deseori existând un vădit decalaj între spiritul de iniţiativă al străinilor, benevol şi practic, şi aerele lânced-suficiente ale unor autohtoni de-ai noştri ca brazii. Şi încă s-a întâmplat la jocul cu Vojvodina de la "Cupa Timişoarei", imediat după prezentarea oficială a lotului lui Tudor Costescu. Şi când au trecut handbaliştii Vojvodinei prin sala Timişoarei, luna trecută, a fost o fază similară, atunci un oaspete, Holpert, frecând de zor cu talpa duşumeaua umedă, neajutat de nimeni. Una din două: ori administraţia locală nu mai remunerează personalul, ori în România puţinul ban arvunit trece cu mult înaintea datoriei, care nici nu mai trebuie îndeplinită dacă a şi picat deja acel ceva... Unii se fac constant de mirul lumii, fără nici cea mai mică remuşcare, pe când alţii, de regulă străini, pun simplu şi eficient umărul la treabă. Poate şi de-aceea ne trebuie mulţi străini pe-aici, prin jocuri cu mult intens efort fizic, transpiraţie, dăruire şi fără lungi şi dese pauze de ţigară.