O durere cu unsprezece negri mititei. Răsturnarea de situație în cazul Unirii Tărlungeni, care va începe în cele din urmă sezonul 2015, conform ultimelor vești dinspre județul Brașov, după ce săptămâna trecută retragerea sa din B2 era dată ca sigură și anunțată ca fiind oficială, a mai îndulcit cât de cât teribilul amar al seriei vestice în eșalonul secund, acest subiect determinându-ne să dăm puțin timpul înapoi, la ora returului ediției 1994/1995, și să constatăm ce cluburi porneau în urmă cu exact 20 de ani în returul Diviziei A-II, cum era denumită pe-atunci întrecerea de liga a II-a din această parte de țară.
Iar concluzia ar fi cât se poate de simplă…
În 4 martie 1995, cu ocazia celei de-a 18-a etape în seria a doua a diviziei secunde, se înregistrau următoarele rezultate: Phoenix Baia Mare – Gaz Metan Mediaș 0-0, ICIM Brașov – CFR Cluj 3-2, Tractorul Brașov – Gloria Reșița 2-0, Corvinul Hunedoara – Unirea Alba Iulia 3-1, FC Bihor Oradea – Unirea Dej 2-1, CSM Reșița – Jiul IEELIF Craiova 1-0, ASA Târgu Mureș – Metrom Brașov 4-0, CFR Timișoara – Jiul Petroșani 2-1 și Armătura Zalău – Politehnica Timișoara 0-5, ultima gazdă, învinsă, și retrogradând la finele sezonului, cu numai 12 puncte în cont.
Ce mai cluburi, ce mai nume de grupări pentru acel nivel competițional! Dar mai ales câtă consistență a loturilor, încă, în cazul respectivelor participante în întrecere! De prisos să subliniem că toate cele 36 de cluburi, câte 18 în fiecare serie a ligii secunde, încheiau campionatul în picioare…
Gazon pămîntiu, băltit și denivelat: parte integrantă a fotbalului românesc, locul… 15 mondial în ierarhia FIFA Coca Cola. Ce mai ”națională” trebuie că făurește un asemenea fotbal!
Unii ziariști remarcau însă de pe-atunci că, dat fiind practicile încetățenite în fotbalul mioritic, adevărul îi va ajunge cândva pe mulți din urmă, iar timpul n-a avut decât să ne dea dreptate. Din păcate! Semnale de alarmă peste semnale de alarmă, dar degeaba, în ignoranța și chiar zeflemeaua diverșilor diriguitori și mici trepăduși de la anumite cluburi, puși pe șmecherii și mici meschinării în spatele ușilor închise, cu consimțământ federal, de pe coridoarele puterii…
Și-atunci, ce-a mai rămas la început de 2015!?
Dintre cele 11 grupări la startul seriei vestice și 12 la debutul celei estice, unele au cochetat cât se poate de serios în ultimele săptămâni cu ideea aruncării prosopului, iar în cele din urmă trei dintre ele au și sucombat: Unirea Slobozia și Săgeata în est, Fortuna Poiana Cîmpina, în Seria a II-a. Așadar nu doar că numărul competitoarelor s-a diminuat cu mai mult decât o treime în răstimp de două decenii, dar până și dintre cele rămase mai mult de o șesime au fost măcar cu un picior în groapă, sau chiar cu amândouă, pentru a nu mai pomeni de uriașa diferență valorică între formațiile de la vremea respectivă, cu jucătorii pe care-i aveau în componență, și umbrele palide din 2015, care pot însă totuși aspira la podium, pe fondul teribilei penurii.
Vehiculate au fost în această iarnă numele a câte două cluburi pe butuci în fiecare serie, iar faptul că cei rămași la Tărlungeni să apere și în continuare culorile Unirii, fie și fără urmă de remunerare, au mai salvat din onoarea fotbalului, imaginea de ansamblu rămâne însă la fel de sumbră. Întorsătura de situație este salutară dar, chiar și așa, nu poți să nu te întrebi cât de pregătiți pentru reluarea returului ar putea fi cei din Tărlungeni. Luându-ne după spusele lui Robert Elek, ”salvat” prin a ajunge de zilele trecute la ACS Poli Timișoara, și care a admis cu candoare că atunci ”când am aflat vestea retragerii, câteva zile am fost la pregătiri doar cu prezența”, Unirea a avut o pauză în plină perioadă de pregătiri, fără a mai pune la socoteală, pe lângă discontinuitatea ciclului săptămânal, neajunsul despărțirii de unele piese de bază. Omogenitate!? Relații de joc!?
