Săptămâna debutului şi octetului fruntaş al SuperLigii anterioare în noua ediţie a Cupei României cu ocazia startului fazei grupelor a adus şi două întâlniri între cluburi care activau şi-n sezonul trecut pe prima scenă, iar ambele s-au încheiat 1-1 după ce au condus gazdele, caz şi al roş-albilor la Arad în UTA – Petrolul.
În celălalt caz întâlnindu-se tot grupări din urna a II-a valorică a aşa-zisei „trageri la sorţi” de la 26 septembrie, FC Botoşani şi Farul Constanţa, iar liderul elitei a deschis scorul prin timişoreanul Dumiter în minutul 55 însă şi Markovic a egalat rapid pentru „albaştrii” lui Gheorghe Hagi, deja în minutul 58.
Rezultatele de egalitate ale acestei etape inaugurale a fazei grupelor Cupei României fiind chiar mai numeroase – cifrate la patru, decât victoriile la limită – 3 din totalul celor 12 partide, însă eliminarea „tricolorilor” la ultimele trei participări la turneul final mondial a avut de-a face cu loviturile de la 11 metri, la departajare în 1990 în optimile din Italia cu Irlanda, după un 0-0, precum şi în sferturile din 1994 în SUA după 2-2 cu Suedia, respectiv din partea lui Suker în optimile Coupe de Monde 1998 din Franţa, 0-1 (0-0) cu Croaţia, aşa încât ce să se mai şi îndeletnicească suflarea fotbalului intern cu exersarea unor asemenea execuţii în caz de remiză într-o competiţie eliminatorie, căci de la FRF putere – înghiontită din spate de difuzorii „cu drepturi” şi cablagii, a fost forţat din 2022 artificiul teatrului absurdului cu serii tip mini-campionat şi meciuri pe puncte chiar şi în plină întrecere în principiu K.O.
Ca la noi, la nimeni, dar nici… nimeni nebăgând de seamă aberaţia, oricât de mare e gradul denaturării conceptului de bază al unei competiţii eliminatorii.
Aşa încât, fie şi după un fad 0-0 într-o altă serie sextet, „C”, în reuniunea secuiască Csikszereda – Sepsi, sau după un 3-3 (1-1) în care divizionara „C” Sporting a răsturnat scorul şi-apoi a şi egalat în prelungiri cu Oţelul, susţinătorii localnici ai unei trupe din Liga a III-a fiind aşadar privaţi de oportunitatea asistării pe viu la nişte şuturi de la punctul cu var într-un duel la Lieşti cu un club al elitei, competiţia eliminatorie a Cupei României n-a avut parte şi de lovituri de la 11 metri.
Pentru că de aceea e eliminatorie, ca echipele să nu se elimine între ele şi de la punctul cu var, ci să joace tot în sistem campionat şi-n Cupa României, pe puncte, dat fiind că aşa dictează cu pumnul strâns deţinătorii de „drepturi”, iar alţii sunt cei care… „se execută”, ferefiştii, şi chiar aşa, ce-atâtea penalty-uri în situaţiile evident cât se poate de „roze” de la Genova şi de pe Rose Bowl, apoi la cântecul de lebădă „tricolor” la „Mondiale” din urmă cu 27 de ani!?
Ce-atâtea goluri în plus şi astfel, când însăşi FRF a semnalat exclamativ încă din al doilea paragraf al dării de seamă cu rezultatele etapei I a săptămânii că „un total de 40 de goluri s-au înscris în aceste 12 partide din cele 4 grupe, încă o confirmare că spectacolul total domină competiţia de tradiţie a fotbalului românesc!”
„Spectacol total” poate în registrul sponsorului principal al întrecerii denaturate, din aceeaşi sferă a pariurilor din care sunt şi cei ai elitei respectiv scenei a doua, căci altfel un sfert dintre partide s-au încheiat cu două scoruri de 4-0 iar una cu 4-1, ditamai spectacolul.
Iar finalista din primăvară de la Arad a ediţiei anterioare a Cupei României, Hermannstadt, s-a separat de Concordia la Chiajna prin golul lui Bejan din minutul 56, 0-1 drept alt „spectacol total”.
Şi revenind la locul ultimei finale cu trofeul pe masă, Arad, remiza plutea într-un fel în aer, prin prisma celor mai multe semnate de UTA în actuala ediţie a Superligii – 7, dar şi a celor mai multe semnate de Petrolul în ediţia trecută a sezonului regulat, 13 precum Rapid, asta dacă tot se joacă în sistem mini-campionat, cu puncte.
