”Un incident național special” și ”fără echivalent internațional” sunt unele dintre semnalele simbol lansate recent în Suedia, în aceste cazuri din sfere ale păstrării siguranței și ordinii publice, așadar din partea celor confruntați direct cu consecințele faptice ale ingineriilor sociale și în cunoștință de cauză în privința gravității situației induse pe linia multiculturalismului politicilor de la Stockholm, derulate în numele națiunii scandinave dar pe umerii acesteia. Și tot mai numeroase sunt peste Marea Baltică voci care cu discernământ avertizează în același sens pe baze concrete și la obiect, lumină a lucrurilor în care cu atât mai ridicolă este luarea de poziție a selecționerului suedez Janne Andersson înaintea jocului de vineri de la ora 21:45 de pe Arena Națională, să nu care cumva să se audă ceva pe liniile ”rasismului” la meciul organizat de FRF și găzduit de România.
Suedia și-a semnat sentința implacabilă a propriei decimări, doar o chestiune de timp ca efect al ”porților deschise” și ”integrării”, care pur și simplu nu funcționează, deja o lamentabilă eșuare la nivel continental, dar pare-se că unii mari apărători ai ”toleranței”, ignoranți fiind la realitățile în derulare ale societății din care provin, mai au timp să-i lectureze sfătos pe alții de peste hotare. Se poartă așa ceva tot mai mult, somnambuli de veghe pe pilot automat întru apărarea de la caz la caz a arealului ingineriilor sociale care în cele din urmă vor face Europa praf din temelii, de la vest spre est, idioți utili până în pânzele albe și în ciuda tuturor evidențelor, evidențe altfel sârguincios și abil mascate sau cel mult aruncate în derizoriu de mașinăriile de propagandă și manipulare ale megafonului oficial de stat.
FRF n-a fost tare departe de a se alege cu organizarea cu porțile închise a meciului România – Suedia, după derapajele din tribune la partide găzduite în preliminariile în curs, iar situația a ajuns și la urechile proximilor vizitatori de vineri seară, dintre care unii, evident, nu știu de unde vin.
Semnificativ pentru implozia în curs de lentă dar certă desfășurare în Suedia, valabilă și în cazul altor notabile națiuni europene cărora li s-au băgat pe gât politici de stat pe linia noii ordini mondiale, înmulțindu-se cioburile ce nu vor mai putea fi la un moment dat strânse de statul gazdă, Poliția din țara scandinavă a fost nevoită să desemneze o unitate specială pentru combaterea flagelului în expansiune al crimei organizate sub forma culturii violenței, indusă de experimentul naufragiat al ”porților deschise”, unitate dată pe mâna unui expert în combaterea terorismului, Stefan Hector, aflat în fruntea brigăzii care s-a ocupat de cazul atentatului mobil din anul 2017 din Drottninggatan, în capitala țării.
Mats Lofving, șef al Departamentului Național de Operații, Noa, se referă la situația generală în termenii ”incident național special”, iar Anders Thornberg, diriguitor al forțelor polițienești, care a ieșit luna aceasta din linia narațiunii guvernamentale ce nu ia în seamă inconvenabilele evidențe ca efecte, urmări și consecințe ale politicilor puse în aplicare peste ani la Stockholm, a catalogat drept ”fără echivalent internațional” numărul în creștere al atacurilor de dată recentă cu explozivi de pe străzile Suediei.
La concret, acestea s-au dublat față de 2018, nu mai puțin de 120 între ianuarie și iulie 2019, în comparație cu 83 anul trecut. În plus, s-au înmulțit simțitor și violențele cu împușcături și alte asalturi armate, în curs de investigare sub lupa geniștilor fiind și alte circa 70 de dispozitive care n-au explodat, iar luna noiembrie tocmai a adus în prima sa sâmbătă împușcarea mortală a unui tânăr în vârstă de 15 ani într-o piață din Malmö. Ceea ce a determinat reacția sub formă de mobilizare specială direct orientată în cadrul forțelor polițienești, cu personal și resurse specific alocate.
