Timișorenii dublu penalizați care porneau detașat de pe ultimul loc actualul sezon al Ligii 1 au fost luni nu doar unicii marcatori și totodată învingători ai zilei finale din cea de-a doua etapă a fazei pe grupe valorice, ci și autorii unui prim bilanț parțial după câte 180 de minute de joc în partidele din play-off și play-out trasând o acoladă cu 3 maxime.
În primul rând, ACS Poli a rămas unica grupare din primul eșalon fără vreun punct risipit de la începerea întrecerii pe grupe valorice: 6 din 6. În al doilea rând, gruparea de pe ”Dan Păltinișanu” a rămas singura dintre cele 14 cluburi care să fi câștigat în deplasare în totalul celor 14 partide derulate de la start în 1-6 și 7-14. Iar în al treilea rând, amenințata cu retrogradarea are și cele mai multe goluri înscrise în aceste prime două runde, trei, la egalitate la acest capitol cu ieșenii care le-au marcat pe toate în aceeași partidă acasă, dar nici unul aseară la Dunăre, contra Pandurilor, însă, mult mai semnificativ, la egalitate și cu actualele ocupante ale podiumului campionatului, FC Viitorul, FCSB și CFR Cluj.
ACS Poli, victorie dedicată memoriei lui Adrian Stoicov / facebook ACS Poli – foto Leczki Jozsi
Totodată, ca număr total de puncte strânse în cele 26 de runde din faza I plus două din noua secvență a campionatului, ACS Poli a urcat subit chiar pe locul 8, adică primul din jumătatea inferioară a ierarhiei. Până și peste FC Botoșani. Opt…
Și nu doar glasul cifrelor surprinde plăcut în cazul timișorenilor, dar o face oricum cu atât mai mult în plan comparativ. Căci dacă elevii lui Popa, Benga și Bălu au înscris în fiecare din cele două meciuri și prin jucători din fiecare compartiment, în schimb nu mai puțin de jumătate din partidele din play-off, trei din totalul celor 6 de până acum, s-au încheiat 0-0, iar un sfert din întâlnirile din play-out, două din opt, au avut aceeași soartă: remize albe.
În plus, media generală a golurilor marcate în jocurile din 1-6 este mai mică de două reușite pe meci iar cea referitoare la grupa a doua valorică, 7-14, este sub același palier, <2. Comparativ cu media sezonului regulat tur-retur, 2,379 pentru partidele din primele 26 de etape, ineficacitatea este cu atât mai evidentă, având cel mai probabil două principale explicații.
Una ține de creșterea echilibrului în duelurile directe dintre participante, fie acestea în play-off sau play-out, mai apropiate valoric în disputele din cadrul aceluiași palier decât în cazul întrecerii cu toate cele 14 laolaltă, când puteau apărea și semnificative decalaje reliefate prin scoruri mari, în jocuri cu goluri mai multe.
Iar alta constă în precauția cu care majoritatea formațiilor au abordat faza secundă testând apele la reacomodarea cu noul format în cel de-al doilea său sezon, amplificată de o teamă de a pierde în contextul necesarului de puncte pentru atingerea diverselor obiective propuse, de unde că discutabilul sistem de înjumătățire a zestrei nu prea are cum să încurajeze spectaculozitatea întâlnirilor, ci eventual doar cerbicia disputării punctelor puse în joc, strict la rezultat, dar aici, dacă am lărgi spectrul discuției, am ajunge și la psihologie, cu ale sale fațete.
În orice caz, la modul cum s-a lansat cea de-a doua parte a întrecerii, o singură revelație se detașează și aceasta e ACS Poli, deși, strict ca joc în sine, n-a excelat prin registrul tehnic, atât individual cât și colectiv, ceea ce sugerează într-o privire de ansamblu și fără a-i știrbi periclitatei deloc din merite calitatea evident îndoielnică a întrecerii prim-divizionare românești.
Din contră, ca o altă remarcă pozitivă pe adresa lui Croitoru și a colegilor săi, timișorenii cățărați deja după 180 de minute pe un loc salvator nu doar că au marcat cele mai multe goluri în primele două runde, în rând cu ocupantele podiumului Ligii 1, dar au depășit grupări precum FC Botoșani sau FC Voluntari care în sezonul regulat tur-retur adunau printre cele mai multe reușite, câte 30, dintre formațiile ajunse în play-out, cu excepția ”liderului” din 7-14, Gaz Metan. Iar pe ilfoveni chiar și fără a primi gol… Ceea ce conferă un plus și apărării închegate de Ionuț Popa și dirijată din spate de titularul integralist încă de la meciul acasă din tur cu vicecampioana FCSB, Straton.
