Andrei Zăgrean a întors soarta jocului din Regie cu sângele rece şi alura unui puncher rutinat, care-l recomandă ca un viitor vârf redutabil, fructificând în minutele 29 şi 45 nişte mingi ideale într-o partidă altfel de factură modestă, pe care fruntaşii polişti au abordat-o sub norii încărcaţi ai suspendărilor şi accidentărilor de tot felul, iar Dorin Goga, specialistul golurilor pe final, a marcat de-această dată unul decisiv în al treilea minut de prelungire, ce-a adăugat două puncte în plus, aducând victoria în Regie. Iar modul cum au obţinut-o dă senzaţia că titlul poate fi totuşi al lor, după principiul că dacă nu joci grozav şi totuşi te impui, înseamnă că eşti pe val şi parcă unele lucruri mari sunt şi predestinate. 90 nu de minute ci de… ani.
În mod normal, un joc în deplasare la ultima clasată pentru o pretendentă la titlu în plin fuleu spre luminile Champions League, ar constitui o minunată oportunitate pentru alte trei puncte, însă numai ideale nu sunt circumstanţele actuale ale fruntaşei. Pleiada de absenţi, accidentaţi sau suspendaţi, cum era cazul căpitanului Alexa şi a fundaşului central Cisovsky după remiza cu Astra, cele patru puncte risipite acasă în răstimp de nici 100 de ore şi redesprinderea Oţelului, au arătat şi jumătatea goală a paharului în ceea ce înseamnă întorsăturile unei sprâncenate căi spre titlu.
Dusan Uhrin jr. s-a văzut astfel nevoit să apeleze la alte schimbări de personal, cu Tameş titularizat în premieră în 2011, pe postul lui Goga, pe dreapta, pierdut de reaccidentatul Curtean, cu Burcă revenind la închidere în locul căpitanului şi cu Andrei Zăgrean folosit în premieră din primul minut în violetul polist, compensând penuria de atacanţi valizi.
Şi avea să fie tocmai Zăgrean, autorul golului târziu care a menţinut contra Astrei invincibilitatea polistă, cel care să egaleze în Regie cu chiar primul şut alb-violet pe poartă, după aproape o jumătate de oră în care, cu excepţia speranţelor deşarte în trei cornere lăsate pe seama lui Bourceanu, oaspetea a avut probabil cele mai modeste momente din returul de campionat. Jocul ocupantei locului doi n-a mers, alb-negrii fiind mai incisivi, în special pe flancul stâng, de unde şuturile lui Florin Maxim şi Curelea, câte două, nu şi-au găsit adresa, deschiderea de scor venind în schimb de pe dreapta, tot din zona lui Ignjatijevic, depăşit şi contra Astrei în prima parte.
Alta a fost faţa jocului odată ce Zăgrean a scuturat plasa, Poli combinând ceva mai exact şi găsind mai lesne trasee spre careul lanternei roşii, în preajma căruia doar pasa decisivă n-a fost la locul ei, însă o altă fază fixă, specialitate timişoreană în acest început de 2011, l-a scos din nou la rampă pe acelaşi longilin număr 15, ce parcă şi mai calm decât la faza egalării a adus acel vital gol, mereu şi mai preţios când cade în preajma pauzei: 1-2.
Pe val, cu moralul forjat de reuşitele lui Zăgrean, poliştii au dominat teritorial începutul părţii secunde şi echipa în întregul său a ieşit mai degrabă la rampă decât sclipirile lui Zicu, investit căpitan al echipei, însă absenţa ocaziilor de gol şi o oarecare lipsă de decizie în a da lovitura finală a fost exploatată de gazde în urma unui contraatac generat de o pasă neinspirată a lui Magera, Cheţan centrând scurt de pe stânga şi Tibi Bălan înscriind un gol egalizator cum vezi poate o dată pe an, foarfecă în vinclu, cu puţin peste zece minute înaintea finalului: 2-2.
Între timp, Uhrin jr. sporise precauţiile defensive prin introducerea lui Scutaru în locul lui Tameş iar marcatorul Zăgrean îi cedase locul lui Nikolic, aşa încât întrebarea era dacă Poli mai are resursele şi variantele de a improviza un asalt final. N-a prea fost cazul dar un remarcabil contraatac cu minge lungă, în al treilea minut de prelungire, în urma unui corner studenţesc eşuat, a fost fructificat ca o gazelă de Dorin Goga, intrat în minutul 85, şi care n-a iertat din interiorul careului: 2-3.
Uluitorul mod în care şi-a acontat victoria, a treia la rând din tot atâtea afară în 2011, o recomandă pe Poli drept o pretendentă forte la titlu, care ştie să zămislească puncte şi din meciuri nu foarte reuşite, abordate într-un picior. Dacă tragi la titlu şi ai rezultate şi fără să excelezi, înseamnă că stofa de invincibil e croitorie curată pentru calul negru de pe turnantă.