Încă o cheltuială în plus pentru bugetul public al unui stat cu nici 10 milioane de locuitori, dar deja tot mai apăsat de diversele politici fiscale vizând integrarea pe liniile multiculturalismului, în condițiile în care tot mai balonat este procentajul noilor sosiți din totalul populației țării, 806.855 străini dobândind rezidență în Suedia între 2013 și 2018, cu șocanta statistică semnalând că 94% dintre solicitanții de azil din anul 2015 încă beneficiază de alocații sociale, dovadă fățișă a eșecului integrării lor în viața activă dar și explicație la plonjonul spre faliment al unor municipalități în imposibilitatea de a face față numărului celor preluați. Sunt circa 420.000 de solicitanți de azil în localitățile Suediei conform sosirilor din deceniul în curs, enorm pentru o țară cu o populație nu foarte numeroasă, oricât de bine organizată și structurată ar fi.
Eșec al integrării care a generat efecte colaterale resimțite pe străzile țării scandinave. ”Înțeleg că mulți oameni sunt îngrijorați de ceea ce se întâmplă, existând senzația că vendetele criminale se apropie pe nesimțite de masa publicului larg”, a fost remarca venită dinspre diriguitori ai forțelor polițienești având în vizor controlarea situațiilor ivite.
Nu doar Poliția suedeză a început să se facă tot mai mult auzită, dar voci pertinente din societatea civilă, fără afiliere politică sau alte tendințe care ar putea stârni controverse, au atras atenția în aceeași direcție, în mai multe privințe și din mai multe puncte de vedere. Astfel, cercetători ai fenomenului și profesori asociați avertizează în legătură cu pericolul creării unei societăți paralele islamice în cadrul celei suedeze, paralelă finanțată însă indirect de banul public, ceea ce aduce cu o segregare instituționalizată, subvențiile stimulând răspândirea unei anumite interpretări activiste a islamului, în condițiile în care organizațiile beneficiare sunt deja consolidate, structurate și organizate.
În altă ordine de idei dar și mai semnificativ, reprezentanți ai mediului academic au semnalat că postul public național de televiziune, altfel rotiță cheie a propagării multiculturalismului la nivelul societății suedeze și omițând în consecință orice cât de mici referiri cu conotații negative la adresa politicilor ”ușilor deschise”, s-a sesizat în cele din urmă la modul contrariu abia după ce trimiși ai difuzorilor au fost atacați cu pietre în timpul activității de teren întru mediatizarea unui caz legat de un centru islamic din Uppsala, proprietar de pământ pe care insista să ridice un lăcaș de cult, demers întâmpinat în timp cu opoziție dar care în cele din urmă a primit ”undă verde” din partea autorităților.
Mai mult, s-a trecut deja de ceva vreme la represalii împotriva celor care au temeritatea să semnaleze stări de fapt care ar ciunti credibilitatea narațiunii guvernamentale pe linia promovării multiculturalismului cu ale sale fațete, o profesoară asociată în domeniul interacțiunii om-mașină fiind exclusă din mediul universitar pentru derularea unui studiu de cercetare în legătură cu corelația între valul imigrației spre țara scandinavă și explozia numărului de agresiuni sexuale împotriva nativelor, cu remarca inițiatoarei investigației că situația în cazul violurilor doar se agravează, victimele preferând să nu depună plângeri de teama repercusiunilor.
Pe scurt, marea masă a ”importurilor” de peste mări și țări a creat o problemă ca și irezolvabilă, cu potențial de degenerare în timp, un fost șef executiv al companiei constructoare de vehicule transportoare rutiere de tonaj Scania avertizând că în acest ritm de absorbție Suedia se va lovi de grave tulburări, fără a exclude spectrul unui eventual război civil.
