Poli se descătuşează: 4-0 cu Craiova şi… spre titlu

Acelaşi Ianis Zicu şi Lukas Magera, pe fază în careul mic craiovean, cu reluări speculative în urma unor faze fixe, corner respectiv lovitură liberă, au desprins-o pe Poli în decursul a nici 200 de secunde ale minutelor din preajma pauzei, betonând excelentul moral polist, consolidat cu o zi înainte de pasul greşit comis în Ardeal de lidera şi contracandidata la titlu Oţelul Galaţi. Un public numeros, mânat la stadion de parcursul polist, de creşterea şanselor la titlu şi de vremea mai blândă, a explodat cu uşurare în minutele 36 şi 39, anticipând deja o nouă victorie a ocupantei locului doi.

Ar fi însă injust să se creadă că Poli a răpus o pradă facilă. Deloc. Violeţii şi-au făcut de fapt jocul uşor graţie jocului tactic bun, disciplinei şi organizării pertinente pe compartimente şi în ansamblu. A părut poate lesne, de la 2-0 în sus, dar prestaţia lor reuşită odată descătuşaţi, când erorile individuale n-au mai sărit în ochi, a contribuit complet la galopul de sănătate pe care l-au generat…

Un meci pornit la relanti s-a transformat într-un adevărat tăvălug spre poarta olteană şi într-un val al bucuriei în tribune, declanşat în minutul 55 de un alt gol al lui Magera, cu piciorul drept şi tot în urma unui corner de pe partea stângă, expert executat, ca pe parcursul întregii seri, de revenitul Alexandru Bourceanu. Avea să fie chiar 4-0, un succes clar, meritat şi dătător de foarte mari speranţe: Poli – Universitatea Craiova 4-0 (2-0).

Însă mai nimic în prima jumătate de oră n-ar fi sugerat că alb-violeţii vor fi pentru prima oară în avantaj la finele mitanului întâi, primele şarje confirmând mai degrabă spusele antrenorului ceh în săptămâna dinaintea jocului, cum că, indiferent de tactica aleasă, ofensivă sau mai chibzuită, primordiale sunt punctele şi nimic mai mult. Favoritei îi era poate niţel teamă că Universitatea marcase 16 goluri în 10 deplasări, a doua din ţară la acest capitol, şi peste Poli, cu 15 „boabe” afară în chiar 11 meciuri…

Dusan Uhrin jr. continuă să creadă cu tărie în truismul că jocul are 90 de minute, şi debutul disputei ex-studenţeşti, altfel total dezechilibrate pe hârtie prin prisma poziţiilor în clasament şi a parcursurilor recente ale adversarelor, fiind oarecum în balanţă şi mai ales temperat. Atât cu Gaz Metan cât şi la Cluj Napoca, în primele meciuri cu tehnicianul ceh la timonă, golurile victoriei au venit în ultimul sfert al partidei, prudenţa şi răbdarea fiind cuvinte de ordine şi duminică.

Cu Cisovsky reprofilat fundaş central, într-un nou parteneriat cu Ghionea pe axul defensiv, preferat fiind lui Srdjan Luchin, şi cu Bourceanu consolidat în mijlocul liniei mediane, Poli a început nu atât ezitant cât mai ales în aşteptare, ţinută niţel departe de buturile lui Lung jr. prin poziţionarea relativ avansată a oaspetei fără victorie din 1 noiembrie.

La început, totul s-a rezumat la reluări cu lovituri de cap în urma unor faze fixe, ruperile de ritm rămânând pe seama atleticităţii lui Helder respectiv a cutiuţei tehnice a golgeterului Ianis Zicu. Poli şi-a intrat în ritm în minutul 18, când, în urma unei faze cursive pe flancul stâng, Goga a forţat cornerul din partea lui Lung jr., reluând de la colţul lung centrarea peste expediată de Sepsi, şi Alexa, infiltrat în zona careului mic, fiind periculos în urma loviturii de la colţul terenului.

Ulterior, tot ce a construit Craiova a ţinut de şutul lui Mihai Costea razant cu vinclul de la colţul scurt, în minutul 21, în vreme ce Poli a insistat şi în continuare pe stânga, cu Sepsi, Zicu şi Axente combinând cursiv. Încet, încet, fisurile craiovene au început să se caşte, noua achiziţie Zoro faultând de trei ori până să fie sancţionat cu cartonaş galben iar Dănănae mimându-l cu tot atâtea infracţiuni pe flancul său drept.

În fine, inevitabil, au căzut şi golurile, lovitura liberă executată „covrig” de pe stânga de Bourceanu fiind reluată cu capul de Alexa, sub bară, la prima reluare polistă pe cadrul porţii, în minutul 35, când Lung jr. a deturnat în corner, în urma căruia, Zicu, pe fază la colţul lung, în careul mic, a împuns sec balonul în plasă, la capătul unui mic biliard în suprafaţa de pedeapsă olteană.

Iar odată descătuşată, ocupanta locului 2 nu s-a mai uitat înapoi, exploatând o nouă fază fixă în minutul 39, în urma unui fault comis asupra lui Axente. Zicu a aşezat ca la carte, pe jos, în centrul careului, pentru Alexa, al cărui şut spre poartă a fost prelungit în aţe de Magera, care jucase în prealabil rolul de pivot în gura porţii.

Ce-a urmat, a fost o sarabandă a ratărilor şi, vorba susţinătorilor polişti din asistenţă, „un meci cum de mult n-am mai văzut la Poli”. Şi chiar aşa! Craiova s-a dezintegrat defensiv iar jocul de-a şoarecele cu pisica a fost un antrenament cu public, alert, cu atacuri purtate în viteză, cu ruperi de ritm şi multă vivacitate a unei echipe pe aripi spre titlu. E marele moment polist, care mai are 13 trepte spre trofeu.

Singura dezamăgire, că doar Magera s-a mai înscris din nou pe lista marcatorilor, în minutul 55, reluând din cădere, cu dreptul, de la 11 metri central, pe sub Lung jr., în urma unui alt corner de pe flancul stâng, marca Bourceanu, respectiv Dorin Goga, cu primul gol al jocului din acţiune, o altă splendoare spre vinclu în genul celei oferite contra lui Gaz Metan. În rest însă, s-a ratat mult, chiar nepermis de mult, prin aceiaşi Goga şi Magera, în minutele 44 şi 46, prin ghinionistul Axente, în minutele 64, 69 şi 73, din posturi de singur cu portarul, şi tot prin Magera, în minutul 66.

Golul lui Goga din final a spălat însă ruşinea ratării unui scor de tenis de câmp sau chiar rugby, alb-violeţii punându-şi candidatura cu atât mai serios la cucerirea titlului. Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu ei, atunci cine? Au trecut nouăzeci de ani…