Ianis Zicu, cu un gol din penalty în minutul 72, şi o rezervă intrată la pauză Andrei Zăgrean care şi-a reliefat frumosul potenţial cu o egalare bazată în minutul 79 pe intuiţie şi viteză de reacţie, avându-l servant la pupitru pe acelaşi golgeter, au salvat de la 0-2 un punct pentru nişte polişti fără Ghionea, Sepsi şi Goga şi într-o clară pierdere de turaţie după 5 meciuri în care chiar dacă nu excelaseră, măcar agonisiseră, într-un duel care s-a dovedit într-adevăr a fi o periculoasă coajă de banană, 2-2 cu Astra, şi în care maniera de arbitraj şi-a „băgat serios coada” în detrimentul poliştilor.
Noutatea negativă ar fi că Poli a primit mai mult de un gol pentru prima oară de la şiragul încasat pe final la Bistriţa, temerile, indeciziile şi erorile defensive fiind pentru toţi vizibile mai ales în prima jumătate de oră, cum de exemplu s-a întâmplat în minutul 26, la ieşirea hazardată a lui Pantilimon (în foto), lăsată cu un cartonaş galben pentru noul său coleg Ignjatijevic… De la atmosfera de mare meci cu Steaua, cu tribune pline sub lucşii nocturnei, la dezolantele scaune goale sub soarele primăvăratec contra Astrei, o bruscă revenire cu picioarele pe pământ în ceea ce priveşte ambianţa pentru violeţii care cu cinci piese noi faţă de remiza de sâmbătă, dintre care 3 recăpătându-şi postul de titular, au încercat să sară din nou, cu o victorie, peste oţelarii începând derbyul cu Vasluiul cam spre finalul jocului de pe „Dan Păltinişanu”.
„Veţi vedea că toţi vor avea viaţă grea cu noi!” şi „Nu ne e frică de Timişoara”, săgeţi lansate de Selymes şi tabăra sa, nu puteau fi simple vorbe goale, prin prisma precedentelor 3 remize „afară” dintr-un şir de şase jocuri fără eşec a reginei egalurilor, cu 12 la activ printre care la CFR, Steaua, Vaslui şi Dinamo, şi care a încasat mai puţin ca Poli, sub media de un gol pe meci.
Şi într-adevăr greu a fost, doar penaltyul obţinut de Zicu, respectiv geniala sa pasă lobată pentru inspirata rezervă Zăgrean salvând într-un final cu scântei un punct mic dar care ar putea valora mult în economia sezonului, senzaţia lăsată de Poli fiind că indisponibilităţile şi schimbările de personal i-au dereglat uşor busola, continuitatea, plătind tribut pentru modesta evoluţie din prima parte şi, fără discuţii, unei maniere de arbitraj care a complicat lucrurile în momente cheie.
Iar conform debutului partidei, cu poliştii contra vântului şi niţel nesiguri în apărare, unde absenţele accidentaţilor Ghionea, cu tendinită, şi Sepsi, sacrificându-se contra Stelei, l-au readus în primul 11 pe Luchin respectiv titularizat în premieră pe Ignjatijevic, s-a conturat clar o dispută mai dificilă decât ar fi putut părea la prima vedere. Cisovsky a ezitat, Ignjatijevic s-a văzut depăşit de un foarte activ şi iute Sorin Strătilă, aripă dreapta care din două curse în primele 10 minute a finalizat una şutând alături, din fuleu, omologul său Morais fiind chiar mai precis, în minutul 7, când Pantilimon a respins cu greu „în faţă”…
Dar cu toţii îl aşteptau pe revenitul Ianis Zicu, omul cu gol cu doar opt zile înainte, şi încă pentru România, iar golgeterul Ligii 1 şi-a arătat deja în minutul 12 atingerea fină şi periculozitatea, preluând în faţa adversarului direct Măţel, driblând şi pătrunzând, şutul său cu stângul de la 16 metri, mângâind bara din stânga lui Grigore, la rădăcină. Mai treceau doar două minute şi Axente pătrundea la rândul său, şutând cu stângul, de pe dreapta, dar mult mai slab, deşi dintr-o poziţie mai favorabilă: pasă lui Grigore.
Astra îşi arătase deja colţii şi n-a fost de mare mirare când acelaşi Strătilă a fost mai iute decât Ignjatijevic, centrând perfect de pe dreapta, în gura porţii, unde a reluat perfect, cu dreptul, de la 6 metri, masivul Osvaldo Miranda: 0-1 în minutul 16.
Poliştii, cu Bourceanu şi Zicu reveniţi după suspendări, într-o linie mediană în care Curtean a fost menţinut în absenţa lui Goga pe dreapta, au replicat dintr-una din tipicele periculoase faze fixe din care s-a marcat în retur, cornerul executat de ex-gălăţean fiind reluat dintr-o bucată de Zicu, care l-a întins pe Grigore, dar în rest dominarea teritorială n-a avut clarviziune, în ciuda eforturilor lui Axente de a surprinde uneori şi de pe stânga sau a lui Magera de a-şi face baloane coborând în linia mediană.
