României i s-a stins deja lumina în cupele europene, pentru întreg sezonul, încă din luna august și din faza play-off a calificărilor, indubitabilele și categoricele eliminări suferite de campioana Steaua și Astra în fața unor grupări din Norvegia respectiv Olanda oferind implicit o mai clară perspectivă asupra adevăratului nivel valoric al întregului fotbal mioritic.
Fără doar și poate, dacă numai atât au reușit principalele exponente de moment ale sportului rege din Carpați, este de la sine înțeles cam care ar fi marjele reale în care operează în întregul ei mult trâmbițata și mediatizata competiție a Ligii 1. Din nou, Steaua și Astra au apus ca o consecință firească a handicapului valoric iscat peste ani de subminarea sistematică din interior a fotbalului românesc, care se alege în ultima vreme cu buruiana lăsată să năpădească sezoane în șir.
Aceasta n-ar fi de fapt constatarea săptămânii, deoarece căderea de pe boltă a Stelei și Astrei s-a înscris doar în parametri cât se poate de firești și explicabili, iar numai niște greu previzibili pași înainte în competiții ar fi generat mirare. Sunt dintre cei cărora le surâdea să creadă și să sugereze în edițiile în care grupări din Liga 1 mai prindeau cu chiu cu vai ca o excepție care confirma regula faza principală a întrecerii, că s-ar fi intrat pe făgașul normal, pe care cluburile autohtone ar putea în sfârșit să-și afișeze adevăratul potențial, însă starea de fapt era chiar și pe atunci destul de diferită la o privire la rece a lucrurilor, și nu prin ochelarii de cal cu lentile roz ai celor interesați.
Eliminările celor două, cu câte un gol marcat, dezvăluie cât se poate de elocvent nivelul mai mult decât modest la care rulează biata Liga 1, trebuind că-i pune tare mult pe gânduri pe aceia cu capul mai pe umeri de pe la cluburile din țară încercând din răsputeri să scuture dominația internă de dată mai recentă sau nu a respectivelor reprezentante în cupele europene, ca un barometru fidel al dezarmantului handicap pe care l-ar avea la o adică de recuperat pe plan extern pentru a nu se face măcar de rușine.
Eliminările acestor principale exponente mai au și darul de a rade falsa pudră a prezenței României pe locul 7 în ridicola ierarhie FIFA, fiind cât se poate de evident că o competiție internă care se izbește deja în august, căzând prădată pe scut, în întrecerile europene inter-cluburi, n-are cum să fie bogat rezervor pentru o reprezentativă națională de seniori cocoțată între primele zece din lume. Ceva miroase rău de tot, mai ca într-o baltă cu pește mort.
Liga 1 doar și-a etalat din nou adevărata sa valoare, atât de supralicitată prin asfixianta atenție cu care este pusă în lumină de banalii cu drepturile lor de difuzare și laba piciorului stâng în gură, iar dacă Steaua și Astra au fost puse la colț și la punct pe Arena Națională sau prin Olanda, s-ar putea destul de lesne deduce în ce ape se scaldă de fapt partenerele lor de întrecere din elită, o întrecere chiar și așa, în 14, destul de umflată numeric, dat fiind tarele adâncite ale fotbalului din Carpați.
Iar în rândul celor cu ochelari de cal și fără noimă în a avea cât de cât discernământ când vine vorba de aprecierea relativ justă a calapodului pe care operează s-au înscris în acest an și intruși pe orbita fotbalului prin privilegiul acaparat de a face și desface la cluburi cu capital din banul public, de exemplu diriguitori de la nou-promovata ACS Poli Timișoara pomenind în momente de efuziune provocate de revenirea în Liga 1 despre planuri de cât mai grabnică propulsare a grupării pe căile cupelor europene.