Apropo de care, cu excepția naufragiului din preajma litoralului, n-a fost deloc nevoit în 7 cazuri să scoată balonul din plasa propriei porți după sus amintitul joc pe ”Dan Păltinișanu” cu bucureștenii, în alte 8 partide de campionat disputate de-atunci primind doar câte un gol iar în numai 5 un maxim de două goluri. Semn că ACS Poli a devenit încet, încet tot mai incomodă…
Iar dificultatea de a fi înfrântă a fost cu atât mai mult amplificată de dată foarte recentă de două neplăcute evenimente, dintre care unul tragic și foarte trist, care n-au făcut altceva decât să fortifice ambiția și spiritul combativ al unui colectiv încercat. Unul a fost menținerea depunctării, prin știrea parvenită din Elveția, ceea ce i-a motivat și mai mult pe bănățeni în special în ieșirea la ”nașii” lor din Botoșani, iar altul a ținut de prematura dispariție a unui polist sadea cu deceniile, Adrian Stoicov, momentul sfâșietor devenind stimulent moral pentru jucători la ora vizitei celor din Voluntari, întru cinstirea memoriei celui stins din viață.
Îți trebuie ceva tărie sufletească. Și e bine știut că întotdeauna este greu să te pui cu cel în disperare de cauză sau care n-ar mai prea avea multe de pierdut, cum a fost cazul timișorenilor în sezonul regulat.
Însă pe de altă parte, anihilând rapid handicapul față de ultima grupare de pe un loc salvator și preluându-i poziția, automat, ACS Poli are de-acum numai de pierdut, și rămâne de văzut cum va gestiona noua sa postură. Cea de outsider, asumată încă din start, i s-a potrivit pare-se precum o mânușă, ideal trasă de autorul coagulării spiritului colectiv din vestiar, și anume antrenorul Popa, un rutinat în a-și motiva elevii în situații limită.
Prin elevarea pe locul 11 poate însă surveni brusc și o oarecare presiune în plus, detectabilă chiar și în sânul unui colectiv pe val, venind tare din urmă. Iar din noua postură timișorenii trebuie să probeze și un surplus de șlefuire, în plan tehnic, calitativ și, în general vorbind, valoric.
Căci este mai mult decât meritorie revenirea din toamnă și iarnă, continuată și luni, în prima zi de primăvară calendaristică, dar nu trebuie complet trecută cu vederea, și asta din nou, fără a știrbi deloc din reușita lui ACS Poli, calitatea mai mult decât discutabilă a prestațiilor oponentelor și în general a meciurilor în care este angrenată.
Pentru că, bunăoară aseară, ACS Poli – FC Voluntari 1-0 (0-0) a fost într-atât de închistat, din teama de rezultat și de a pierde, precum și cu finalizări într-atât de imprecise sau chiar stângace, încât raportul șuturilor pe poartă, 2:3, a fost extrem de sărăcăcios pentru două dintre principalele 11 garnituri ale țării. Din partea gazdelor și-a reglat timid tirul pe buturi căpitanul Croitoru, în minutul 12, iar vârful nouar Popovici a reluat dintr-una centrarea lui Șeroni din minutul 57, pentru unicul gol al întâlnirii, 1-0, însă în rest a fost vorba despre o abordare precaută și în așteptarea unei greșeli adverse, asortată imediat după pauză cu frica, iar ulterior despre necesitatea de conservare a rezultatului, reliefată și prin faptul că nici una dintre rezervele cu profil ofensiv n-a fost aruncată în luptă, și anume Drăghici, Pedro Henrique Almeida respectiv Mailat, chit că tânărul fusese pregătit pentru schimbare și chiar adus la margine, moment în care au survenit și problemele fundașului Șeroni.
