Blestemul clonării mândrei Universitatea a pecetluit soarta reprezentantei Băniei şi-n ediţia 2024/5 a SuperLigii încheiată sâmbătă seară în play-off, repetitiv aspirantă la lauri dar tot mai mult numărată după 1991, limitându-se acum a-şi păstra locul 3 de la un an la altul, precum identic şi-l conserva şi-n 2022, încât au trecut deja cinci sezoane de la unica situare pe treapta secundă, o dată vicecampioană în cele 9 prezenţe la rând în grupa I valorică.
„Studenţilor” capitalei Olteniei venindu-le însă parcă mai greu să se menţină şi-n această primăvară pe ultima treaptă a podiumului, comparativ cu menţinerea reuşită de la un an la altul în 2022.
Unica victorie acasă de sâmbătă seară a rundei finale, a X-a în play-off, 2-1 cu „câinii roşii” ai capitalei, salvându-i de neplăcerea de a fi rămas doar pe 4 în umbra omologilor alb-negri din Cluj, însă chiar şi-aşa Universitatea Craiova a încheiat campionatul la 12 puncte în urma laureatei reconfirmate FCSB.
Numai şi numai 5 deficit anul trecut la încheierea fazei play-off, când alb-albaştrii Băniei trăgeau până în runda finală la locul 2 cu confortul unui avans notabil de opt puncte faţă de a patra clasată, Farul.
Comparativ, dimpotrivă în 2022, când Universitatea aduna 7 victorii în play-off şi încheia la nici zece puncte în urma campioanei CFR Cluj, dar în orice caz cu 13 avans înaintea celei de-a patra clasate, după ce în 2021 alb-albaştrii erau cei care sfârşeau la 13 puncte după purtătorii coroniţei, dar în schimb unul singur îi ferea de alunecarea pe poziţia a patra.
Şi n-ar fi părut deloc că s-ar încheia chiar atât de dezarmant pentru Rădoi şi elevii săi după ce sezonul regulat îl completau la doar 4 puncte în urma liderului parcursului tur-retur, FCSB, respectiv două în urma vicecampioanei CFR, deficit care prin înjumătăţire era diminuat la startul fazei play-off.
Bucureştenii cu 28 rămase la zestre, CFR Cluj cu 27 iar Universitatea cu 26. Şi inaugurând ca din tun grupa I valorică la 14 mai, 3-0 (1-0) pe „Ion Oblemenco” în faţa Universităţii Cluj, adesea lider în sezonul regulat.
Avea a rămâne însă şi unica victorie acasă a alb-albaştrilor Băniei până sâmbătă seară, pe parcurs din rău, 0-0 cu FCSB, în mai rău sub ochii propriilor simpatizanţi, 1-2 cu rapidiştii şi 2-2 cel mai recent cu CFR Cluj, iar dacă pe Jiu n-au agonisit, puţin de mirare că au clacat în ambele ieşiri pe Someş respectiv în bătătura liderului dublu campion.
Pe de-altă parte, cum blestemul clonei lovea şi mai nemilos în 2017, doar pe locul 5 şi totuşi în cadru după ce sezonul inaugural al grupei I valorice, în 2016, îi avea pe Pandurii de pe Jiu în amonte exemplar implicaţi însă nu şi reprezentanta capitalei Olteniei, respectiv pe poziţia a patra în 2019 şi-n urmă cu 2 ani, însăşi păstrarea medaliilor de bronz poate fi percepută pe post de jumătate plină a paharului.
Deficitul de puncte, 12 în urma roş-albaştrilor lui Becali, fiind doar marginal mai puţin sever decât cel înregistrat în urmă cu 2 ani ca ocupanţi ai locului 4, de 13 puncte la final, tot atâtea şi-n urmă cu patru ani.
Unii studenţi „alb-albaştri” doar şi-au păstrat aşadar de puţin locul al treilea, la limită în faţa merituoşilor universitari clujeni şi cu timişoreanul Sandu Tăbîrcă secund al lui Ioan Ovidiu Sabău, mai puţin dificil şi firesc fiind a lăsa în urmă duoul bucureştean Rapid – SC Dinamo 1948 SA, la ditamai expertiza dinspre vârful respectivelor entităţi, însă alţii, cei din Copoul ieşiean, s-au trezit brusc corigenţi în play-out şi chemaţi la reexaminarea barajului de evitare a retrogradării.
Albastrul „studenţesc” clonat pe Jiu de Lia Olguţa Vasilescu a salvat măcar aparenţele la final, 2-1 acasă de la 0-1 la pauză cu dinamoviştii graţie lui Barbu şi Mitriţă în sfertul de oră după pauză, însă ASCM Politehnica n-a trecut duminică nici măcar testarea de la Iaşi a manşei I tur în barajul pentru supravieţuire.
Deşi disputat în compania celei de-a cincea clasate în grupa I valorică a eşalonului secund, Liga a II-a, şi-anume Metaloglobus Bucureşti.
Care Metaloglobus pierdea majoritatea deplasărilor în play-off-ul diviziei a doua, şi la Mioveni respectiv în Ghencea, dar şi cel mai recent, fără a marca, la Voluntari, ilfoveni depăşindu-i astfel ierarhic pe bucureşteni.
Încât alunecau în calea prim-divizionarei mai bine clasate după play-out dintre cele două cluburi ale SuperLigii sfârşite la barajul de evitare a retrogradării, şi-anume ASCM Politehnica Iaşi.