Tot la egalitate, de puncte, şi încheind play-out-ul campaniei trecute Petrolul şi UTA, în această ordine cu câte 31, pe locurile 10-11, chit că la 2 mai reîntâlnirea pe axa Arad – Ploieşti se lăsa cu un 2-0 pentru alb-roşii pe „Arena Francisc Neauman”, la penultima apariţie acasă a elevilor lui Rednic.
De unde şi repartizarea celor două echipe în grupa a II-a valorică a fazei grupelor, în umbra octetului abia debutant, cu FCSB, CFR Cluj, Universitatea Craiova, Universitatea Cluj, Rapid, SC Dinamo 1948 SA, Hermannstadt şi Oţelul Galaţi, dar laolaltă în schimb în emanaţia federală şi cu Farul Constanţa, AFC Botoşani, Sepsi, Campionii FC Argeş, AFK Csikszereda Miercurea Ciuc şi Metaloglobus Bucureşti.
Şi parcă le-ar fi pus federalii chiar cu propria mânuţă faţă-n faţă pe UTA şi Petrolul, de pe locurile 11 şi 9 la finele sezonului regulat anterior, precum şi pe FC Botoşani şi Farul, de pe 13 şi 10 tot atunci.
Rezultând un 1-1 şi pe Mureş, deschiderea de scor semnată de Costache în minutul 33 şi cu concursul portarului Krell alungând apăsarea dată de faptul că UTA n-a marcat acasă în ultimele două apariţii, 0-0 cu nou-promovaţii ciucani şi chiar 0-4 cu Oţelul, dar s-a conectat mai ales remizelor acasă în campionat, 7 2 4 1 10-12.
Iar o remiză s-a şi conturat a fi la egalarea semnată pentru galben-albaştri de Chică-Roşă în minutul 78, 1-1 din centrarea lui Hanca – ambii fiind introduşi pe parcurs de Neagoe, în completarea întâlnirilor din Grupa B, după Sănătatea S.P. Cluj – Universitatea Craiova 1-4 (1-0) prin autogolul lui Stevanovic din minutul 44 respectiv apoi tocmai Stevanovic în minutul 61 iar în ultimul sfert de oră D. Matei (77), Etim (86) şi Cicâldău (88), precum şi Gloria Bistriţa – FCSB 1-3 (0-2): Mensah 79 – penalty – Alibec 26 – penalty, Thiam 45, Stoian 90).
Iar în decembrie abia se vor revedea cele 6 în alte dispuneri artificiale în „Grupa B”, după ce, cât era vară şi cald, UTA dispunea chiar la Ploieşti de Petrolul, şi tot pe puncte dar mai firesc, în campionat, cu 2-1 la 1 august într-o serie de 3 reprezentaţii victorioase ale elevilor lui Mihalcea în SuperLiga ca parte a startului lansat cu şapte apariţii fără înfrângere.
Metamorfozate în şi mai multe, 9 fără gustul victoriei de la 9 august încoace şi acel 2-1 acasă cu Farul, ultimele 3 fiind chiar înfrângeri, două „legate” cu 0-4.
Duminică aducând ora 15:30 alinierea la Arad la finele turului a „lanternei roşii” Metaloglobus, o codaşă nou-promovată în program pentru etapa a XV-a, anunţată a se încheia luni de la 20:30 tocmai la Ploieşti cu liderul actual în cadru, Petrolul – FC Botoşani.
Între trupe remizând aşadar 1-1 peste săptămână în Cupa României, dar despărţite ierarhic de mai multe puncte, ca de la 13 la 31, decât UTA de Metaloglobus, arădenii cu 16, bucureştenii cu 7.
În tot cazul, ca o altă remarcă, UTA a încasat aşadar în ultimul sfert de oră din partea unor ploieşteni cu cele mai puţine goluri marcate în primele 14 runde ale SuperLigii, doar 10, care „găzari” nu înscriau deloc în 3 dintre cele 8 deplasări în campionat, din care trei remizate: 0-0 mai întâi la Galaţi, 3-0 în zona capitalei la Metaloglobus, 1-1 la „U” Cluj, 2-0 pentru Universitatea la Craiova dar şi 2-1 pentru Farul la Ovidiu, apoi 1-0 pentru Unirea Slobozia în Ilfov, un alt succes venind la începutul lunii cu 1-0 în Argeş, ulterior 1-1 vinerea trecută la Miercurea Ciuc.
