Am fost unul dintre aceia care și-au manifestat nedumerirea și nemulțumirea vis-à-vis de faptul că nu avem posibilitatea vizionării la TV a meciurilor din liga I. Încet-încet, regretul scade deoarece jocurile sunt de factură modestă, iar greșelile de arbitraj se țin lanț. Și asta în pofida faptului că la președinția comisiei centrale a arbitrilor a ajuns un grec, Vassaras, la rândul lui cu păcate, deoarece a fost exclus din structurile UEFA. Noi l-am cooptat la CCA dintr-un sentimentalism excesiv. Amintiți-vă că Vassaras a arbitrat la centru acum câțiva ani la Constanța meciul România-Olanda, când Goian a marcat un gol dintr-un off-side văzut chiar și de la București. Fluctuațiile apărute în cazul unor echipe de top nu ne încurajează cu nimic în perspectiva partidei oficiale din septembrie cu Grecia.
De subliniat evoluția bună de până acum a echipelor românești în cupele europene. Ce ne va rezerva viitorul, vom vedea, chiar dacă unii sunt sceptici. Permiteți-mi să fiu și eu sceptic în privința calității unor conducători de club și impresari de jucători. S-a făcut mult tam-tam legat de transferul lui Younes Hamza de la Botev Plovdiv la Steaua. A fost dat ca sigur la bucureșetni, dar în ultima clipă bulgarii de la Ludogoret l-au suflat sub nasul celor de la Steaua. După acest insucces, Helmuth Duckadam vine cu o declarație hilară: „Nici nu aveam nevoie de Hamza”. Altfel spus, „Strugurii sunt acri”.
Nu toate transferurile de jucători se obțin prin telefon, domeniu în care excelează Argăseală. Chiar dacă acest subiect a fost epuizat, să ne oprim puțin la impresarul lui Hamza, Mihai Joița. În urmă cu trei ani a dorit să fie patronul echipei UTA. După comportament și moralitate, mai bine că nu a ajuns în această poziție. Ar fi fost un al doilea Adrian Marțian. Bine că l-am alungat pe austriacul Dieter Klaas, deoarece acesta a cerut rigoare și corectitudine, lucruri cu care nu se pot împăca mulți dintre noi.
În activitatea mea tumultuoasă în fotbal m-am ghidat întotdeauna ca factor primordial după caracterul jucătorului. Am avut un jucător, ing. Mircea Roșu, care a evoluat la UMT, Minerul Lupeni, UTA, Vagonul Arad. Ne-am confuntat cu Metalurgistul Cugir, o echipă care se implica în golănii la fiecare pas. Înaintea partidei dintre Vagonul și Cugir, i-am spus lui Roșu „În tine am încredere, nu mă trăda!”. I-a bătut singur pe cei de la Cugir, el a marcat golul victoriei și mi-a redat liniștea sufletească. Îi port respect și apreciere pentru caracterul său, iar dacă va citi vreodată aceste rânduri, va înțelege ce am dorit să îi spun. Acel meci a avut urmări: eu am fost îndepărtat de la echipă, iar Roșu a fost pus pe lista de transferuri. Acesta a fost, este și va fi fotbalul românesc!
