La Jimbolia, reţeta şcolară a lui Marcel Băban, sub semnul leului

Cinci victorii, un egal, 11 înfrîngeri, locul 13. Doar 18 goluri marcate, mai multe numai decît Informatica. “Avînd o echipă de copii, scopul principal este de a-i creşte, de a-i forma, şi în ciuda rezultatelor nesatisfăcătoare, opinez că juniorii sunt totuşi pe drumul cel bun. S-ar putea într-adevăr să intervină tensiuni cînd victoriile nu apar, însă am optat să privim jumătatea plină a paharului, ţinînd de îmbunătăţirea evoluţiilor individuale şi de jocul colectiv”, spune Octavian Popescu, antrenorul divizionarei “D” Timiş din Jimbolia, F.C. “Marcel Baban”, unicul club care apelează în acest eşalon la juniori născuţi în anii 1994 şi ´95.

Tribuna I la FC Jimbolia, un club-pepinieră

“Deocamdată n-am ieşit pe piaţă, cum s-ar zice, dar de la 17 ani şi jumătate pînă la 18 ani şi jumătate, la acele vîrste, 3-4 jucători pe care-i creştem aici ar fi capabili să facă pasul spre cluburi din B. Peste un sezon şi jumătate am putea începe să culegem unele roade”, estimează Popescu, subliniind că destui părinţi s-au arătat interesaţi de oferta Şcolii de fotbal de la F.C. Marcel Baban, “datorită organizării şi disciplinei plus a faptului că odată cu dobîndirea atitudinii pentru performanţă juniorii îşi pot continua şi studiile”. Aşadar, amplasarea geografică a Jimboliei nu este un handicap, juniori din Reşiţa, Timişoara, Cărpiniş sau Nerău trecînd pragul Şcolii, fiind cazaţi la căminul pensiune, luînd masa la cantina de la stadion şi învăţînd la Liceul “Mihail Eminescu” din localitate, pe profilul Matematică Informatică.

În tur, Popescu a mizat în linii mari, dintr-un lot restrîns, de doar 15-16 jucători, pe portarul Pap, născut în 1994, fundaşii Ionuţ Puică, Florin Ardelean, aflat în vederile selecţionerului Văsîi, de la lotul naţional de juniori II, Apati Csaba şi Leonard Neagu, născuţi cu toţii şi ei în ´94, mijlocaşii Petre Rus, Radu Domşa, Dragoş Ţoţu şi Ovidiu Popescu şi atacanţii Marius Ţăranu şi Dionisie Hârdău, născut în 1995 şi component al echipei judeţeene din grija lui Cristian Contescu şi Florian Mierea.

“Lipsa de experienţă ne face să ratăm foarte mult şi faza de finalizare este marea problemă. Există şi o diferenţă la capitolul forţă şi chiar viteză, în Divizia D regăsindu-se, pe la alte echipe, destui foşti jucători divizionari, mai rutinaţi, mai robuşti. Dar astfel dobîndesc la rîndul lor, încet, încet, o robusteţe care le va prinde bine ulterior”, spune Popescu, aflat de un an pe banca tehnică a F.C. “Marcel Băban” Jimbolia şi care şi-a notat 3-4 nume ale altor juniori din zonă, de prin seriile Campionatului Naţional rezervat categoriilor de vîrstă 1994-´95, în ideea de a-i transfera în această iarnă. Subţirimea lotului, deşi echilibrat valoric, este o altă problemă pentru divizionara D.

FC Jimbolia are un gazon bun, chiar mai bun la celălalt teren, de antrenament

A înlocuit un antrenor străin cu un altul tot de peste hotare, a folosit 22 de “stranieri” din totalul celor 32 jucători utilizaţi şi a cucerit titlul de campioană. În plus, a încheiat cu opt străini în teren prelungirile finalei Cupei României, în faţa unui club căţărat în ultima clipă pe podium cu 18 fotbalişti “de-afară” în lotul de 31. Prin prisma rezultatelor lui CFR Cluj şi FC Vaslui şi a acestor numere, reţeta de a racola jucători de peste hotare pare a da roade. Drept un alt exemplu, FC Timişoara a pătruns şi ea în 2010 din nou în eurocupe cu aproape jumătate dintre componenţii lotului străini.

Ziarele duduie de alte asemenea transferuri, caimacul bugetelor fruntaşelor e probabil conferit “mercenarilor” iar pe toboganul diviziilor în jos aud zgomotul unei motocoase. Păşesc spre teren printre statuile de teracotă, fotbalişti “piticot” în roşu-negru ce dau şi mai mult suflet şi culoare gospodăriei jos pălăria de la stadionul Şcolii de Fotbal Marcel Băban. “Micuţii” ne reamintesc că aici nu-i doar “casa” unei divizionare D-Timiş oarecare, ci o pepinieră cu trei grupe de vîrstă, printre care şi 1996 şi chiar 1998-´99, cu puşti abia ieşiţi din şcoala primară, cu toţii bătînd la porţile fotbalului.