Dezastru…
Fiecare asemenea exemplu, că se numește Unirea Slobozia, Săgeata, Fortuna Poiana Cîmpina sau Tărlungeniul, certifică potopul iscat de deficitarul păstorit federal din deceniile precedente, când devastatoarele efecte nu se făceau încă resimțite, la adăpostul ”rezervelor” valorice din ani anteriori. Efectele se resimt din plin abia în acești ani ai mileniului III, unii indivizi implicați în fotbal aruncând acum pisica în curtea economiei adâncită într-o așa-zisă criză, fără a admite cu aceeași candoare mai mult decât necesară că poate n-ar fi avut ce să caute în acest domeniu mult mai solicitant și complicat decât ar părea la prima vedere. Dar din păcate au avut din plin ce să caute, și nu mai pomenim ce. Sau s-o facem!? Banul și profitul imediat…
Și liga a treia era în urmă cu 20 de ani o mult mai serioasă ecuație, ce-i drept, cam balonată, cu 4 serii a câte 20 de cluburi, doar trei grupări din Seria I și una din Seria a II-a fiind excluse în decursul returului ediției 1994/95 pe fondul neprezentării la unele meciuri. Dar acum!? Cinci serii, în scădere de la șase, cu 12, 13 sau 14 formații, de la caz la caz…
Iar respectivele echipe chiar dețineau încă oarece loturi, cu oarece jucători mai de Doamne ajută! Nu prea mai există așadar termeni de comparație, poate doar faptul că prima clasată în seria vestică a ligii secunde juca și pe-atunci, și acum pe același stadion ”Dan Păltinișanu”. Alb-violeții promovau în 1995 cu 14 puncte avans, după 34 de etape, cu bilanțul 24 6 4 75-20 78p, față de cele 64 ale Corvinului respectiv 57 acumulate de… CFR Timișoara, a treia. Tot în primăvara lui 1995 retrogradau din elita Liga Națională grupări precum UTA sau FC Maramureș Baia Mare, iar din liga a patra își croiau drum spre ”Divizia B”, eșalonul trei, cluburi locale precum Furnirul Deta, după 4-1 și 2-0 în barajul cu Telecom Arad, sau CSM Caransebeș, 1-2 și 6-0 acasă cu Severnav Drobeta Turnu Severin.
Doar sâmbătă la amiază am mai putea spune cu certitudine dacă Unirea Tărlungeni va fi bifat într-adevăr deplasarea la Pâncota, din cadrul etapei a XVII-a, căci AFC Fortuna Poiana Câmpina nu va mai primi vizita Caransebeșului, conform ultimului anunț de pe-o zi pe alta, pe fondul neprevăzutului ce apasă fotbalul primelor trei eșaloane. Cât despre ACS Poli, timișorenii vor sta sâmbătă, sau mai bine zis nu vor juca într-un meci oficial, pentru că întrecerea pornea deja la drum într-un număr impar de formații, fără Corona. Dar alb-negrii vor sta și în 14 martie, la ora jocului cu prahovenii – retași, așa încât liderul are parte de un singur meci pe puncte, cel de la Oradea, din 7 martie, până la deplasarea din intermediara din 18 martie, miercurea de la ora 15, la Satu Mare, în etapa a XX-a. Ulterior, fruntașii ar mai avea doar alte două partide în retur, acasă cu Șoimii Pâncota, în 21 martie, și la Slatina, pe 28 ale lunii viitoare.
Este un dezastru, ca efect indubitabil al hoției, Cooperativelor, corupției și strategiilor după ureche și după cum bate vântul, pe prietenii, cumetrii și interese, perpetuate peste decenii în fotbalul carpatin. Se culege ceea ce s-a semănat. Conducând și la părăsirea tribunelor de către ”cealaltă jumătate” de bază a evenimentului sportiv, publicul spectator.