Cert este că poliția suedeză a detectat un anumit șablon al explozivilor utilizați, purtând pecetea celor folosiți în Orientul Mijlociu, așadar o altă consecință a imigrației stimulate de guvernul de la Stockholm în pas cu alte la fel de bine trase la cheie cancelarii europene, efectele fiind pe măsură, mutilări și pierderi de membre în cazul victimelor, o gamă largă de construcții căzute pradă pagubelor, de la firme până la clădiri rezidențiale, de la magazine până la locașuri de cult, inclusiv o biserică ortodoxă. În ultime incidente din această toamnă, o bombă a explodat într-un complex de apartamente din Malmö, un balcon a sărit în aer în Hassleholm iar un explozibil a fost detectat lângă un mall din Kristianstad. Excepțiile devin încet și sigur mod de viață, de regulă pe pielea celor mai vulnerabili membri ai societății, mai nou din rânduri ale nativilor expuși unui grad mai ridicat de risc al excluziunii sociale, prinși în ochiurile plasei unei subtile discriminări inversate.
Însă mașinăria cu multe brațe a sistemului perpetuând ingineria socială funcționează imperturbabil pe aceeași linie decisă a implementării și pe mai departe a multiculturalismului, de exemplu portalul guvernamental Sweden.se, operat de Institutul Suedez, invitându-i pe cei dornici de un trai în țara scandinavă prin a-și etala pe versiunea sa în limba arabă generosul sistem de beneficii sociale, incluzând cel mai lung concediu parental din lume conform propriilor estimări, asistență medicală și stomatologică gratuită, alocații pentru cei mici calculate specific în cazul familiilor cu 6 copii, respectiv dreptul la educație în limba maternă, ceea ce sugerează stimularea unor tendințe nu de integrare în societatea națiunii gazdă, ci de urmare a unor traiectorii paralele.
Tocmai a turnat gaz pe foc și sistemul judiciar prin eliberarea din detenție a unor predicatori islamiști, în pofida unor decizii de expulzare din Suedia, fiind vorba despre activiști militanți propagandiști cu viziuni extremiste în favoarea segregării, îndrumându-i pe musulmani să se limiteze în ceea ce privește contactele cu locuitorii non-musulmani. Etichetați drept un mare pericol la capitolul siguranță și deținuți de serviciile de securitate, acestora li s-a conferit așadar dreptul de a rămâne pe tărâm suedez, sub monitorizare dar implicit cu libertatea de a predica, în zonele preponderent cu imigranți și pe alocuri cu cvartale ca și inaccesibile forțelor de ordine existând un teren fertil pentru recrutarea de noi aderenți. S-a mers deja într-atât de departe încât fiul principalului predicator deținut temporar ajungea să profereze amenințări cu moartea pe adresa editorului-șef al publicației Gefle Dagblad, dat fiind investigațiile jurnalistice derulate pe linia evidențierii acestor noi realități suedeze, dar și într-atât de departe ca pudrare a realității inconvenabile de către postul public de stat încât individul a fost proiectat întru retușarea imaginii pe post de vedetă rock.
De fapt, extrem de mult se pedalează în mass-media cu control guvernamental sau corporatist al sforarilor noii ordini pe glorificarea și ridicarea în slăvi pe seama unor excepții de succes a tot ceea ce ține de multikulti și beneficiile sale, omițând în schimb înadins și ca esențială politică mediatică semnalarea nenumăratelor situații care implicit ar demasca ravagiile induse de această sinistră inginerie socială pe adresa europenilor și ar da indirect în vileag din aproape în aproape reperele planurilor croite deja tare demult.