Iniţiativa lui Marcel Baban, întors la vatră în Jimbolia, inclusiv după trei perioade la Poli, e la fel de curajoasă şi incisivă ca şarjele sale de altădată spre gol, în alb-violet, ba mai mult, demnă de toată admiraţia şi lauda. Politica sa este la polul opus, unul pozitiv, celui de mercenarizare a fotbalului românesc, oferind sămînţa speranţei unor altfel de seri decît acea sîmbătă de 0-5 la Beograd. Chiar… Aici, la Jimbolia, graniţa cu sîrbii e la o aruncătură de băţ.

Cît e de greu să cheltui bugete de milioane pe achiziţii din Slovacia şi pînă peste mări şi ţări? Cît e de uşor să lupţi pentru a creşte din puţin şi a încerca să lansezi nişte băieţi strînşi din zona Banatului la Şcoala de Fotbal dintr-un orăşel de frontieră? Motocoasa amuţeşte şi Vasile Handa, ajutorul administratorului Tibor Boroş, îşi şterge sudoarea: “E cu mult mai greu, de exemplu dacă ai compara cu sprijinul oferit fotbalului în anii în care apăram şi eu. O făceam pe patru salarii”.

Leul CF Marcel Baban Jimbolia

Baban a selectat şi înrolat la Şcoala sa tineri în devenire din împrejurimi, să zicem din Clarii Vii, ori localnici jimbolieni, ca Ionuţ Puică, numărul 5, dar şi de pe raza întregului judeţ sau chiar din Timişoara, ca de exemplu şesarul Radu Domşa, ba şi tocmai de la Reşiţa. Recruţi de prin alte părţi cărora le asigură cazarea la internat, cu casă – masă şi transportul la domiciliu.

Băieţii sunt în creştere şi mănîncă pe rupte. Ideal pentru dezvoltarea lor, o problemă însă pentru punguţa investitorului. Dar unde e pasiune şi dragoste de fotbal, sunt şi idei. O clădire în spatele porţii dinspre intrare şi-a inaugurat în acest sezon noua bucătărie cu cantină pentru juniori, alipindu-i-se o sală de forţă, adăugiri cu economisiri pe termen lung la o bază sub semnul leului ridicat pe picioarele din spate, stema clubului. Da. Şcoala de fotbal ia avînt, capătă aripi. Club de fotbal.

Şi de ce n-ar fi speranţe? Cazna şi priceperea unei mîini de sufletişti înmugureşte rodul, portarul Eduard Pap şi treiarul Florin Ardelean cochetînd în 2010 cu lotul naţional de juniori. Binoclez pe Google un mesaj cu majuscule dezvăluind munca depusă la Şcoala lui Marcel Baban: “Sunt sigur că cei de la Poli l-au monitorizat pe Eduard Pap, pentru că ar fi păcat să-l racoleze alte echipe!!! Atenţie mareeeee Poli Timişoara!!!” A cărei poartă a fost apărată cîndva de Călin Frunză, cîndva ajutorul lui Octavian Popescu la această cea mai tînără garnitură din Divizia D-Timiş.

Momentan, în vestiarul “lună” şi cu tablă magnetică, parte a clădirii incluzînd sala cu bazin şi sauna, 1. Eduard Pap îşi are cuierul său. Dar iniţiativa, investiţia şi munca de la Jimbolia pot da curînd rod, pe merit. “Bătătura” lui Baban de la marginea Jimboliei e un mic plămîn sănătos al fotbalului nostru. E un exemplu pozitiv.

Nu mulţi sunt foştii fotbalişti care au luat în piept anevoiosul urcuş de a creşte şi lansa tinere talente. Atacanţi ca Giuchici şi Baban sau, dacă e să amintim lideri de generaţie, Gheorghe Hagi, sunt reali slujitori ai fotbalului – şi nu falşi “oameni de fotbal” – care au înţeles că singura şansă de a-l ajuta cu adevărat este să reclădească la bazele sale, să însămînţeze la rădăcini.

Banca oaspeţilor Jimboliei

Iar efortul unora ca Marcel Baban ori Miodrag Giuchici e cu atît mai remarcabil cu cît investiţia iniţială n-a avut aportul substanţial al sumelor agonisite de cei doi Gică în fotbalul mare. A face din puţin bici implică sacrificiu. A urma un plan viabil de afaceri implică inevitabil la începuturi şi pierderi. Roadele, profitul, peste ani de răbdare…

Desigur, a arunca în focuri generaţia ’94 în competiţia Diviziei D, în paralel cu meciurile de la juniori, atîrnă şi mai greu pe umerii tuturora la Jimbolia. Însă modelul propus de Marcel Baban poate oferi acel altceva atît de necesar unui fotbal sufocat la vîrfuri de tendinţa de a achiziţiona străini cu lopata, drept un alt semn al desăvîrşirii unei pieţe de desfacere de mîna a doua în România, fie ea… Billa sau Kone, întru croirea peste noapte a celui mai lesne drum spre eurocupe.

