Poli s-a văzut pentru a doua miercuri la rând în postura de a primi goluri acasă înainte şi după pauză şi de a fi nevoită să alerge măcar după egalare, şi de-această dată în urma unei flagrante erori de arbitraj, asistentul Nicoară nesemnalizând dubla poziţie de ofsaid a Pandurilor la faza din care oaspeţii au profitat prin Lemnaru, 1-2 în minutul 47, însă golgeterul şi căpitanul Zicu a mai salvat un punct pentru pretendenta la titlu, în minutul 89 al unei foarte frustrante din toate punctele de vedere reprize secunde. „Să dea Domnul să bată Steaua”, spunea un tânăr fan polist la final, refugiul suporterilor dezamăgiţi fiind tocmai trupa din Ghencea, în meciul cu Oţelul…
La capătul a nici alte 3 minute de prelungire dictate de Colţescu, Zicu a păstrat totuşi invincibilitatea polistă graţie celei de-a 16-a reuşite stagionale, în minutul 89, Oţelul fiind însă doar egalată la puncte iar fanii calculând că alte şase în plus, irosite la rând acasă contra Astrei, Stelei şi Pandurilor, ar fi făcut o uriaşă diferenţă în ierarhie. Dar jocul suferă şi cascada meciurilor cu „intermediare” nu ajută cauza, cât de mult lipsesc unii titulari, ca de exemplu Sepsi şi neavând rost să-i enumerăm din nou pe ceilalţi, văzându-se cu ocazia celui de-al treilea joc la rând în care violeţii au primit gol dintr-o centrare din zona lui Ignjatijevic, depăşit şi necorelat pe flanc cu Zicu…
Aşadar pentru a ajunge să rulezi pe autostrăzile Ligii Campionilor, trebuie mai întâi să răzbeşti prin hârtoapele cu capcane ale slinoasei Liga 1, cu iz de stână şi multe altele, iar între cele câteva buturugi mici ale ultimelor nouă hopuri din aprilie şi mai, cel mai detestabil ciot a ieşit în cale în intermediara din runda a XXVI-a, pe „Dan Păltinişanu” din Timişoara.
Într-adevăr, pentru a ajunge din nou să evoluezi în compania unora ca Manchester City, trebuie să strângi trei puncte şi din dueluri cu cluburi ca Pandurii, retrogradat de două ori pe teren, prin jocul rezultatelor, şi sfârşind sub linia de plutire în 2006 şi 2010, dar care n-a activat în sezoanele imediat următoare în liga secundă, fiind reinstalat oneros în elită pe seama decapitării Sportului respectiv a retragerii Internaţionalului înaintea actualei ediţii.
De fapt şi pe drept, Poli nici n-ar fi trebuit să-şi bată capul în acest sezon cu una ca Pandurii dar culmea ironiei face ca gruparea de manevră a ligii şi federaţiei, ce serveşte intereselor de clan de la centru, să ajungă poate să fie totuşi pusă să joace zero – treiul cu cântec cu Oţelul, când „interesele o va cere”.
Dar până atunci, importante erau cele trei puncte de miercuri seară, când Dusan Uhrin jr. nu s-a mai putut plânge de ceea ce menţiona în preziua jocului apropo de inconvenientul de a schimba prea mult personal de la un meci la altul, doar Cristian Scutaru, preferat pe stânga lui Ignjatijevic, uşor neadaptat în primele două apariţii, respectiv Dorin Goga, revenit după accidentare, fiind noii titulari faţă de formula de start de duminică, în Regie.
Altfel, tot cu Burcă închizător şi Bourceanu la pupitru, tot cu Zicu căpitan şi cu Zăgrean menţinut în avanposturi, revelaţia răsplătind încrederea antrenorului prin încă o execuţie care-i relevă aptitudinile de puncher, cap „de pe picioare”, intuitiv, puţin pe lângă bară, într-un debut de joc anost şi fragmentat, cu câteva cornere ale fruntaşei şi cu două incursiuni ale mobilului medical pe gazon.
Şi totuşi, remarcabilul Goga, cel cu golul din prelungiri în Regie şi cu reuşitele pe finaluri de meci în acest retur, a expediat o excelentă centrare de pe flancul său – din preajma colţului terenului – la retitularizarea sa după trei meciuri pierdute datorită accidentării, Magera revenind cu gol: 1-0 în minutul 27, prima sa reuşită de la demolarea Universităţii. Scutaru deja şchiopăta, reliefând problemele medicale ale unui lot care a început returul cu dificultăţi la acest capitol şi cu atât mai forţat de programul cu etape intermediare.
Dar ceea ce spune multe despre limitele actuale, în plan numeric şi valoric, ale variantelor lui Uhrin jr., a constituit-o înlocuirea… înlocuitorului, sârbul Ignjatijevic, introdus în minutul 30 în locul accidentatului Scutaru, fiind retras deja în minutul 76, pentru a face loc unei soluţii mai ofensive, Tosaint Ricketts.
Iar lipsa prospeţimii şi a concentrării le-a dat prilejul Pandurilor să păstreze posesia balonului şi chiar să pericliteze careul lui Pantilimon, mijlocaşul Stojan Vranjes chiar profitând din zona lui Helder şi punctând extravagant în minutul 38, vole din „D”-ul careului mare: 1-1. Centrarea fusese expediată din zona lui Ignjatijevic, introdus în joc cu doar opt minute înainte. Şi pauză…
Repriza secundă a stat din păcate sub spectrul flagrantei erori a asistentului Nicoară, care n-a semnalizat dubla poziţie de ofsaid a Pandurilor, de care Lemnaru a profitat cu calm: 1-2 în minutul 47. Din nou cu limba până la cot, după egalare, deseori incoerent, fie cu mingi lungi, fie cu pase pripite. Rocha e aruncat în minutul 58 în focuri, apoi şi Ricketts în minutul 76, tânărul brazilian preluând postul de fundaş stâng eliberat de sârb pentru canadian, dar doar cornerele înflăcărează sufletele şi speranţele suporterilor.
Şi totuşi, acea speranţă moare întotdeauna ultima, Zicu arătându-şi clasa de golgeter, de nicăieri, după o minge biliard în careul Pandurilor: 2-2 în minutul 89, cu un şut pe jos, la colţ, în dreapta lui Mingote.
