Campioana Europei a jucat joi seară ultimul amical pe continent înaintea trecerii Atlanticului, însă fără Lamine Yamal, unicul neconvocat de Luis de la Fuente din lotul de 26 pentru verificarea de la ora locală 21 la A Coruna cu Irak, Spania rulând 22 de componenţi dintre care 5 deja de la pauză, la 1-1 cu asiaticii egalându-i încă din minutul 27.
În ceea ce a fost penultima testare a laureatei continentale din 2024 înaintea debutului oficial la turneul final mondial de luni 15 iunie la miezul zilei la Atlanta contra celor din Cap Verde, start prefaţat cu o săptămână de repetiţia finală împotriva peruanilor la Puebla, în Mexic.
Unde, în zona Guadalajara de acea dată, Spania va ajunge a juca ultimul meci din Grupa H la 26 iunie, contra principalei contracandidate din patrulater Uruguay, meci care în principiu ar decide în mare măsură dacă ibericii, ca învingători în serie, se vor înscrie pe prima jumătate a tabloului eliminatoriu al 16-imilor „Mondialului”, pentru un prim hop la 2 iulie împotriva secund clasatei din „grupa Argentinei”, mai reunind Austria, Algeria şi Iordania.
Pe Riazor n-a fost însă strict doar lapte şi miere, deşi galicienii din A Coruna se bucură zilele acestea de revenirea lui Deportivo în La Liga, însă revenirea La Roja după mai bine de 4 ani la faţa locului nu s-a lăsat cu un 5-0 precum atunci împotriva Islandei, dimpotrivă, irakienii selecţionaţi de australianul Graham Arnold, care a efectuat două schimbări la pauză şi cele mai multe – 6, după o oră de joc, menţinând doar doi titulari ca integralişti, egalând încă din minutul 27 prin fundaşul stânga Merchas Doski.
În pregătirea doar celei de-a doua apariţii a asiaticilor la turneul final mondial după cea din 1986, atunci strict în Mexic, amintirile Spaniei fiind în schimb mult mai proaspete de la chiar adjudecarea titlului în 2010 în Africa de Sud, atunci cu selecţionerul del Bosque la timonă.
Spania însă mai degrabă nemaicâştigând de dată recentă după ce devenise deja virtual calificată la turneul final, acelui 2-2 în noiembrie la Sevilla cu Turcia adăugându-i ce-i drept un 3-0 în martie tot acasă contra Serbiei, dar şi un 0-0 tot amical la finele aceleiaşi luni tot pe tărâm iberic cu Egipt.
Întâlnirile amicale cu reprezentante ale Africii şi Asiei peste Atlantic încheindu-se aşadar neconcludent cu remize acasă, ceea ce poate doar amplifica precauţia campioanei Europei înaintea celei de-a doua dispute tot de la prânz pe mare căldură la 21 iunie tot la Atlanta cu Arabia Saudită.
Iar tot un 1-1 a fost înregistrat de spanioli joi seara şi pe plan oficial în semifinala Campionatului European sub 17 ani din Estonia, unde Italia i-a eliminat cu 4-2 la loviturile de departajare, urmând a întâlni în finala duminicală Belgia, câştigătoare cu 2-1 contra Franţei. Ai cărei seniori s-au înclinat şi ei tot cu 1-2 în faţa a 33.636 spectatori la Nantes în repetiţia cu ivorienii, care au răsturnat scorul după ce Cherki îl deschidea în minutul 45, Doué egalând în minutul 45 şi Diallo dând lovitura pentru africani pe final (min.
Irakienilor Spania înscriindu-le la A Coruna după un atac implicându-i şi pe vârful localnic Borja Iglesias şi Dani Olmo, căpitanul şeptar de moment Ferran Torres deschizând scorul după un sfert de oră, fără însă a rezista mult.