Mai ușor cu mobila pe scări, mai ales în urcare. Iar și dacă, prin absurd, cu domniile lor la cârmă, visul unora ar deveni realitate, totul ar fi urmat de o bruscă readucere cu picioarele pe pământ. A vorbi despre competițiile continentale inter-cluburi în condiția actuală a clubului de pe Bega, pe când era promovat dintr-o serie aproape complet devalorizată, aducea cu a fi un băiețel plecat în curul gol, cu o lopățică și o greblă, pe un șantier pe care operau autovehicule de mare tonaj, să scormonească printre roțile lor cât etajul. Rosenborg sau AZ Alkmaar au oferit și vânzătorilor de iluzii de pe Bega unele crâmpeie din ceea ce înseamnă abraziva întrecere de pe continent, care visători au fost aduși între timp cu picioarele pe pământ în privința decalajului ce ar fi de recuperat prin a constata că, înainte de a mai deschide cumva pliscul despre cupele europene, nou-promovata pe care o păstoresc poate fi depășită acasă, și încă destul de clar, de garnitura secundă a uneia dintre aceste exponente deja eliminate la fel de clar de la un alt nivel. 1-3.
Steaua și Astra și-au văzut din nou lungul nasului în Europa iar restul ”trupei” din Liga 1, cu tot cu purtătorii de microfon de pe margine și cu pleiada de analiști, comentatori și experți din studiouri, mai plictisitori și pierduți în amănunte decât niște numărători de trenuri intrate în gară, ar trebui cu atât mai mult să realizeze cam cu ce distrag lumii atenția.
Norocul difuzorilor și implicit al cluburilor, că sunt totuși milioane de rătăciți care și-ar lua la o adică de la gură doar, doar să achite contravaloarea dependenței lor de ecran și de evenimente de cea mai proastă calitate. În care fotbalul din Liga 1 din păcate se încadrează, cu toată poleiala pe care o spoiesc cei cu transmisiile și formatorii de opinie.
De fapt, la ceea ce s-a întâmplat peste ani în fotbalul nostru, și s-a furat ca-n cordu, mai de folos pentru toată lumea ar fi o penitență de câțiva ani pe tușă a grupărilor românești din cupele europene, căci și așa fac degeaba umbră pământului, cu cluburi ba schimbându-și numele, ba locația, cu unii diriguitori cărora ți-ar fi groază să le întinzi mâna, ba să mai și ai știre de existența lor pe pământ, cu tot felul de angajați complăcându-se în mai mari sau mai mici compromisuri, iar unii antrenori nu sunt străini de asemenea stări de fapt, totul sub oblăduirea unui for federal și ”profesionist”, de la LPF – care ar trebui de fapt să sune prescurtat LFP, doar că nu poate fi vorba de așa ceva, sic! – şi care foruri pretind schimbarea macazului.
Nu, nu, căci sunt de fapt niște administratori de circumstanță ai falimentului. Iar tocmai parcursul peste hotare al cluburilor ”de vază” îi dă de gol. Şi adevărul gol-goluț este într-atât de departe de repetitivele perdele de fum lansate pe principalele canale mediatice încât ar trebui pe mai toți să-i facă să pună capul în pământ, să mai și tacă din melițele mereu aburind audiența cu verzi și uscate, și mai ales să se muncească mult, mult mai mult. În tăcere, cu joc de glezne pe terenuri și cu fapte cât mai fără cusur prin birourile decizionale.
Și abia apoi s-ar mai putea deschide gura despre faze principale ale grupelor, în cazul aspirantelor din Liga 1, sau despre năzuințe de a juca în cupele europene, în cazul unor cluburi târându-și de fapt zilele pe banii multor contribuabili care probabil nici n-au habar câți jucători ar fi într-o echipă de fotbal. Dar cotizează, căci așa e filmul…
Momentan, Liga 1 este doar un privitor neputincios la faza grupelor, de exemplu cu Astana, Dinamo Zagreb sau BATE Borisov implicate în Champions League, dar și cu câte 3 cluburi din Cehia ori câte două din Azerbaijan și Polonia, precum și cu alte formații din Albania, Belarus, Cipru, Grecia, Serbia sau Ucraina în UEFA Europa League. Și bănuiesc că prin țările respective nu se poartă obsesia pomenirii despre stelele și aștrii lor și când deschizi frigiderul, și când tragi apa la vasul de toaletă.