De fapt, mai incisivi au fost tot oaspeţii cu doar 3 eşecuri în deplasare, Strătilă speriindu-l din nou pe Ignjatijevic, dar şi pe Pantilimon, ieşit pripit în colţul careului mare, şi a cărui indecizie nu i-a lăsat altă şansă sârbului decât să faulteze pentru cartonaş galben, fază din minutul 26 urmată în minutul 33 de pătrunderea celeilalte aripi, Junior Morais, pe stânga, care l-a întins serios la colţul lung pe portarul polist.
Strătilă şi Morais au desfăcut bine jocul, suplinindu-i de pe flancuri pe masivul marcator Miranda şi rezerva Stan, introdus în faţă deja în minutul 28 în locul accidentatului Budeanu, dar ultimele şase minute dinaintea pauzei au arătat mai mult din violeţii care ar trebui să pretindă titlul nu doar cu rezultate pozitive, ci şi cu evoluţii mai consistente.
Astfel, Helder a recuperat în faţa compatriotului Morais, a pătruns şi a centrat aidoma lui Strătilă, în gura porţii, doar că Axente a fost nepotrivit plasat, ratând de puţin contactul cu mingea pentru ceea ce ar fi putut fi cea mai mare oportunitate polistă. Iar apoi cele mai controversate faze ale jocului, cu Zicu din nou sancţionat cu cartonaş galben, ca la Buzău, pentru o presupusă simulare de fault în careu, unde pătrunsese printre 2 adversari, puţin pe stânga, la 13 metri, unde a fost „ciupit”, respectiv un prelungit atac în care mingea recentrată pe centrul apărării prahovene şi ştearsă cu capul pe spate de un fundaş oaspete a ajuns la acelaşi Zicu, asistentul Ungureanu semnalizând un presupus ofsaid, spre oprobiul lui Uhrin jr., a lui Daniel Stanciu şi a publicului timişorean. Degeaba l-a ocolit golgeterul prin dribling pe portar, pentru o potenţială egalare în minutul 45… 0-1 la pauză.
Axente, retitularizat după ce jucase doar 18 minute contra Stelei, a fost înlocuit la reluare cu masivul Andrei Zăgrean, în încercarea lui Uhrin jr. de a împrospăta forţa ofensivă, de a da o nouă dimensiune atacului polist, manevră care şi-a arătat potenţialul în minutul 61, când Zăgrean a prins cadrul porţii cu un şut tare în urma unui corner, blocat fiind de pădurea de picioare, şi tot el l-a întins pe Grigore cu capul, de la colţul lung. Zăgrean îşi anunţa intenţiile, ce aveau să dea roade!
Dar potenţiala coajă de banană ploieşteană, cu un unic succes extern, în Regie, s-a făcut simţită pe contraatacul purtat pe centru stânga de unşpearul Ţigoianu, flancat de cleştele Luchin – Cisovsky, ultimul fiind sancţionat cu cartonaş galben pentru un fault comis înafara careului polist, dar care buzoianul Ionescu l-a trecut graniţa, în careul lui Pantilimon. Penalty şi stâng în stânga portarului, marca N´Doye: 0-2 în minutul 63. Aşadar un penalty neacordat gazdelor la 0-1 dar unul înlesnit oaspetei la acelaşi scor.
Poli s-a dezmeticit, impulsionată şi de incandescenţa frustrată a puţinului public spectator, Tameş a încercat să profite de „picioarele proaspete” şi mai ales Zicu a forţat, o altă pătrundere puţin de pe stânga aducându-i penaltyul cu care s-a desprins la 15 goluri între marcatorii Ligii 1, în minutul 72, ulterior momentul său de geniu, fără soluţii dar găsind în disperare sclipirea, o scăriţă-lob, fiind exploatat de Zăgrean, atent, cu viteză de reacţie şi intuiţie, care a preferat să lase mingea să cadă lângă marcajul său, şi s-o atingă doar la revenirea din gazon: şpiţ din faţa lui Grigore, de 2-2, în minutul 79.
Zicu şi Zăgrean au salvat un punct şi au menţinut invincibilitatea polistă, finalul stând sub spectrul lui 3-2, cu acelaşi Zăgrean panicând oaspeţii dar fără Nikolic, introdus poate puţin prea târziu… Dat fiind circumstanţele, un punct e mai bun decât nimic, dar nu prea surprinzătoarea remiză vine ca o atenţionare că uneori, dacă nu joci prea grozav dar – fiind pe val în frunte – faci totuşi puncte, mai trebuie să evoluezi nu doar bazându-te pe sclipirile unui mic geniu ofensiv, indiferent de absenţele avute sau arbitrajul cusut cu aţă albă.