Fundaș stânga a cărui surprinzătoare rupere de ritm, dar mai nou de fapt nu prea surprinzătoare, a făcut diferența într-un meci care, prin prisma calității oponentei, lasă senzația că nivelul valoric al competiției scade tot mai mult de la un sezon la altul. De exemplu FC Voluntari, Concordia sau chiar CSM Poli Iași tind să devină umbre ale adversarelor din ediții recente, pentru a nu mai pomeni de ASA ori Pandurii, și nu neapărat forma sportivă a bănățenilor face ca toate aceste grupări să pară într-atât de slabe, ci pur și simplu sunt mai modeste. Și pe acest calapod ar trebui judecată impetuozitatea revenirii lui ACS Poli…
Revenire cu atât mai remarcabilă cu cât efectivul numeric al lotului lui Popa este restrâns, pe alocuri și cu completări juvenile, iar o piesă de fler și cu dinamism creativ este absentă motivat de 6 etape, practic în sezonul de primăvară. Doman. Însă chiar și în lipsa sa s-au reușit toate cele, în ultima lună și ceva…
Luni seară, printr-o debordantă rupere de ritm căreia îi cădea victimă în decembrie până și campioana Astra, dintr-o lovitură aplicată de Șeroni. Acum, servant micuțului nouar ținând singur linia de atac, ceea ce nu-i deloc puțin. Dar chiar și-așa s-a impus ACS Poli, care a mai amenințat cu adevărat până la deschiderea scorului doar prin șutul lui Croitoru, blocat după centrarea lui Bărbuț din minutul 34, și reluarea cu capul razant cu transversala a aceluiași Șeroni la cornerul de pe stânga al aceluiași căpitan. Dar FC Voluntari, cea care trecea de bănățeni cu 5-0 la debutul lui Popa pe banca timișoreană în mai 2016 și cu 4-1 în tur!? Subțire pentru a noua grupare din țară după sezonul regulat, ca măsură reală a accentuării deficitului valoric din fotbalul intern.
Nu este însă problema timișorenilor. Care pe de altă parte și-au pus de-acum adversarii în gardă. Cu toții sunt avertizați și momentan fără reacție la adresa lui ACS Poli, ca și imbatabilă. Însă bănățenii mai au de dovedit și de-acum încolo dacă pe lângă toate ingredientele ce i-au stimulat până la ora actuală, și anume ambiție, ardoare, spirit de sacrificiu, combativitate, pragmatism în regim de speculare a erorii oponentului pe fondul unei tactici oportun alese și nu în ultimul rând unitate colectivă cu atât mai oțelită de nevoi și lovituri, mai sunt în plus într-adevăr înzestrați și cu alura valorică a unei trupe de mijlocul ierarhiei în ediția în curs. Conform datelor la zi, fără doar și poate sunt, însă mai trebuie să și confirme până la capăt, preferabil strict prin forțele proprii și mai puțin pe seama slăbiciunilor evidente ale partenerelor de întrecere.
Dacă personalul sportiv nu mai pare a surprinde prin reușitele sale, în schimb clubul în sine pare a-și depăși limitele în zelul de a impresiona cât mai mult, fără disimulări în dorința sa fățișă de a-și afișa pașii înainte. Bunăoară, această ultimă manevră de public relations, de creare a unei imagini cât mai pozitive, dând senzația unei note de eficiență și bună rezolvare a problemelor imediate în regim de urgență și sub mare presiune. Iar pentru completarea notei de credibilitate, mass-media trebuie musai implicată. Astfel, sceneta pare chiar greu de detectat la prima vedere.
E convocată o nouă conferință de presă la care cu tipic zel – altfel mai mult decât temperat – se răspunde pe măsură și în care este lansat un S.O.S. financiar, pe fondul unor neajunsuri altfel cât se poate de credibile, și de parcă toți donatorii ar fi stat la pândă și cu ochii pe presă ca pe butelie, datoriile dispar și sunt achitate în timp util, aproape de pe-o săptămână pe alta. Evrika! Hocus-pocus. Care va să zică dacă nu era chemarea la ordine a pudelului de pază al pseudo-democrației și lansarea apelului la ajutor, nimeni n-ar fi reacționat. Să fim serioși! Așa încât, de s-ar păstra totuși limitele decenței și nu s-ar insulta în mod repetat la urma urmei inteligența publicului…
Cât despre faptul că, ulterior, Popa încă arunca garoafe cu stingerea datoriei pentru brazilian iar aproximativ în același timp Drăgoi lansa oficial pe de altă parte liniștitoare asigurări că totul e rezolvat, mascarada e deja mai mult decât hilară. Dar bineînțeles că destui sunt cei creduli pe lumea asta. Remarcabilă și lăudabilă dovadă faptică în teren și pe bancă, din partea personalului sportiv, însă, pentru a convinge, conducătorii mai au foarte mult de muncit pentru a eficientiza prin integrare roadele ”pepinierei” locale ca parte a unei strategii coerente și primordiale, asta în loc să-și ridice cota prin a se mândri cu rezolvarea stingerii unor datorii pe străini care azi sunt, mâine nu, azi joacă, mâine la nunți.
