Aceia dintre spectatorii de pe arena lui UTA care au parcurs scorurile la pauză în celelalte jocuri de baraj din ţară, şi-ar fi dorit de exemplu să fie pe stadionul Farul din Constanţa, unde FC Eolica Baia, din judeţul Tulcea, o spulberase deja decisiv pe Venus Independenţa, din Călăraşi. Era 4-1, comparativ cu 0-0 pe malul Mureşului.
Un scor alb după 45 de minute era de exemplu pe „Extensiv”, la Damila Măciuca (Vâlcea) – Recolta Stoicăneşti (Olt). Iar remiza albă a persistat şi sub soarele vestului, şi dacă n-ar fi fost persistenţa şi deruta răspândită de Dan Raţiu, poate că s-ar fi jucat şi prelungiri, chiar şi unsprezece contra zece. „A fost contact, jucătorul meu a luat prim-planul”, a declarat după meci Adrian Săvoiu, antrenorul Flacărei, dar adevărul este că decizia a ţinut mai degrabă de impetuozitatea cursei lui Raţiu şi de interpretarea dată fazei de către Micloşină, cât de imprudenţa lui Nicandro.
Într-un fel, Dan Raţiu, cel plin de tatuaje, a meritat să smulgă penaltyul izbăvitor, măcar pentru cursele sale, pentru periculozitatea şi aplombul său: „Numai la asemenea meciuri mă pot concentra cu adevărat!” Astfel s-a descărcat Raţiu, exultând în braţele antrenorului său. Un jucător potrivit pentru asemenea ocazii, când a exploatat inteligent spaţiile create…
Iar fundaşul central şi căpitanul Telescu, „îngălbenit” în minutul 62, şi-a confirmat statutul de marcator cu sânge rece, trimiţându-l după seminţe pe nepotul lui Tonca: 1-0. „Pentru Tata”, după cum scria pe maieul masivului blond fundaş. Un bun jucător, un căpitan merituos…