Numeroşi fiind însă debutanţii în roşu cu această ocazie, şi anume Jon Martín, Marc Bernal, Gonzalo García, Beñat Turrientes, Javi Guerra, Marc Pubill, portarul Leo Román şi Javi Rodríguez, dintre care Martin în defensivă şi Bernal la închidere – prim „îngălbenit” în minutul 32, încă de la lovitura de start.
La fluierul final ibericii contabilizând 13 şuturi însă numai 4 pe poartă, dar şi trimiţând de două ori în bară, fără a fi excelat chiar la fel de mult în stilul caracteristic la posesia mingii, 66,2%.
Spania jucând în faţa a 30.423 spectatori cu Joan Garcia (minutul 73, Leo Román) – Pedro Porro (73, Javi Rodríguez), Jon Martín (59, Marc Pubill), Aymeric Laporte (46, Sergio Gómez), Alejandro Grimaldo (46, Eric Garcia) – Marc Bernal (59, Beñat Turrientes), Pablo Páez Gavi (59, Javi Guerra), Dani Olmo (46, Yeremy Pino) – căpitanul Ferran Torres (46, Gonzalo García), Álex Baena (68, Mikel Merino), Borja Iglesias (46, Jesús Rodríguez).
Cei mai mulţi selecţionabili din partea aceluiaşi club fiind oferiţi de campioana reconfirmată în La Liga, Barcelona, iar câţiva şi de peste hotare, de la trei grupări londoneze, Arsenal, Crystal Palace şi Spurs, dar şi de la Bayer Leverkusen respectiv Como.
La turneul final anterior La Roja se lansa fulminant în noiembrie 2022 cu 7-0 contra celor din Costa Rica dar se stingea tot mai mult în Qatar, 1-1 cu Germania şi apoi chiar 1-2 în decembrie cu Japonia, ceea ce o trimitea de pe locul 2 în grupă înspre vecinii marocani de la sud, triumfători cu 3-0 la loviturile de departajare din optimi, „Leii din Atlas” având apoi a trece şi de portughezi în optimi.
Portughezi cu care Spania remiza 3-3 chiar la 15 iunie dar în 2018 jocul inaugural din grupă la turneul final mondial din Rusia, mai exact la Soci, un 1-0 ulterior cu Iran şi 2-2 cu acelaşi Maroc asigurând ibericilor locul 1 în serie, insuficient însă pentru a evita apoi eliminarea încă din optimi, la Moscova, 3-4 cu gazdele, după 1-1 în 120 de minute de joc.
Fără ca Spania să-şi fo apărat cu succes în 2014 în Brazilia titlul mondial cucerit în 2010 în Africa de Sud, din contră, cedând drastic cu 5-1 Olandei la startul grupei turneului final sud-american, iar apoi şi celor din Chile cu 2-0 chiar pe Maracana, încât succesul cu Australia, cu 3-0, a fost doar de palmares, eliminată fiind încă înaintea optimilor.
La 4 ani după ce Iniesta dădea lovitura în minutul 116 cu unicul gol decisiv al actului final cu trofeul pe masă în faţa Olandei în Africa de Sud, în completarea unui alt 1-0 semnat şi-n semifinale de Puyol, în minutul 73 contra Germaniei, după ce strict David Villa înscria în minutele 63 respectiv 83 reuşitele calificărilor tot cu 1-0 din optimi şi sferturi cu Portugalia şi surprinzătoarea atunci Paraguay.
Paradoxal însă, Spania demara atunci cursa spre titlu prin a… rămâne în blocstarturi, 0-1 la debut cu Elveţia, dar şi redresându-se în aceeaşi fază a grupei, 2-0 cu Honduras şi 2-1 cu Chile, devansată astfel pe locul I la egalitate de puncte.
Fără a mai încasa însă apoi vreun gol până a pus mâna pe trofeu, în premieră, după ce în urmă cu 20 de ani, la turneul final din Germania, ieşea din scenă încă din optimi deşi deschidea scorul, 1-3 (1-1) cu Franţa, viitoare finalistă învinsă de… Italia.