Remiză în urma unor victorii prahovene la limită fără gol primit, ultimul eşec datând de peste o lună, cu 1-0 la Clinceni. Iar forma mai bună a regăţenilor s-a reflectat în cele din urmă şi-n egalarea semnată în sfertul de oră final, în contul vecinilor de pe locul 12 ai arădenilor în SuperLiga, Petrolul având bilanţul 14 3 4 7 10-15 13 puncte.
Şaisprezece în dreptul lui UTA, cu linia de clasament 14 3 7 4 16-24 16 puncte, egalată fiind la 16 dar sărită ierarhic la golaveraj de învingătoarea sa duminicală FCSB, campioană desprinsă la 4-0 ca reacţie la eşecurile legate în capitală în Europa League.
Iar „regina remizelor” turului în curs, UTA, cu 7 în jumătate din apariţii, precum vicecampioana CFR şi nou-promovata Csikszereda, a mai remizat tot pe punct şi la startul grupelor Cupei României, c-aşa-i în fotbalul păstorit de FRF, cu întâlniri nu eliminatorii dar pe puncte şi-n întrecerea paralelă K.O.
Care chiar paralelă a ajuns a deveni Cupa României conceptului său de bază, eliminatoriu. Încât, dacă pentru câteva secunde riscaţi a renunţa la „spectacolul total” ca laudă de sine exprimată de FRF şi a vă reconecta normalităţii, atunci parcurgeţi rezultatele de marţi până joi de exemplu din Copa del Rey ori DFB Pokal, aşadar în Spania şi Germania.
Unde s-a jucat pentru calificare, pentru exersarea calificării, inclusiv şi a loviturilor de departajare, şi nu pe puncte în mini-campionate, precum în România.
Şi s-a jucat pentru spectatori, şi nu în special pentru… telespectatori, în faţa atâtor camere ale difuzorilor care mai de care precum la ceasurile „grupelor” Cupei României.
Însă în România, ca mai de regulă în toate cele, suflarea din fenomen e „mulţumită”, căci atât şi poate înţelege din săparea propriei gropi prin executarea ordinelor „stăpânirii”, oricât de absurde, iar asta doar pentru că „vin de sus” iar „ei ştie„.
Pe când „Noi muncim, noi nu gândim”…
Dar rezultatele şi punctele contează în spirit de turmă, iar mini-clasamentele vorbesc, mai moale aşadar cu gândirea.
Urmând o fază a grupelor în premieră prin disputarea sa în… ani diferiţi, cu etapa a III-a în februarie 2026, după ce pentru calificarea în acest cadru de 24 UTA dispunea în capitală cu 2-0 de „militarii” secund-divizionari ai MApN, iar Petrolul o seară mai apoi, la 27 august, de ieşeni în Moldova.
Şi totuşi, a mai fost o întâlnire la startul fazei grupelor între prim-divizionare, ca nou-promovate, Metaloglobus revenind „acasă” de la 0-2 cu CFC Argeş dar totuşi cedându-i pe final, la „repetiţia” bucureştenilor înaintea deplasării la Arad, Achim şi Zakir înscriind în minutele 59 şi 78, după Seto (29) şi Brobbey (34), dar Matos aducând victoria „violeţilor” în minutul 85, 2-3, c-aşa-i în Cupa României şi cu „spectacolul total” al golurilor marcate însă mai degrabă de… străini.
Şi ce mai „spectacol” pus în scenă de federali. Dându-se de fapt în spectacol şi prin formatul Cupei României.
Încât mai bine că se odihnesc deja în pace pentru a nu mai fi contemporani acestor absurdităţi sportivi ai altor vremuri arătându-se a fi acum cu mult mai normale, căci într-adevăr, pe când regretatul Flavius Domide, recent înălţat la îngeri, cucerea titluri cu UTA, şi cursul firesc al Cupei României era unul strict eliminatoriu, nu cu artificiile punctelor în sextete mini-campionat.
UTA a început cu Gorcea – Alomerovic, Benga, Stolnik, Iacob – Hrezdac – Tzionis, Mihai, Abdallah, Costache şi vârful Barbu, rezerve la start fiind Roşu, Padula, Poulolo, Vlăsceanu, Ovidiu Popescu, Roman, Coman, Dragoş şi Zsori.
Iar Eugen Neagoe pentru Petrolul cu Krell, timişoreanul Radu, Ricardinho, Pap, Onguene, Sălceanu – Gheorghe, Mateiu, Dongmo – Doumtsios şi Douakansy, aşadar cu majoritatea titularilor străini, pe bancă la start fiind Bălbărău, Dumitriu, Chică-Roşă, Tolea, Grozav, Hanca, Jyry, Paraschiv şi Araujo.
Fotografii de la Arad.