Dar cum spuneam, „studenţi” şi „studenţi”, fie şi tot alb-albaştri.
Acesta fiind pesemne „proiectul” emanat în capitala Moldovei după promovarea izbutită în 2023 cu opt puncte avans şi fără eşec în cele 10 runde din play-off-ul Ligii 2, încât la ora păstrării statutului prim-divizionar alb-albaştrii din nord-est să alinieze ca titulari în majoritate sportivi formaţi de alte şcoli fotbalistice pe meleaguri străine.
Atâţia tineri români o mai şi putea titulariza un club fanion etalon al regiunii estice a ţării, cu potenţial de mare aspirator de talente din zonă, din moment ce apărarea unui biet loc 13 în SuperLiga internă e abordată cu strict 5 componenţi autohtoni.
Şi rostogolită la adăpostul unui minim 1-0 rezistent încă din primul sfert de oră, fără chip de suplimentare deşi în majoritate tot alţi jucători străini erau mai degrabă introduşi pe parcurs.
Încât, până la urmă, în ultimele 5 minute, secund-divizionara de pe locul 5 taxa prin Huiban incapacitatea „studenţilor” nord-estici de a concretiza, 1-1.
Care va să zică ditamai contingentul „stranierilor”, şase la start, încă doi introduşi pe parcurs şi majoritatea jucătorilor de câmp rămaşi pe bancă, alţi trei în trupa trăgând cât să nu retrogradeze, pentru un biet 1-1 acasă cu o formaţie bucureşteană abia în premieră în play-off-ul Ligii a II-a în această primăvară.
Unsprezece străini la dispoziţie pe convocatorul lui Miriuţă, cât de-o echipă, ce mai „studenţi” alb-albaştri aleşi doar numai şi numai cu locul 13, suficient pentru evitarea repetenţiei, sau cum „se investeşte” numai cu cap nu în „fotbalul lui 272-0”.
A se citi risipirea ineficientă a banului public, fără beneficii reale pentru dezvoltarea fotbalului intern, ci parcă în detrimentul acesteia.
Încât nici nu mai contează că de-o parte şi de alta a liniei salvatoare trasate în nord-est e Iftime la Botoşani ori Şfaiţer la Iaşi, ce ţi-s 29 de puncte, ce 28!?, din moment ce inşi realmente incapabili a face distincţie între bine şi rău prin părţile mai esenţiale ale acestora, şi-n consecinţă să perceapă cu-adevărat implicaţiile în timp ale demersurilor alese, şi-a se vedea de exemplu adoptarea aşa-zisei „vaccinări”, au anual şi luxul „investirii” după ureche în fotbal în sensul împănării garniturilor lor de umplutură în elită cu o majoritate a importurilor second-hand care doar întreţin iluzia meritoriei participări.
Importare vădit detrimentală în timp regenerării organice sănătoase a sectorului juvenil, subminat din plin pe căile obturate spre „echipa mare” şi cronic subvenţionat.
Iar asta sub flamura învăţământului tehnic universitar, de parcă alb-albastrul „studenţesc” ieşean al anilor predecembrişti, pe când România nu era nici într-atât de aşa-zis „dezvoltată”, „emancipată” şi „europenizată” precum în 2025, dar mai degrabă în spatele unei „Cortine de fier”, n-avea de fapt o mai bună reprezentare prin tinerii locului, zonei şi ai regiunii, mai temeinic instruiţi într-un mai puţin neglijat sector juvenil.
Dar astfel au ajuns şi nişte tocători ai resurselor publice să se simtă mai patroni de club în posesia jucăriei favorite în fotbalul cu expunere mediatică, arogându-şi însă luxul, esenţial, nu din propriul buzunar ci „investind” bine-nţeles „cu înţelepciune” dările celor rezervându-li-se „pâinea şi circul”.
Iar chiar că e număr de circ să strângi ditamai echipa „stranierilor” în numele Politehnicii „studenţeşti” pentru o reprezentaţie remizată acasă sub culorile alb-albastre ale capitalei regionale în faţa unor oaspeţi care acum nici 8 ani nu păşiseră încă vreodată în istoria clubului măcar pe scena secundă.
Sau dovada sugestivă că „micul privat” investind din mult mai puţin la matineu poate fi totuşi net mai eficient într-un duel al lui David cu Goliath decât uzurpatorii drămuitului ban public şi prin intermediul vehiculului utilitar fotbal, la fel de uzurpat şi-acesta în consecinţă de aceiaşi „iluştri” insinuaţi în fenomen.
Fenomen căpuşat de-a binelea de la Craiova pân-la Iaşi şi aiurea, cu efecte negative atât la nivelul „profesionist” al mercenariatului de import pe banul public, cât şi, mult mai important, la nivelul sectorului juvenil în consecinţă insuficient cultivat în formă continuată.
Căci ce relevanţă pentru creşterea reală a fotbalului românesc pot avea toţi aceşti importaţi în număr mare din resurse publice dar de o valoare discutabilă, numai şi numai alde Şfaiţer, Iftime şi-alţi „mari investitori” de genul lor pot inventa justificativ, însă argumente pertinente chiar nu există.
* Ultimele rezultate şi clasamentele finale în play-off şi play-out în SuperLiga, Liga 2 şi Liga 3, pe coloana datelor tehnice a secţiunii Fotbal în Sporttim.
