Poli risipeşte nu doar două puncte înainte de Gaz Metan CFR…

Gorobsov o dată, Gorobsov de două ori… Sosit săptămâna trecută la Timişoara, a debutat deja pe final la Bistriţa şi a fost deposedat la originea golului egalizator în celelalte câteva minute jucate sâmbătă, la Alba Iulia, unde a fost preferat în detrimentul unui vârf de-al locului, marcator în 2011 în Liga 1, şi care a văzut jocul dintre fanii „violeţilor”, nemulţumit de statutul său, la fel de mâhnit ca şi părinţii şi rudele sosite să-l vadă evoluând…

„Bineînţeles că sunt nemulţumit, cum s-ar putea altfel!?”, ni s-a destăinuit Andrei Zăgrean după remiza Unirea – Poli 1-1, ducându-ne cu gândul atât la cifrele care spun că după cele cinci goluri marcate în primele două etape, violeţii au mai înscris doar 4 în următoarele trei runde, cât şi la aspectul de natură psihologică şi motivaţională, testat în dese rânduri, care sugerează utilizarea unui jucător împotriva fostei sale echipe, cu atât mai mult dacă e şi de pe plaiurile sale natale, pentru a-şi dovedi calităţile şi potenţialul, pentru a demonstra unde a ajuns, sub noile culori.

Problema neconvocării lui Zăgrean este una mai amplă, a deficienţelor ofensive poliste şi a ineficacităţii manifestate prin faptul că până ce Dorin Goga, înlocuit sâmbătă, a preluat conducerea cu 2-1 luni seară la Bistriţa, violeţii au avut parte de 7 marcatori cu câte un gol la activ, abia zălăuanul atingând „cota” 2 contra Gloriei. Desigur, şi iarăşi din penalty, veteranul Iulian Tameş are la rândul său două boabe la activ, dar aspectul că timişorenii au reuşit o medie de mai puţin de două goluri pe meci şi nu şi-au definit un puncher, permiţându-şi luxul să nu-l convoace pe Zăgrean, oferă motive de îngrijorare în perspectiva sosirii pe Bega, după duelul de miercuri de la ora 17, din competiţia K.O., cu Ceahlăul, a unei grupări fără gol primit în B2, în mai bine de 7 ore şi jumătate de fotbal.

Desigur, Poli şi Juventus Bucureşti sunt singurele grupări din serie cu punctaj maxim şi fără gol primit pe teren propriu, dar faptul că elevii lui Valentin Velcea au rămas pe locul 3, la egalitate cu fruntaşele Gloria şi Gaz Metan CFR, după ce au risipit patru puncte într-un răstimp de nici 115 ore, ne duce cu gândul şi la calculele făcute de Bourceanu sau Alexa în returul trecut, că 3 succese şi 3 eşecuri cântăresc mai mult decât şase remize.

Ori Poli s-a văzut egalată atât la Bistriţa cât şi la Alba Iulia, unde a renunţat prea uşor pe parcursul mitanului secund la rutina unuia ca Dorin Goga, înlocuit ce-i drept cu un alt ardelean care a generat penaltyul de 0-1, Alexandru Curtean, întrebându-te dacă violeţii au o reţinere în a-i utiliza tocmai pe unii dintre cei mai în vogă marcatori din returul trecut. Un Zăgrean sau Goga…

Se poate desigur specula că zălăuanul nu este tocmai în apele sale, după ce s-a văzut lăsat în urmă de majoritatea titularilor sărind de pe corabia naufragiaţilor, să culeagă cumva cioburile în demisolul din B2, iar ultima ieşire „prezidenţială” pe micul ecran, cu eticheta de „circar”, numai bine nu i-a conferit psihicului marcatorului contra lui FC Olt şi la Bistriţa, dar Goga tot Goga rămâne, de o certă valoare la nivelul Ligii 1 şi incontestabil un peşte mare într-un acvariu micuţ, în eşalonul secund.

Şi etichetat, şi înlocuit, lui Goga nu-i rămâne decât să cucerească miercuri Ceahlăul şi să evite apoi vreo explozie, cu Gaz Metan CFR. Club care, iată, nu este doar geografic mai aproape de Timişoara, strămutat fiind peste vară de la Craiova la Drobeta Turnu Severin, ci şi în clasament, iar orice eventual pas greşit pe „Dan Păltinişanu” ar putea mâhni cu atât mai mult şi cercul restrâns de loialişti până la moarte, după ce un suporter polist din Ardeal s-a trezit duminică mai dezamăgit…

Desigur, delegaţia polistă n-avea sâmbătă nici o obligaţie să răspundă pozitiv rugăminţii fanului violeţilor, de loc din Zlatna, şi de aceea există mai nou magazinele de prezentare ale comercialistei lumi a sportului, în care doar banul dictează iar sentimentele pot fi călcate în picioare, pentru ca susţinătorii să investească din buzunar pentru bunăstarea clubului, dar dacă un suporter a venit „de departe”, sosit la meci cu trenul, din inima munţilor, şi cu un fular „1921” la gât ca şi accesoriu al unei garderobe modeste, cât ar fi costat de fapt gruparea vicecampioană a României să se lepede de un tricou de magazie, exact ce a cerut tânărul, nimic mai mult!?

Poli lucrează intens, cu surle şi trâmbiţe, la capitolul imagine, încercând să ia faţa cu tot felul de iniţiative de marketing, dar un asemenea gest minor, un aspect mărunt, e poate mai grăitor în ceea ce priveşte adevăratul dezastru pe nişa relaţiilor publice ce ţine de bucătăria polistă. Destui au fost deja jenaţi dacă nu chiar antagonizaţi de abordările poliste, şi nu în ultimul rând chiar proprii jucători, fie neconvocaţi, fie etichetaţi drept „circari”. Întrebarea este care sunt adevăraţii circari.

Concluzia ar fi că Poli n-a risipit sâmbătă doar două puncte, nu doar cu Gorobsov la originea neplăcerii, ci şi oarece alte simpatii, şi aşa şifonate în această vară care, Doamne ajută, se încheie după descinderea Ceahlăului pe Bega…