Obsesia bolnavă a mass-media cu lupta oarbă din prima jumătate a Ligii 1, dusă deseori cu străini şi în care doar Galaţiul pare a marşa mai ales pe tineri din zonă, pierde din vedere necesitatea încurajării “fotbalului mic”, unul însă mai vital în marea schemă a lucrurilor decît ar putea părea la prima vedere. Nu-i greu de intuit că declinul selecţionatelor naţionale a fost exacerbat de invazia “stranierilor”, pe fondul penuriei de talent autohton veritabil. Şi atunci nu şi asemenea şcoli de fotbal pot fi rotiţele benzii rulante a regenerării fondului de jucători “interni”?

Dar în baza sportivă “lună” a Jimboliei, cu gust amenajată, nici câţi ai număra pe degete nu sunt cei care şi centrează, şi dau cu capul. Oare vor şi marca într-o bună zi? Instinctul de antreprenor l-a ajutat pe Marcel Baban să înflorească atît Ro-Sport-Saller-Baban, firmă de distribuţie de echipament sportiv “made in Germany” pe tărîm românesc, cît şi conlucrarea cu alţi sponsori şi autorităţi locale, Primăria Jimbolia ajutîndu-l de exemplu cu cheltuieli de regie la stadioane, şi scriu la plural pentru că îngrijitorul Handa îmi arată şi terenul de antrenament “de la plopi”, unul pare-se cu gazonul “chiar mai bun”. Iar cel de la stadion îmi pare mai în palmă decît Wembleyul – fără exagerare… „Ne cam costă” a fost remarca primarului jimbolian, într-o scurtă întrevedere în care am pomenit de sport, dar face, am căzut noi de acord…

Tavi Popescu îşi instruieşte juniorii şi pe tabla cu magneţi

Marcel şi mîna de sufletişti de la şcoala-club însămînţează fotbalul din puţin, fără timp de lamentări prin presa naţională… La Jimbolia, “piticoţii” lui Marcel nu se pierd în iarbă iar fostul vîrf pune bob la rădăcina fotbalului. Cu ceva mai mulţi entuziaşti ca Baban şi mai puţini cumpărători peste noapte de mercenari, o mult mai restrînsă naţiune ca Serbia ar putea fi cîndva învinsă în drumul spre Mondiale.

Vestiarul oaspeţilor, la CF Marcel Baban Jimbolia

Vasile Handa trudeşte la teren

Ro-Sport-Saller-Baban, o afacere lucrativă pentru întreprinzător. Toate pînzele sus în 2011!

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

8 răspunsuri la La Jimbolia, reţeta şcolară a lui Marcel Băban, sub semnul leului

  1. Anonimusssssssssssss spune:

    a fost sooper la baban in varaaaa………si sooper echipa……….

  2. andrei spune:

    daa stiu am fost si eu acolo :X

  3. andrei spune:

    cea mai buna echipa F.C BaBaN sunt din comlosu mare :D:D traiascha Echipa de fotbal BaBaN :X

  4. Kaiser "Matzi" Mathias spune:

    frumos stadion,cu multe amintiri frumoase….

  5. ciprian spune:

    stiu cum e am fost si eu acolo mi-a placut dar cum nu mam inteles cu coichipieri nu am vrut sa mai stau pentru ca nu am avut cu cine sa mai merg . nu e vorba de teansport pentru ca am avut cu cine sa merga si cu cine sa vin. copii de acolo isi bateau jocu de mine si de ceilati colegi cu care vineam aproape zilnic. am apucat sa joc un meci amical. am crezut ca joc pe ghencia asa de frumos a fost acum caut o alta echipa la care sa ma duc!

  6. samy serban spune:

    in tradevarr ii frumos stadionu sii is conditii da pe dagaba nu este nici un liderr aa echipeii stie nuam sasi bata jog de omenii si dor atata tot duce din tote partile dar aiure sunt multi care nu are nici o traba cu fotball dar joca acuolo petru ca au banii nu de alceva un gennn de copill copilu lu marcel nu are nici o traba dar joca :*

  7. aLeXx spune:

    care stie cv de echipa de 1997,vreau sa vin si eu la echipa

  8. nicolae salai spune:

    traiesc in germania sunt antrenor la tineret nascut in jimbolia ,si eu am jucat la scoala sportiva antrenorul nostru Oprea foarte misto ,si pina acuma am ausit lururi bune inspre scoala baban .
    si as vrea sa fac niste jocuri contra echipa baban la anul ce va veni un cantonament in jimbolia dar va trebui sa ne faca invitatia scoala de fot..,, baban,echipa defotb.. ce eu o am sunt baieti nascuti ani 1997 ,- si 1998.

    cine poate sami dea un raspuns in directia aceasta
    Nicolae Salai

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


2 × sase =