Asta se întâmplă când autointitulate elite, rupte de realitate și deloc afectate la înălțimea de la care pun pe roate experimente sociale cu un major impact sub multe forme directe asupra cetățeanului de rând, continuă neabătut linia adoptată, indiferent de acumularea evidențelor sugerând eșecul planurilor implementate. Căci eșecul este pe pielea majorității pașnice, văzându-și încet și sigur erodat modul existențial preluat din generație în generație, în favoarea aservirii fără interogații și crâcnire pe seama politicilor abstracte de înșurubare în cadru a unor populații neavând mai nimic de-a face cu tâlcul locurilor și lucrurilor, un uriaș contrast între etnii și culturi, despre un succes fiind vorba în schimb în agenda celor cu derularea politicilor în speță. Bastion al corectitudinii politice duse la absurd, bastion al multiculturalismului ce a schimbat ireversibil și pe vecie fața Europei vestice așa cum o știam, Suedia e laboratorul tot mai mult cățărat pe un butoi de pulbere, cu detonatorul în mâna unor sus puși interesați, înadins înclinați spre anumite doctrine dar și constrânși de vălul ocultei operând pe toate meridianele după aceiași parametri, cu țeluri precise și cu bătaie lungă.
În cazul Europei este vorba despre o dizolvare în timp a populațiilor autohtone, de la vest spre est, parțial prin înlocuirea directă, parțial prin dorita rezultantă a compoziției căcănii, unele dintre guverne fiind mai îngenuncheate decât altele pe calapodul desăvârșirii cât mai rapide a diabolicului plan țesut de multe decenii și îndesat incremental pe gâtlejul unei majorități tot mai adormite, tot mai infantile în ceea ce privește capacitatea de deducție a marii scheme a lucrurilor.
S-au deschis în timp tot mai multe uși sub masca și pretextul celor mai bune intenții, doar praf în ochi dar un imens cal troian pus înadins și premeditat în mișcare de oculta mondială, folosindu-se de utile populații dezrădăcinate din calea războaielor de aceleași cercuri ticluite pe teritorii peste mări și țări, iar Europa secularizată începe a resimți tot mai intens la nivelul cetățeanului de rând consecințele sinistrelor mașinațiuni extrem de bine gândite și unse. Este însă abia începutul, cu complicații tot mai mari în vest, cu o revărsare lentă dar sigură spre estul și mai ușor de manipulat. România este ca și condamnată în timp prin semnarea în decembrie 2018 în Maroc a aderării la planurile de absorbție a populațiilor ce vor fi direcționate spre bătrânul continent de pe alte meleaguri, componentă a multiculturalismului adăugată unui cocktail deja oricum cât se poate de toxic în societatea carpatină, lovită din plin pe fondul unei cutremurătoare lipse de cunoaștere în raport cu informația pertinentă și grosolan manipulată prin intermediul ca și complet al spectrului mediatic, majoritar aservit, parțial ignorant la rândul său.
România este din plin încălecată la alte capitole dar n-a căzut în schimb încă în trapa plasată în Suedia, în numele căreia au fost deschise într-atât de larg propriile-i uși încât și impactul s-a arătat a fi rapid și răsunător, de mare complexitate. O societate tot mai controlată și prin intermediul multiculturalismului, inducând o restrângere a drepturilor și libertăților individuale, de parcă printre altele n-ar fi fost de exemplu oricum suficientă modelarea mentalului colectiv în favoarea adoptării unor tehnologii inovatoare sub… propria piele, subtilă formă de manipulare a individului.
Drama suedeză se conturează pe an ce trece, o bombă cu efect nu neapărat prea întârziat, totul ca urmare a dramaticei rapide schimbări a spectrului social din țara scandinavă pe liniile multiculturalismului și corectitudinii politice, stimulând indirect și noi experimente de laborator la cheie și cu megafon gen Greta tunătoarea și fulgerătoarea, care latră despre schimbările climatice provocate de om, găinaț pentru naivi, tocmai pentru a camufla termenul ce n-a prins, încălzirea globală, a se citi care va să zică noi taxe de mediu pentru mase.
În acest context, în care unii au comis-o urât în numele suedezului de rând, selecționerul reprezentativei fotbalistice de seniori a galben-albaștrilor ar face mai bine să-și inoculeze o doză de realism în privința efectelor induse de ingineria socială pusă pe roate în țara scandinavă în numele toleranței și incluziunii, decât să stea ca pe arcuri în a detecta cel mai mic semn de așa-zis ”rasism” pe marginea gazonului dintr-o altă țară.
